Islandezii au respins, la referendumul din 29 august, reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, 52,8% dintre alegători votând împotrivă. Campania a fost marcată de informații inexacte și contradictorii, iar lipsa unor răspunsuri clare privind viitorul cotelor de pescuit, un sector esențial pentru economia țării, ar fi putut alimenta reticența populației față de apropierea de blocul comunitar, potrivit Euronews.
Negocierile dintre Islanda și Uniunea Europeană sunt suspendate din 2013, iar referendumul nu a vizat aderarea propriu-zisă, ci reluarea discuțiilor cu Bruxelles-ul.
Campania a fost însă una intensă și, asemenea altor consultări publice importante din ultimii ani, a fost marcată de afirmații inexacte sau neclare, răspândite atât în mediul online, cât și prin intermediul unor instituții de presă.
Controversa privind o posibilă derogare pentru pescuit
Una dintre cele mai importante controverse a vizat principalul punct sensibil al referendumului: pescuitul.
Mai multe instituții de presă au relatat despre presupuse discuții purtate de ministrul islandez de Externe, Þorgerður Katrín Gunnarsdóttir, cu premierul olandez Rob Jetten, privind acordarea unei derogări speciale de la politica comună a Uniunii Europene în domeniul pescuitului.
Potrivit informațiilor apărute inițial, Gunnarsdóttir ar fi susținut că o asemenea derogare fusese discutată, în timp ce guvernul olandez ar fi negat categoric versiunea sa.
Ministrul islandez de Externe a respins ulterior aceste informații, iar publicațiile care le-au prezentat au recunoscut că subiectul fusese relatat, în mare parte, în mod eronat.
Controversa a atins însă una dintre cele mai sensibile teme pentru Islanda. Controlul asupra zonelor de pescuit este apărat cu fermitate de această țară și a provocat, între anii 1950 și 1970, o serie de confruntări cu Regatul Unit, cunoscute drept „Războaiele Codului”.
Cât ar pierde Islanda dacă ar adera la UE
Aderarea la Uniunea Europeană ar presupune, cel mai probabil, ca Islanda să renunțe la o parte dintre cotele sale de pescuit, în conformitate cu politica comună a blocului comunitar. Nu există însă un consens privind dimensiunea exactă a cotelor pe care țara ar trebui să le cedeze.
Unii experți susțin că pierderile ar fi minime și ar viza în principal speciile de pești pelagici, precum heringul, sardinele și macroul, care migrează și nu se află permanent în apele islandeze.
Lipsa unor răspunsuri clare asupra acestei probleme încă de la începutul campaniei ar fi putut reduce entuziasmul alegătorilor față de apropierea de UE, consideră Arno Minasian, expert în relații internaționale.
„Nici în 2009 Islanda nu a ajuns să negocieze capitolele privind pescuitul și agricultura”, a declarat el pentru The Cube, echipa de verificare a informațiilor din cadrul Euronews. „UE și Islanda nu au ajuns niciodată efectiv la acele capitole, ceea ce este îngrijorător, deoarece acestea sunt subiectele cu adevărat importante pentru Islanda.”
Aproximativ 4% din forța de muncă a țării este angajată în sectorul pescuitului, care reprezintă circa 8% din produsul intern brut.
„Pescuitul are, așadar, o importanță economică și politică foarte mare”, a explicat Minasian.
Potrivit acestuia, dacă Islanda și UE nu pot negocia mai întâi această problemă, este nerealist ca islandezii să accepte aplicarea cotelor prevăzute de politica comună în domeniul pescuitului.
„Toate obligațiile, fără niciun beneficiu”
O altă afirmație înșelătoare răspândită în timpul campaniei a vizat avantajele de care Islanda beneficiază deja în relația cu Uniunea Europeană, deși nu face parte din blocul comunitar.
Fostul premier Sigmundur Davíð Gunnlaugsson a susținut că Islanda se bucură deja de toate beneficiile apartenenței la UE, deoarece este membră a Spațiului Economic European.
Gunnlaugsson, în prezent liderul Partidului de Centru, a afirmat că aderarea la Uniunea Europeană i-ar aduce țării doar dezavantaje și obligații, fără beneficii suplimentare.
În calitate de membră a Spațiului Economic European, Islanda aplică deja o mare parte dintre normele economice ale UE. Totuși, pentru că nu este stat membru, țara nu participă la procesul prin care sunt stabilite aceste reguli.
Islanda nu are reprezentanți cu drept de vot în Parlamentul European și niciun rol în cadrul Comisiei Europene. De asemenea, nu beneficiază de anumite subvenții și fonduri europene.
Estimări radical diferite privind costurile aderării
Cele două tabere au prezentat cifre foarte diferite și în privința costurilor pe care le-ar presupune aderarea Islandei la Uniunea Europeană.
Tabăra care s-a opus reluării negocierilor a susținut că factura ar putea ajunge la un miliard de euro pe an. De cealaltă parte, susținători importanți ai aderării au estimat costurile la puțin peste 50 de milioane de euro anual.
Cea de-a doua estimare pare să fie mai apropiată de realitate, potrivit unui studiu realizat de centrul independent de reflecție Evropustraumar. Conform analizei, costul net al aderării Islandei la Uniunea Europeană s-ar ridica la aproximativ 60 de milioane de euro pe an.
Citește și: „Adevărata provocare se află în Balcani”. Ce înseamnă refuzul Islandei pentru viitorul extinderii UE
About the Author
