Trăim sfârșitul unei ordini mondiale dominate de o singură superputere. Asistăm la ascensiunea puterilor de mijloc, care își revendică tot mai mult o voce proprie între Est și Vest. Cristina Cileacu a discutat la Pașaport Diplomatic cu Mohamed Amersi, președintele Fundației Amerci, despre ce valori comune pot ghida ordinea care abia se naște.
Cristina Cileacu: Mohamed Amersi, președintele Fundației Amersi, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Mohamed Amersi: Este o plăcere să fiu aici și minunat să fiu în Bucureștiul însorit printre prieteni. Mulțumesc.
Cristina Cileacu: Un București însorit, cu temperaturi ca în Orientul Mijlociu.
Mohamed Amersi: Acesta este un mod frumos de a privi lucrurile.
România, o putere mijlocie
Cristina Cileacu: Pentru că în acest interviu vorbim și despre Orientul Mijlociu, vreau să încep cu o expresie pe care o folosiți: trăim într-o lume în care puterea face dreptatea. Iată, suntem în România, pe flancul estic al NATO, și ne uităm deopotrivă spre Orientul Mijlociu, spre țările din Golf, care au suferit mult în urma acestui război recent din Iran. Și vreau să vă întreb: în acest scenariu, în care puterea face dreptatea, noi, ceilalți,o țară mai mică și mai puțin puternică în privința armatei și a economiei, cum ar trebui să ne pregătim pentru viitor
Mohamed Amersi: Este o întrebare foarte interesantă și este mai degrabă una orientată spre viitor decât spre trecut. Doctrina conform căreia puterea înseamnă dreptate a predominat în mare măsură, deoarece Statele Unite, după destrămarea Uniunii Sovietice, și-au impus în mare parte propria versiune a ordinii globale restului lumii. Iar dacă lumea nu o respectă, atunci amenințarea cu forța, căci puterea are mereu dreptate, este mereu prezentă. Cred că războiul recent din Iran a schimbat această percepție, pentru că, pentru prima dată, apare ideea contrară: dreptatea înseamnă putere. Iar Iranul a arătat că dreptatea a fost de partea sa, după cele întâmplate. Agresiunea pe care a suferit-o a fost total disproporționată. Și, în cele din urmă, a arătat că, în situații speciale, dreptatea poate prevala. Așadar, acest lucru va da speranță unui număr de puteri de mijloc subjugate, care au fost supuse ordinii bazate pe ideea că puterea înseamnă dreptate, încurajându-le să afirme, în cazuri punctuale, că dreptatea înseamnă putere. Dacă vă uitați la discursul pe care Mark Carney l-a ținut la Forumul Economic Mondial, el a fost primul lider al unei puteri occidentale, membră importantă a NATO și a G7, care a vorbit despre ascensiunea puterilor de mijloc și despre cum va trebui lumea să facă față acestui fenomen. Și aș spune că România, întrunește multe dintre atributele care definesc o putere de mijloc.
Cristina Cileacu: Cred că sunteți puțin cam optimist în privința asta. Pe ce se bazează, în opinia dvs, faptul că România ar fi o putere de mijloc? Doar pe mărime, pentru că mărimea contează, însă nu în geopolitica de astăzi.
Mohamed Amersi: Sunt o serie de aspecte care, în viziunea mea, fac dintr-o țară o putere de mijloc. În primul rând, este așezarea sa geografică. În al doilea rând, modul în care gestionează probleme foarte dificile, în cazul României, între Est și Vest, ca să o spun în linii mari. Rusia în partea de est, China în partea de est, SUA și Europa în partea de vest. Desigur, este membră a UE și a NATO, dar nu își exercită orbește privilegiul de a fi membră a acestor organizații, ci adoptă o abordare foarte delicată, echilibrată. Și, în mare parte, chiar dacă au existat schimbări de guvern în România, această poziție de pivot, care nu este nici de Vest, nici de Est, ci ocupă un spațiu central, se menține. Iar țara vrea să fie respectată pentru rolul pe care îl joacă și pe care îl poate juca. Și sunt sigur că îl va juca.
Țările din Golf, între SUA și China
Cristina Cileacu: Vorbind despre această pivotare între Est și Vest, dacă ne uităm la țările din Golf, din Orientul Mijlociu, vedem că, în timpul războiului cu Iranul, aceste țări au fost puternic vizate, dar, atunci când s-a ajuns la acordul de pace sau la armistițiu, abia dacă au fost implicate. Vor continua să se orienteze spre Statele Unite sau se vor întoarce spre China?
Mohamed Amersi: Sunt o serie de considerații. De fapt, am scris un articol, publicat în Middle East Monitor cu câteva săptămâni în urmă, în care am argumentat de ce statele din Orientul Mijlociu au trebuit să cheltuiască atât de mulți bani. Au cheltuit un trilion de dolari pe achiziția de arme. Oare aceste achiziții de arme le-au ajutat cu adevărat sau au devenit un catalizator, un motiv pentru care au fost atacațe? Să ne imaginăm un Orient Mijlociu, să ne imaginăm niște state din Golf care, astăzi, nu ar fi înarmate până în dinți. Ele nu ar trebui să aleagă între Statele Unite, China, Rusia, Iran sau oricine altcineva. Ar spune pur și simplu: avem un stil de viață superb. Suntem bucuroși să primim pe oricine vrea să vină și să locuiască aici și să culeagă roadele resurselor noastre petroliere. Stilul de viață pe care l-am creat în locuri precum Dubai, Abu Dhabi, Doha, Bahrain se regăsește peste tot. Veniți aici! Nu ne vom implica militar nicăieri. Acesta este primul pas. Al doilea pas este să spunem: bine, am avut o dușmănie istorică cu Iranul. Recunoaștem acum că este o țară de 100 de milioane de oameni. Are o populație mai mare decât totalul țărilor din Golf și a dovedit că este aici ca să rămână. De ce să nu semnați cu ei un pact de neagresiune, prin care să spuneți: nu vă vom ataca, dar nici voi să nu ne atacați. Singurul motiv pentru care Iranul a atacat aceste state din Golf nu a fost faptul că erau state din Golf. Iranul are 400.000 de cetățeni care trăiesc numai în Emiratele Arabe Unite. Dar au făcut-o pentru că au văzut că SUA au manipulat țările din Golf, lăsându-le să fie folosite ca state de primă linie în războiul împotriva Iranului. Și, orice s-ar întâmpla cu viitoarea prezență a activelor americane în CCG, cred că principala lecție pe care țările din Golf o vor învăța din toate acestea este să se asigure că, dacă americanii vor să fie prezenți aici, nu vor folosi bazele și spațiul nostru aerian pentru a ataca țările vecine.
Războiul valorilor: Est versus Vest
Cristina Cileacu: Dacă nu mai alegem, ca până acum, între Vest și Est, dacă facem ca țările din Golf, toată lumea e binevenită, hai să trăim împreună în pace și să facem afaceri. Atunci unde rămân valorile, pentru că lumea este împărțită între Est și Vest tocmai pe baza valorilor.
Mohamed Amersi: Știți, am vizitat Rusia, am vizitat Iranul, am vizitat Israel, Turcia. Viața a fost bună cu mine. Am putut călători în 180 de țări ale lumii. Gândiți-vă: atunci când te-ai născut, ți-ai ales numele, părinții, culoarea pielii sau religia? Nu, nu le-ai ales. Atunci de ce, pentru o identitate artificială, ar trebui să te lupți cu oamenii, să ucizi oameni și să te implici în războaie? De ce nu putem reinventa umanitatea și să spunem: uite, suntem ființe umane, trăim în aceeași lume, bem aceeași apă, mâncăm aceeași hrană, sângele tău este roșu, sângele meu este tot roșu. Această împărțire între Est și Vest reprezintă niște diviziuni artificiale, concepute ca fiind cea mai bună metodă de a controla un popor. Și, în cele din urmă, când analizezi cu adevărat în profunzime, îți dai seama că, pe de o parte, este o practică deschisă a ceea ce cred ei. Pe de altă parte, crezul este mai mult sau mai puțin același, dar, în mod ipocrit, a fost deghizat în deschidere, libertate, corectitudine, dreptate și așa mai departe. Dar, la o adică, ambele sisteme vor acționa la fel. De ce să nu ne uităm la cele Zece Porunci? Nu sunt creștin, dar prețuiesc cele Zece Porunci. De ce nu am urma o singură regulă de aur: nu le face altora ceea ce nu vrei să ți se facă ție? De ce să nu reinventăm omenirea?
Declinul puterilor mari
Cristina Cileacu: Aveți dreptate din acest punct de vedere, dar, chiar și pe vremea când a fost scrisă Biblia, aceste reguli nu funcționau, fiindcă, de-a lungul întregii istorii a omenirii vedem o mulțime de războaie. Așa că ideea dvs este foarte bună, dar se pare că nu va funcționa, pentru că, în clipa în care o superputere, fie din Occident, fie din Est, devine și mai puternică, se grăbește imediat să pedepsească restul lumii. În această nouă lume, în care superputerile se estompează sau se reașază și apar puterile de mijloc, credeți că se vor contopi și valorile?
Mohamed Amersi: Părerea mea este că a existat o perioadă în care conta puterea nucleară, puterea militară, o perioadă în care faptul de a deține multă forță brută: hardware, portavioane, avioane de luptă și toate acestea îi făceau pe ceilalți să se teamă, pentru că aceasta era o superputere care putea face ce voia. Dar cred că, pe măsură ce înaintăm, vom vedea apariția asimetriei. Iată, am văzut Iranul, care nu are nici forțe aeriene, nici forțe navale, dar care, făcând pur și simplu două lucruri, primul: fabricarea și folosirea eficientă a dronelor ieftine, iar al doilea: fabricarea eficientă și ieftină a rachetelor, a reușit să se ridice împotriva unei superputeri. Asta vă arată că este o schimbare foarte profundă în modul de a privi lucrurile. Iar noțiunea de superputere și capacitatea superputerilor de a impune agenda globală s-au schimbat și vor continua să se schimbe. Ce vor face superputerile în această situație? Statele Unite vor fi mai înclinate să spună: de ce să fim noi jandarmul lumii, când nu suntem doriți în atâtea țări? Suntem binecuvântați, avem Oceanul Atlantic pe de o parte, Oceanul Pacific pe cealaltă parte, avem o graniță prietenoasă la nord, cu canadienii, și o graniță prietenoasă la sud, cu mexicanii. Așadar, suntem protejați ca printr-o intervenție divină. Ce ne pasă de ceea ce face lumea? Deși această atitudine este percepută în multe locuri ca o retragere, ea nu este o retragere. Lăsați lumea să vină la noi, dar noi nu vom mai merge în lume. China, dacă te uiți la ea, nu vrea să-și afirme supremația militară nicăieri. Ei spun că au două obiective. Primul este ca întreaga lume să devină un loc mai prosper, în care oamenii, cetățenii, să fie fericiți, să câștige bani și să aibă acces la multe alte lucruri. Și apoi, desigur, mai este și AI. Să nu subestimăm puterea AI. Astăzi, în câteva secunde, pot obține răspunsul la orice întrebare, pe când înainte îmi trebuiau zile, săptămâni sau luni. Și, pe măsură ce AI avansează, cheia nu este proliferarea ei, ci cine va scrie regulile privind scopurile în care AI poate fi folosită și cele în care nu poate fi folosită. De manipularea AI trebuie să ne ferim.
China și cursa pentru AI
Cristina Cileacu: De vreme ce ați menționat China, doctrina actualului ei președinte fiind că toată lumea ar trebui să trăiască prosper și în pace, totuși, să ne uităm la ce face China, nu la ce spune, pentru că China practic a cumpărat o mulțime de țări și le-a exploatat resursele foarte ieftin, în detrimentul populației acelor țări. Asta este unul. În al doilea rând, AI cucerește lumea, trebuie să ne adaptăm la AI, să o folosim în mod adecvat, dar, din nou, ce țară dezvoltă AI? Pentru că ai nevoie și de mulți bani ca să dezvolți AI. Deci cine va conduce lumea, ca să zic așa, dacă aceasta este acum împărțită în superputeri și puteri emergente, puteri mai mici, atunci când vine vorba de AI?
Mohamed Amersi: Ca să răspund mai întâi la prima întrebare: din câte știu, China nu are o strategie de a-și exporta puterea militară prin construirea de baze militare pe tot globul.
Cristina Cileacu: Sunt de acord cu dvs, deși construiesc și ei baze.
Mohamed Amersi: Au construit baze pentru banii pe care îi încasează din costurile de construcție. Nu construiesc baze doar pentru a depozita arme în plus. Construiesc o bază militară ca să se asigure că, dacă vreunul dintre vecinii lor asiatici i-ar ataca în numele Statelor Unite, poate Japonia, poate Coreea de Sud, poate Australia, să fie pe deplin în măsură să se apere. Acesta este primul motiv. Problema Taiwanului este, pentru ei, una foarte emoțională. Și, în fond, Taiwanul a avut un mare avantaj: industria semiconductorilor. Și de aceea China a fost interesată să îl preia. Acest lucru s-a schimbat acum, China are o industrie de cipuri mai mare decât Coreea de Sud. Așadar, nevoia de a ataca Taiwanul este acum semnificativ mai mică; este o problemă emoțională, nu mai este o necesitate. Și apoi, legat de întrebarea dumneavoastră despre AI: când te uiți la evaluările companiilor de AI din Statele Unite și apoi la momentul în care China a lansat instrumentul său de căutare bazat pe AI, l-a oferit lumii absolut gratuit. Cred că această proliferare va urma modelul internetului. În fond, China a înregistrat mai multe brevete în domeniul AI decât Statele Unite. Așadar, va exista o concurență privind care model de AI este mai prietenos, mai deschis, mai accesibil și fără artificii inutile, bine? În acest moment, companiile americane de AI mi se par mai deschise. Sunt întrebări pe care le-am adresat unei AI chinezești, iar ea mi-a răspuns: îmi pare rău, nu pot răspunde la această întrebare. Deci este mai reglementată decât cea din SUA. Când China va câștiga încredere și va fi capabilă să dezvolte o arhitectură de AI deschisă, cred că va deveni un jucător important.
O nouă ordine mondială
Cristina Cileacu: Revenind la întrebarea inițială a acestui interviu: credeți că este posibil ca sistemul pe care îl vedem acum dezvoltându-se să revină, la un moment dat, la ordinea creată după cel de-Al Doilea Război Mondial?
Mohamed Amersi: Cred că această ordine este depășită. Cred că, atunci când te uiți la Consiliul de Securitate al ONU, care mai este justificarea pentru componența de astăzi a membrilor săi? Din punct de vedere juridic, membru al Consiliului de Securitate a fost URSS. Acum, după destrămarea Uniunii Sovietice, URSS a devenit Federația Rusă. Din punct de vedere strict tehnic, nu ar fi îndreptățită să rămână membră a Consiliului de Securitate, nu-i așa? Asta în primul rând. În al doilea rând, când te uiți la puterile emergente, India este una, Brazilia este alta, ele sunt mult mai puternice ca populație, ca PIB și ca potențial de creștere decât Marea Britanie sau Franța. Este o oarecare justificare pentru păstrarea Regatului Unit, dar numai dacă reușește cumva să găsească o cale să vorbească nu doar în nume propriu, ci și pentru comunitatea de state creată după prăbușirea imperiului. În ceea ce privește Franța, justificarea este mai slabă, pentru că a fost o perioadă în care Franța răspundea de Africa francofonă, regiunea Sahel, Magrebul din nordul Africii și statele din Africa de Vest. În mare parte, acest model a eșuat între timp, iar aceste țări și-ar dori independența față de „nava-mamă” Franța. Așadar, Franța are mai puține motive să rămână în continuare acolo. Marea Britanie, doar dacă poate reprezenta Commonwealth-ul. Este nevoie de o nouă ordine, care să înlocuiască ordinea învechită a ONU, instituită după cel de-Al Doilea Război Mondial. S-a descurcat bine vreme de 75-80 de ani. Dar, când te uiți la Statele Unite, ele sunt ocupate să se retragă din fiecare agenție a ONU, pentru că simt că aceasta le îngrădește capacitatea de a modela lumea așa cum o văd ei. Reprezintă, de asemenea, un obstacol pentru felul în care China vrea să dezvolte lumea, în care Rusia vrea să dezvolte lumea, iar puterile de mijloc își doresc mult mai multă voce. Așadar, mă tem că ONU nu este luată în serios și va fi luată tot mai puțin în serios, iar în locul ei vor apărea BRICS, va apărea Parteneriatul Trans-Pacific și Organizația de Cooperare de la Shanghai, SCO. Acestea sunt noile centre de putere. ONU va rămâne un simplu for de vorbărie, unde ne întâlnim la New York o dată pe an, petreceți, ne batem reciproc pe umăr și spunem că suntem frați și surori. Dar acest model a apus.
Ce valori vor ghida noua ordine
Cristina Cileacu: Dacă aceste puteri emergente vor prelua controlul, să zicem că vor înlocui ceea ce avem acum, revin din nou la dvs cu problema valorilor, pentru că suntem oameni și suntem,sau ar trebui să fim, ghidați de valori. Unde rămân aceste valori în noua ordine, cea a puterilor emergente?
Mohamed Amersi: Depinde de definiția pe care o dați valorilor. Depinde de unde provin ele. Dacă este vorba de cele clasice…
Cristina Cileacu: Cele clasice, create de filosofii antici.
Mohamed Amersi: Dacă ne întoarcem la acel sistem bazat pe valori, cred că veți descoperi că nu există prea multe diferențe între valorile chinezești, concepute de împărații chinezi, și cele japoneze, concepute de împărații japonezi, pentru că lucrul acesta nu este nou. Omenirea există de multă vreme. Perșii au avut un imperiu vreme de 2.000 de ani. Chinezii la fel. Și toți au creat valori. Valorile sunt o modalitate de a asigura omogenitatea, că este predictibilitate și este o ordine, o ordine socială sub care societățile pot trăi și se pot guverna. Altfel, se instalează anarhia. Cred că, la un nivel profund, va fi mult mai mult în comun între aceste ordini, iar dacă nu le etichetăm drept occidentale, orientale, chinezești sau persane, cred că avem șanse mult mai mari să înțelegem care ar trebui să fie aceste valori. Și dacă există un lucru pe care ONU îl poate face sub o nouă conducere,pentru că domnul Guterres își va încheia mandatul anul viitor,cred că ar trebui să analizeze cum să se reinventeze pentru a supraviețui și chiar a prospera într-o nouă ordine mondială. Iar această chestiune a valorilor va fi unul dintre punctele fundamentale.
Religie, politică, putere
Cristina Cileacu: Da, este, pentru că, așa cum am spus, omul trebuie protejat, nu trebuie să i se dicteze ce să facă. Aceasta este întrebarea-cheie, pentru că aceste noi puteri emergente au o problemă cu dictatura și autocrația.
Mohamed Amersi: Și pentru a pune capăt folosirii abuzului, nu-i așa? Pentru că religia este folosită și exploatată pentru a atinge scopuri pentru care nu a fost niciodată gândită.
Cristina Cileacu: La fel este şi politica, nu doar de religie.
Mohamed Amersi: Religia, politica, armata toate sunt folosite pentru atingerea unor scopuri îndreptate împotriva umanității.
Cristina Cileacu: Ele trebuie folosite pentru oameni, nu împotriva oamenilor. Mohamed Amersi, vă mulțumesc foarte mult.
Mohamed Amersi: Mulțumesc pentru această discuție.
About the Author
