O dispută de lungă durată în cadrul UE va deveni publică, astăzi, la Bruxelles, în timp ce miniștrii de Externe examinează o serie de opțiuni controversate pentru interzicerea comerțului cu așezările ilegale israeliene, potrivit Euractiv.
Timp de luni de zile, Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen s-a confruntat cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), corpul diplomatic al UE condus de Kaja Kallas, într-o luptă pentru putere privind cine ar trebui să controleze politica externă.
State precum Franța, Spania, Belgia, Suedia, Irlanda și Țările de Jos au insistat pentru o interdicție la nivelul întregii UE a comerțului cu așezările ilegale, argumentând că este imperativ ca blocul comunitar să respecte dreptul internațional.
Kallas, ea însăși sub presiunea a 11 miniștri de Externe, a făcut presiuni asupra colegilor săi din Comisie și i-a acuzat la începutul acestui an că obstrucționează lucrările la o revizuire juridică pe care a solicitat-o în aprilie.
Chiar și atunci când Comisia condusă de von der Leyen a transmis statelor membre sfatul juridic mult așteptat, săptămâna trecută, era evident că Executivul UE era departe de a fi entuziasmat de o astfel de mișcare.
„Nu cred că am avut o cooperare pozitivă din partea Comisiei în această privință”, a declarat un diplomat UE de rang înalt, a cărui țară este în favoarea unei interdicții.
Documentul Comisiei nu a ajuns la o propunere oficială, sugerând în schimb diverse modalități legale de a restricționa sau împiedica fluxul de bunuri dinspre așezări.
Cele trei opțiuni sunt impunerea unui sistem de licențiere mai strict, tarife exorbitante sau o interdicție totală.
Problema unanimității
Documentul Comisiei a amplificat dezbaterea cu privire la pragul de acord necesar pentru a avansa – o chestiune care pare legalistă, dar care este crucială pentru ca orice măsură propusă să fie valabilă.
Țările care susțin interzicerea comerțului cu coloniile susțin că aceasta ar trebui considerată pur și simplu o măsură comercială, necesitând un prag mai scăzut, o majoritate calificată mai degrabă decât unanimitate, între statele membre.
Însă Comisia a scris în documentul său că toate cele 27 de țări ar trebui să fie de acord cu orice mișcare prospectivă, pentru că ar fi mai degrabă o chestiune politică, de politică externă, decât o măsură comercială tehnică.
Documentul a fost redactat de un cerc apropiat de oficiali din jurul lui von der Leyen, fost ministru german al Apărării și creștin-democrată, a declarat o sursă pentru Euractiv.
„Documentul Comisiei nu solicită expres unanimitate. Dar dacă îl citești, pare foarte clar că asta este ideea”, a spus diplomatul.
Necesitatea aprobării unanime a oricărei măsuri ar permite oricărei țări din tabăra „nu”, fie că este vorba de Germania sau Republica Cehă, să o oprească. Berlinul susține cu tărie că această măsură ar trebui considerată o sancțiune de politică externă, cu cerința ca toate cele 27 de țări să fie de acord.
Aproximativ o duzină de țări, susținute de avocații interni ai Consiliului UE și de profesori propalestinieni, resping această idee.
Italia, o țară care ar înclina balanța spre o majoritate calificată pentru o propunere bazată pe comerț, și-a exprimat deschiderea pentru luarea în considerare a unei astfel de propuneri. Se așteaptă ca un grup de miniștri de Externe să sublinieze că este absurd să nu se aștepte ca politica comercială internațională să includă o politică externă puternică și să acuze Comisia de tactici de tergiversare.
Kallas însăși a recunoscut la începutul acestui an că nu a existat nici unanimitate, nici o majoritate calificată mai mică – a cel puțin 15 țări reprezentând două treimi din populația UE – pentru orice acțiune.
Imagine de ansamblu
Comisia a propus oficial sancțiuni radicale împotriva Israelului în septembrie anul trecut, inclusiv suspendarea avantajelor comerciale de care beneficiază Israelul în temeiul Acordului de asociere cu UE.
Mulți ar argumenta că a fost un acord politic atât de abrupt încât era sortit să nu găsească niciodată un consens în rândul guvernelor naționale, care până în prezent nu au căzut de acord asupra sa.
Comisia condusă de Von der Leyen folosește acum argumentul că, din moment ce nu există unanimitate în adoptarea celei mai mari sancțiuni, nu ar trebui depuse prea multe eforturi pentru a adopta altele noi – însă unii diplomați naționali consideră acest lucru cinic.
Întrebată despre chestiunea separată a comerțului cu așezările ilegale – care nu este acoperită de Acordul de Asociere UE-Israel – von der Leyen a pasat responsabilitatea guvernelor naționale, săptămâna trecută, declarând reporterilor: „Mingea este în terenul statelor membre”.
Helen McEntee, ministrul irlandez de Externe, a cerut un vot „cât mai curând posibil” după prezentarea opțiunilor legale. Însă calendarul politic al UE – și cel al Israelului, cu alegeri iminente – sugerează că este probabilă o perioadă de stagnare suplimentară.
După reuniunea de luni, miniștrii de Externe ai UE nu se vor reuni din nou oficial până pe 12 octombrie, când Israelul se va afla probabil în punctul culminant al campaniei electorale.
Alegerile generale din Israel vor avea loc pe 27 octombrie, a anunțat duminică guvernul de coaliție al țării. Instituțiile europene vor fi probabil precaute în a lua orice măsură în mijlocul unei campanii electorale aprinse, mai ales că aceasta ar putea face jocul în favoarea unor miniștri extremiști, precum Itamar Ben Gvir, în contextul în care candidații se luptă să-i învingă pe Benjamin Netanyahu și pe partenerii săi de coaliție.
Editor : Ș.R.
About the Author
