Bâlbâiala la copii nu indică un nivel scăzut de inteligenţă, atrage atenţia un psiholog logoped, care subliniază că sprijinul familiei şi intervenţia terapeutică pot contribui la ameliorarea tulburării de fluenţă.
Potrivit psihologului logoped Adela Hus, bâlbâiala apărută în jurul vârstei de trei ani poate reprezenta o etapă firească în dezvoltarea limbajului, însă persistenţa dificultăţilor de vorbire după vârsta de patru-cinci ani impune o evaluare de specialitate.
„Cauzele bâlbâielii la copiii în jur de trei ani sunt fiziologice. Ei îşi însuşesc limbajul şi, neavând un vocabular foarte bine dezvoltat, apare această tulburare de ritm şi fluenţă în goana lor după cuvinte. Nu este îngrijorătoare la această vârstă”, a declarat joi, pentru Agerpres, Adela Hus.
Potrivit specialistului, la copiii mai mari, bâlbâiala poate apărea sau se poate accentua şi în contextul unor experienţe cu impact emoţional puternic, precum naşterea unui frate, pierderea unei persoane apropiate sau a unui animal de companie ori schimbarea domiciliului. În anumite situaţii, pot exista şi cauze care necesită evaluare medicală, înaintea începerii terapiei logopedice.
Un factor care poate agrava dificultăţile de vorbire este presiunea exercitată involuntar de părinţi, prin corectări repetate şi solicitări precum „vorbeşte mai rar” sau „nu te bâlbâi”. În loc să îl ajute, asemenea intervenţii îi pot spori copilului teama de a greşi şi atenţia acordată propriului mod de exprimare.
Specialistul recomandă părinţilor să manifeste răbdare, să îl lase pe copil să îşi termine frazele fără să îi completeze cuvintele şi să evite criticile sau corectările forţate. Un mediu familial echilibrat, o rutină previzibilă şi un model de vorbire calmă pot contribui la reducerea presiunii resimţite de copil.
Adela Hus atrage atenţia şi asupra prejudecăţilor cu care se confruntă persoanele care se bâlbâie, deşi tulburarea nu are legătură cu nivelul de inteligenţă.
„Bâlbâiala nu are nicio legătură cu inteligenţa. Pot fi persoane foarte inteligente care se bâlbâie, dar, din cauza fluenţei afectate, pot fi excluse din grupuri sau se autoizolează”, afirmă psihologul logoped.
Dificultăţile de comunicare pot avea, astfel, consecinţe asupra relaţiilor sociale şi a încrederii în sine, mai ales atunci când copilul este ironizat sau se teme de reacţiile celor din jur.
În privinţa intervenţiei, specialistul menţionează exerciţiile de respiraţie şi relaxare, vorbirea ritmată şi utilizarea cântecului, în care manifestările bâlbâielii pot fi reduse sau pot să nu apară.
„Este foarte interesant că în cântec sau într-o limbă străină bâlbâiala nu apare, pentru că atenţia copilului este mutată pe alte aspecte ale vorbirii”, a explicat Adela Hus.
În funcţie de particularităţile fiecărui caz, terapia logopedică poate fi completată de psihoterapie, în special atunci când dificultăţile de vorbire sunt însoţite de anxietate. Evaluarea individuală este importantă pentru stabilirea intervenţiei potrivite şi pentru a evita agravarea problemei prin presiune sau stigmatizare.
Mesajul specialistului pentru părinţi este că răbdarea, acceptarea şi sprijinul constant sunt esenţiale: copilul trebuie ascultat până la capăt, fără a fi grăbit, întrerupt sau făcut să se simtă vinovat pentru felul în care vorbeşte.
Ziua Mondială a Bâlbâielii este marcată în fiecare an, pe 22 octombrie, pentru a creşte gradul de conştientizare asupra tulburării de fluenţă a vorbirii şi pentru a combate prejudecăţile şi discriminarea cu care se confruntă persoanele care se bâlbâie.
Editor : A.P.
About the Author
