La 50 de ani după ce marinarii islandezi au tăiat cablurile traulelor britanice și s-au confruntat cu navele Marinei Regale în ceea ce avea să devină cunoscut drept „Războaiele codului”, Islanda se află din nou în fața unei dileme legate de suveranitate, arată Reuters într-o analiză. Referendumul din 29 august privind reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană îi pune pe islandezi în fața unei întrebări esențiale: merită avantajele unei apropieri mai strânse de UE, inclusiv posibile costuri mai mici de finanțare și un loc la masa deciziilor europene, dacă acest lucru ar însemna cedarea unei părți din controlul asupra pescuitului și a independenței decizionale?
Pentru mulți islandezi, problema pescuitului este inseparabilă de istoria modernă a țării. Controlul asupra apelor teritoriale a devenit una dintre bazele economiei Islandei și un simbol al independenței sale, după desprinderea de Danemarca, în urmă cu aproximativ opt decenii.
Dezbaterea dinaintea referendumului este dominată de drepturile de pescuit, dar și de probleme precum costul vieții și securitatea națională.
Amenințările președintelui american Donald Trump privind achiziționarea Groenlandei, teritoriu autonom al Regatului Danemarcei și vecin al Islandei, au determinat, de asemenea, o parte dintre islandezi să își reevalueze relația cu Statele Unite și propriile garanții de securitate.
„Situația, așa cum o percep eu astăzi, este că există teama că am putea pierde controlul asupra lucrurilor pentru care am luptat”, a declarat Sigurbjorn Svavarsson, care a fost secund pe nava Pazei de Coastă islandeze Aegir în 1976, în timpul „Războaielor codului”. El este probabil să voteze împotriva reluării negocierilor.
Islanda a depus cererea de aderare la UE în 2009, după colapsul sistemului bancar din anul precedent. A negociat timp de patru ani, înainte ca un nou guvern eurosceptic să suspende procesul în 2013.
Sondajele arată o țară împărțită
Opiniile islandezilor sunt împărțite aproape egal în privința reluării negocierilor cu UE. Un sondaj Gallup realizat în această lună arată că 46% dintre respondenți ar vota pentru reluarea negocierilor, în timp ce 46% s-ar opune. Alți 8% sunt indeciși.
Sondajele indică însă existența unei majorități împotriva aderării efective la Uniunea Europeană.
Referendumul nu decide aderarea Islandei la UE. El vizează doar reluarea negocierilor, iar orice eventual tratat de aderare ar trebui supus unui al doilea referendum.
Pentru Gylfi Geirsson, care a fost operator radio în timpul confruntărilor cu Marea Britanie și a lucrat ulterior timp de 42 de ani în cadrul Pazei de Coastă islandeze, cooperarea cu Europa este necesară. „Cu siguranță voi spune da”, a declarat el.
„Nu putem fi ca o insulă izolată, în mijlocul nicăieri. Trebuie să cooperăm cu țările vecine”, a spus Geirsson, precizând că ar vrea cel puțin ca Islanda să vadă ce acord ar putea obține înainte de a lua o decizie privind aderarea.
Există însă o limită clară pentru el: pierderea controlului asupra zonelor de pescuit. „Aș simți că ceea ce am făcut în tinerețe a fost în zadar”, a spus Geirsson.
Pescuitul, mai mult decât o industrie
Pescuitul este esențial pentru economia Islandei și pentru identitatea sa națională, alături de industria aluminiului și turism. O mare parte din codul folosit în prezent în magazinele britanice de „fish and chips” provine din apele islandeze, o moștenire directă a disputelor pentru care au luptat marinarii islandezi în urmă cu zeci de ani.
„Pescuitul devine un simbol al suveranității Islandei, întrucât reprezintă fundamentul independenței economice a țării”, a declarat Eirikur Bergmann, profesor de științe politice la Universitatea Bifrost.
Heidrun Marteinsdottir, președinta asociației Fisheries Iceland, susține că sectorul pescuitului din țară își prelucrează integral captura în Islanda, în loc să o exporte în stare brută.
În opinia sa, aderarea la Politica comună în domeniul pescuitului a UE ar putea afecta acest model. „Realizăm 100% din profit în Islanda și vrem să rămână așa”, a spus Marteinsdottir.
Bergmann consideră că problema este atât de sensibilă încât niciun guvern islandez nu ar putea accepta cu ușurință cedarea controlului asupra pescuitului. „Acea persoană ar fi expulzată din țară”, a spus el, referindu-se la un ministru de externe care ar semna un asemenea acord.
Pentru alți islandezi, însă, miza referendumului nu are aproape nicio legătură cu pescuitul.
„Am fost odată o colonie a Danemarcei”, a spus Floki, un designer de 27 de ani din Reykjavik, care nu și-a dezvăluit numele de familie. „Cred că este vorba în principal despre păstrarea controlului asupra propriilor noastre alegeri și decizii ca țară.”
Securitatea, NATO și Rusia
Pe lângă economie și suveranitate, securitatea reprezintă o altă temă importantă în dezbaterea privind apropierea de UE.
Islanda ocupă o poziție strategică în Atlanticul de Nord, de-a lungul așa-numitului „GIUK gap” – zona dintre Groenlanda, Islanda și Marea Britanie -, considerată de NATO o rută esențială pentru monitorizarea deplasărilor navale rusești către Atlantic.
Islanda nu are o armată proprie. Apărarea țării se bazează pe apartenența la NATO și pe un acord bilateral de apărare cu Statele Unite, încheiat în 1951.
Președinția lui Donald Trump, tarifele comerciale impuse de administrația sa și amenințările privind Groenlanda i-au determinat însă pe unii islandezi să își pună întrebări cu privire la relația cu Washingtonul.
Decizia de organizare a referendumului a fost luată înainte de începerea celui de-al doilea mandat al lui Trump, însă evoluțiile recente au influențat dezbaterea publică.
„Întreaga poveste cu Groenlanda i-a făcut pe islandezi să se oprească și să reexamineze relația cu SUA, punându-și întrebarea dacă SUA este un partener de încredere. Aceasta nu a reprezentat niciodată o preocupare în Islanda până acum”, a declarat Bergmann.
Ministrul islandez de Externe, Thorgerdur Gunnarsdottir, a declarat pentru Reuters că NATO și acordul de apărare cu SUA vor rămâne fundamentul securității Islandei, indiferent de rezultatul referendumului.
În același timp, ea consideră că o eventuală aderare la UE ar putea reprezenta „un plus valoros”, în special în ceea ce privește securitatea economică.
Referindu-se la presiunile exercitate de administrația Trump asupra Groenlandei și Danemarcei, Gunnarsdottir a spus: „Suntem dezamăgiți de campania de presiune desfășurată atât împotriva groenlandezilor, cât și a Danemarcei.”
Totuși, principala preocupare a Islandei este în altă parte, a precizat ea.
Preocuparea noastră principală se concentrează asupra activităților Rusiei, în primul rând în Ucraina, dar și asupra activităților sale maritime în apele noastre și în zonele învecinate, în Atlanticul de Nord
Astfel, referendumul din 29 august nu este doar o consultare privind reluarea negocierilor cu Uniunea Europeană. Pentru Islanda, este o nouă confruntare între două principii care au definit istoria modernă a țării: dorința de a coopera mai strâns cu Europa și nevoia de a păstra controlul asupra propriilor resurse și decizii.
Citește și: Tinerii asasini de închiriat: ucigași adolescenți recrutați de Iran să ucidă în toată Europa
Editor : C.A.
About the Author
