Sfânta Cuvioasă Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei și una dintre cele mai iubite sfinte ale ortodoxiei, a avut o viață marcată de credință, smerenie și renunțare la cele lumești. Prăznuită anual pe 14 octombrie, este cinstită de milioane de credincioși pentru ajutorul oferit celor aflați în suferință și pentru minunile care i-au fost atribuite de-a lungul timpului.
Dincolo de semnificația sa religioasă, sărbătoarea este însoțită de numeroase tradiții și credințe populare, păstrate de-a lungul generațiilor.
Viața Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în localitatea Epivat, cunoscută astăzi sub numele de Boiados, situată pe țărmul Mării Marmara, în apropierea Constantinopolului, capitala Imperiului Bizantin. Ea a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea, încă din primii ani ai vieții remarcându-se prin credința puternică și prin dragostea față de Dumnezeu și de oameni.
Din copilărie, Parascheva a urmat exemplul viețuirii creștine, învățând să fie milostivă, să-i ajute pe cei aflați în suferință și să facă fapte bune. Pentru ea, iubirea aproapelui era atât un principiu al credinței, cât și un mod de viață.
Primele scrieri românești despre Sfânta Parascheva
Una dintre primele mențiuni în limba română despre viața Sfintei Cuvioase Parascheva se regăsește în „Cartea românească de învățătură”, lucrare alcătuită de mitropolitul Varlaam al Moldovei și publicată la Iași în 1643. Volumul a contribuit la răspândirea învățăturilor creștine în limba română și la păstrarea tradiției privind viața și cinstirea sfintei.
Chemarea către Hristos și ajutorarea celor sărmani
Un moment hotărâtor din viața sa a avut loc la vârsta de zece ani, când, aflându-se într-o biserică, a ascultat cuvintele Sfintei Evanghelii: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Aceste cuvinte au avut un impact profund asupra tinerei Parascheva, întărindu-i dorința de a-și dedica viața lui Hristos. Din acel moment, a ales să urmeze calea credinței, a smereniei și a sacrificiului pentru cei aflați în nevoie.
Potrivit scrierilor bisericești, ea obișnuia să-și dăruiască hainele și bunurile de preț oamenilor săraci, lipsiți de sprijin. Nu punea preț pe bogățiile materiale, ci considera că adevărata împlinire se găsește în iubirea față de Dumnezeu și în ajutorarea semenilor.
Începutul pelerinajului Cuvioasei spre Țara Sfântă
După ce și-a pierdut părinții, Sfânta Parascheva a părăsit casa părintească din Epivat și a pornit spre Ierusalim, dorind să ajungă în locurile sfinte. În drum, a trecut prin Constantinopol, unde s-a închinat la moaștele sfinților și a cerut binecuvântarea părinților duhovnicești. Și-a continuat apoi călătoria, oprindu-se pentru o vreme la Calcedon, astăzi Kadikoy, în Turcia. Ulterior, a ajuns la Heracleea Pontului, unde a rămas într-o mănăstire închinată Maicii Domnului.
După un timp, Cuvioasa Parascheva a ajuns la Ierusalim. Impresionată de sfințenia acelor locuri, și-a dorit să-și petreacă acolo restul vieții. S-a rugat la Locurile Sfinte, apoi s-a retras într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului, într-un ținut legat de viețuirea Sfântului Ioan Botezătorul și a Cuvioasei Maria Egipteanca.
Întoarcerea în patria natală și trecerea la cele veșnice
La vârsta de 25 de ani, în timpul unei nopți de rugăciune, un înger luminos i-a apărut și i-a cerut să părăsească pustiul și să se întoarcă în patria natală. Acesta i-a transmis că trupul îi va rămâne pe pământ, iar sufletul se va înălța la cer, alături de Hristos, Mirele pe care Îl iubise mai presus de părinți, rude și toate bunurile lumești.
Urmând îndemnul primit, Sfânta Parascheva s-a întors la Epivat, unde a continuat să trăiască în smerenie și discreție, fără ca oamenii să-i cunoască adevărata identitate. La 27 de ani, și-a încredințat sufletul lui Hristos, iar trupul său a fost îngropat în apropierea mării.
Descoperirea sfintelor moaște și primele minuni
Moaștele Sfintei Parascheva au fost descoperite după o vreme, în urma unor întâmplări deosebite. Potrivit tradiției, aceasta s-a arătat în vis unui creștin evlavios, Gheorghe din Kallicrateia, și unei femei numite Eftimia, îndemnându-i să-i descopere trupul. Găsit neputrezit și răspândind o mireasmă plăcută, acesta a fost așezat cu cinste în Biserica „Sfinții Apostoli” din Kallicrateia.
Acolo, sfintele moaște au rămas, potrivit relatărilor, aproximativ 200 de ani. Vestea minunilor săvârșite prin mijlocirea Cuvioasei s-a răspândit, atrăgând numeroși credincioși care veneau să se închine și să-i ceară ajutorul.
Drumul moaștelor prin cetățile creștine
În anul 1235, moaștele Sfintei Parascheva au fost duse la Târnovo, în Bulgaria de astăzi, unde au rămas aproximativ 160 de ani. Ulterior, au fost mutate la Belgrad și păstrate acolo până în 1521, când au fost readuse la Constantinopol. Au rămas în cetate încă aproximativ 120 de ani, înainte de a ajunge în Moldova.
Aducerea moaștelor la Iași
În anul 1641, în timpul domniei lui Vasile Lupu, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au ajuns în Moldova, fiind oferite domnitorului de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.
Potrivit documentelor vremii, racla a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră până la Galați, însoțită de trei mitropoliți greci. De aici, moaștele au fost aduse la Iași într-un car tras de boi, în cadrul unei procesiuni la care au participat numeroși preoți și credincioși.
În capitala Moldovei, acestea au fost întâmpinate cu mare cinste de domnitorul Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși. La 13 iunie 1641, au fost așezate în biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, unde au rămas până în 1889. Ulterior, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se păstrează și astăzi, fiind cinstite de numeroși pelerini din țară și din străinătate.
Editor : M.C.
About the Author
