Când Orson Welles și-a făcut apariția la Hollywood, părea un caz rar de geniu pur. La vârsta de 25 de ani, a fost coscenarist, regizor, producător și actor principal în „Citizen Kane”, un debut considerat rapid drept unul dintre cele mai mari filme realizate vreodată. Într-o recenzie din 1941 pentru The Guardian, C.A. Lejeune a lăudat producția ca fiind „probabil cel mai captivant film care a ieșit din Hollywood în ultimii douăzeci și cinci de ani… Nu sunt deloc sigur că nu este cel mai captivant film care a ieșit vreodată de oriunde”. Welles a trecut rapid de la scena teatrală în rândul celor mai impresionante talente de la Hollywood, transmite Far Out Magazine.
– articolul continuă mai jos –
Cu toate acestea, i-a fost dificil să egaleze standardul stabilit de „Citizen Kane” înainte de sfârșitul deceniului. Imixtiunea puternică a studioului a devenit curând o temă recurentă de-a lungul întregii sale cariere. Următorul său film, „The Magnificent Ambersons”, a fost foarte bine primit, deși l-a nemulțumit pe Welles din cauza tăierii multor scene. Deși filmul său din 1946, „The Stranger”, a primit recenzii pozitive, Welles s-a confruntat cu dificultăți financiare în timpul realizării producției „Around the World”. Acest eșec l-a lăsat îndatorat față de șeful Columbia Pictures, Harry Cohn.
Pentru a rambursa împrumutul, Welles a acceptat să regizeze „The Lady From Shanghai”. Welles a jucat în producție alături de soția sa, Rita Hayworth. El a surprins mulți observatori, inclusiv pe Cohn, după ce i-a cerut acesteia să-și tundă și să-și vopsească părul iconic într-un stil scurt, blond platinat. Cohn a fost nemulțumit de aproape fiecare alegere făcută de Welles, de la imagine până la dezvoltarea intrigii, fapt care a dus la cereri nesfârșite de refilmare și remontare.
Amestecul studioului a afectat grav proiectul. Welles a fost profund nemulțumit când producătorii i-au redus drastic durata filmului, de la 155 de minute la 86 de minute. Modificările cerute de Cohn au făcut ca bugetul inițial de aproximativ 350.000 de dolari să crească la peste 2 milioane de dolari. În cele din urmă, filmul a încasat puțin peste 1 milion de dolari, iar Welles a rămas profund dezamăgit de o versiune finală care se îndepărtase mult de viziunea sa.
Welles i-a mărturisit mai târziu lui Peter Bogdanovich: „De fiecare dată când se menționa numele meu, oamenii schimbau subiectul pentru a mă scuti de jenă”.
Deși filmul lansat în 1947 a câștigat o popularitate mai mare de-a lungul timpului, Welles a păstrat un control redus asupra producției.
About the Author
