Lucian Pahonțu respinge acuzațiile formulate în spațiul public privind implicarea sa în reprimarea Revoluției din decembrie 1989 și a protestelor din timpul Mineriadei din iunie 1990. Într-o serie de precizări făcute în nume personal, și nu în numele Serviciului de Protecție și Pază (SPP), șeful instituției susține că nu a participat la violențele împotriva manifestanților și că afirmațiile care îl vizează sunt „neadevărate și lipsite de fundament”.
„Decembrie 1989 și iunie 1990 sunt răni deschise ale României. Oamenii care au murit sau au suferit atunci, rudele lor și toți românii merită adevărul, iar cei care ocupă funcții de încredere publică au datoria să răspundă întrebărilor despre trecutul lor. De aceea răspund, cu fapte care pot fi verificate”, afirmă Pahonțu.
Afirmațiile care mă vizează sunt neadevărate și lipsite de fundament. Nu am ascuns niciodată aspecte privind parcursul meu profesional. Datele sunt cunoscute în spațiul public și sunt disponibile în mediul virtual de foarte mulți ani
Pahonțu afirmă că nu a desfășurat activități care să poată fi încadrate drept „poliție politică” și spune că verificările Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) vor putea clarifica aceste aspecte.
Poziția mea este simplă: nu am desfășurat niciodată activități care să vizeze încălcarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale și care ar putea fi încadrate în categoria faptelor de «poliție politică»
Ce spune Pahonțu despre 21 decembrie 1989
Lucian Pahonțu precizează că a absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi de la Sibiu, specializarea transmisiuni, iar între 1987 și 1989 a fost comandant de pluton în cadrul Trupelor de Securitate, cu atribuții, susține el, exclusiv în domeniul transmisiunilor.
În decembrie 1989, avea 25 de ani, era locotenent și comandant al unui pluton de transmisiuni din cadrul companiei de asigurare de luptă și transport a UM 0305, Trupe de Securitate, din Ministerul de Interne.
Pahonțu insistă asupra diferenței dintre Trupele de Securitate și structurile fostei Securități cu atribuții informativ-operative: „La momentul respectiv, Trupele de Securitate erau echivalentul Jandarmeriei Române de azi și nu trebuie confundate cu structurile de Securitate cu atribuții informativ-operative și de cercetare penală.”
Potrivit relatării sale, compania din care făcea parte era formată dintr-un pluton de transmisiuni, unul de apărare antiaeriană, un pluton logistic, unul de conducători auto și un alt pluton logistic.
„Prin însăși structura ei, compania era o subunitate de sprijin logistic, specializată în activități de suport pentru celelalte subunități din cadrul UM 0305”, susține Pahonțu.
În seara de 21 decembrie 1989, compania ar fi primit ordine succesive de deplasare la Casa Scânteii, pe platoul din fața restaurantului Cina și, ulterior, în dispozitivul de blocare de pe strada 13 Decembrie, în prezent strada Ion Câmpineanu.
Pahonțu spune că a rămas în dispozitiv până în jurul orei 02:00, în 22 decembrie, când a primit ordinul de retragere: „În cele aproximativ patru ore în care ne-am aflat în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, nici eu și nici militarii aflați în subordinea mea nu ne-am modificat poziția și nu am avut vreun contact direct cu revoluționarii.”
El mai susține că militarii din subordinea sa nu aveau muniție asupra lor, aceasta fiind păstrată în lăzi sigilate, în camioanele unității.
„Nu am fost la baricada de la Intercontinental”
Pahonțu respinge explicit acuzația că ar fi participat la reprimarea manifestațiilor din zona Intercontinental: „În niciun moment din timpul evenimentelor din 21 și 22 decembrie 1989, nici eu, nici militarii aflați în subordinea mea nu am fost la baricada de la Intercontinental și nici pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, nu am avut muniție asupra noastră și nu am avut niciun contact cu revoluționarii, cu excepția momentului în care aceștia au fraternizat cu militarii.”
Potrivit versiunii prezentate de Pahonțu, în dimineața zilei de 22 decembrie, el și militarii din subordine au reintrat în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei.
În jurul orei 10:00, spune acesta, a primit ordin să permită accesul manifestanților în Piața Republicii, actuala Piață a Revoluției: „Aceștia ne-au îmbrățișat și ne-au dat flori și mâncare.”
Ulterior, militarii s-ar fi retras către camioane și s-ar fi întors la unitate. Pahonțu afirmă că, la sosire, muniția a fost verificată și predată și că nu lipsea niciun cartuș.
El spune că toate aceste aspecte au fost consemnate și în declarația dată în martie 1990.
Pahonțu îl invocă pe fostul procuror militar Cătălin Ranco Pițu
În apărarea sa, Pahonțu îl citează pe generalul Cătălin Ranco Pițu, fost procuror-șef al Secției Parchetelor Militare și unul dintre anchetatorii dosarului Revoluției. Potrivit declarației invocate de Pahonțu, acesta ar fi afirmat că nu există probe sau indicii privind participarea lui Pahonțu la reprimarea manifestațiilor.
„Generalul Lucian Pahonțu nu a fost cercetat personal niciodată pe parcursul celor 36 de ani, perioadă care s-a scurs din 1989 încoace”, este declarația atribuită lui Ranco Pițu.
În aceeași declarație, acesta ar fi spus că „nu există nicio probă că Pahonțu a participat la represiune” și că, în ceea ce îl privește, „nu există niciun indiciu că a participat direct la comiterea unor infracțiuni”.
Respinge și acuzațiile privind Mineriada din iunie 1990
Lucian Pahonțu neagă și implicarea în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, în zilele de 13 și 14 iunie 1990.
În cele două zile, eu și militarii din subordinea mea nu am participat la evenimentele din București. În intervalul respectiv, am rămas în cazarmă, conform documentelor aflate în arhiva Jandarmeriei Române
Pahonțu susține că, potrivit documentelor și regulamentelor militare, orice acțiune era realizată în baza unui ordin, iar ordinele erau consemnate și arhivate.
El afirmă că nu a părăsit cazarma până în 15 iunie 1990, când ar fi primit ordin să participe, alături de 72 de militari, la menținerea ordinii publice în Piața Universității: „În acea zi nu au avut loc manifestații în Piața Universității, nu au fost înregistrate violențe, iar minerii s-au retras din zona respectivă și au plecat spre Valea Jiului.”
„Îmi doresc ca acuzațiile să fie clarificate cât mai curând”
Pahonțu mai susține că activitatea sa a fost verificată în repetate rânduri de instituțiile abilitate, inclusiv înaintea numirii în funcția de director al SPP:
„De-a lungul timpului, activitatea mea a fost verificată în repetate rânduri de instituțiile abilitate, inclusiv la numirea în funcția actuală, fiind imposibil ca faptele grave, de care sunt acuzat acum, să fi rămas nedescoperite și nesancționate, dacă ar fi existat. Sunt convins că, dacă aș fi avut vreo implicare în violențele petrecute în timpul celor două evenimente, acest lucru ar fi fost identificat.”
În finalul precizărilor, Lucian Pahonțu vorbește despre activitatea sa la conducerea SPP și despre dezvoltarea instituției în perioada în care a ocupat funcția de director.
„De la momentul numirii în funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază, eu și echipa SPP din care fac parte am stabilit parcursul instituțional, având un singur scop: dezvoltarea, modernizarea și creșterea gradului de profesionalism al instituției.”
Pahonțu afirmă că SPP s-a integrat în structurile euroatlantice și a dezvoltat programe de cooperare cu structuri din NATO, ONU și UE, precum și cu statele membre ale acestor organizații: „Îmi doresc ca acuzațiile ce mi se aduc și care îmi lezează demnitatea și cariera de militar să fie clarificate cât mai curând.”
El spune că și-a ghidat activitatea de-a lungul carierei după „integritate, loialitate, respect și responsabilitate”.
Potrivit unei investigații Recorder, generalul Lucian Pahonțu, șeful SPP, a făcut parte din Trupele de Securitate înainte de 1989 și a fost prezent, în calitate de comandant de pluton, la evenimentele din noaptea de 21 decembrie 1989 din zona fostului hotel Intercontinental din București, unde a avut loc o reprimare violentă a manifestației începute în acea zi. Publicația citată a consultat documente din dosarul Revoluției, unde apare inclusiv o declarație a lui Pahonțu, care a scris că a fost la Intercontinental, dar, susține el, „nu am avut contact cu manifestanții”.
Citește și:
Editor : C.A.
About the Author
