Ministerul Economiei propune reorganizarea companiei ROMARM într-un holding industrial integrat, cu activități grupate pe domenii specializate și conducere în sistem dualist, pentru depolitizarea managementului. Reforma ar urma să înceapă în 2027 și să se desfășoare pe parcursul a patru ani, potrivit unui document strategic lansat în dezbatere de ministrul interimar al Economiei, Irineu Darău.
Propunerea face parte dintr-un pachet de patru documente de politică publică (white papers), publicate pe site-ul Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT). Acestea vizează reorganizarea ROMARM, monitorizarea Programului SAFE, valorificarea resurselor minerale și promovarea turistică a României, stabilind opțiunile de reformă și pașii necesari implementării.
„Așa cum am promis, publicăm pe site-ul Ministerului Economiei patru documente de poziționare strategică prin care punem în dezbatere soluții necesare și urgente – pentru o cât mai bună implementare. Publicăm aceste white papers pentru că trebuie să ținem cont, pe de o parte, de instabilitatea politică din România, iar, pe de altă parte, de faptul că unele decizii sunt interinstituționale. Statul român, nu un politician sau altul, este cel care trebuie să se angajeze la un proces de trei-patru ani de zile care să însemne fuziuni, eficientizări, adunarea în clustere și așa mai departe”, a declarat Irineu Darău, potrivit comunicatului ministerului.
De ce este propusă reorganizarea ROMARM
Documentul strategic dedicat ROMARM, care stabilește direcțiile de reorganizare pentru perioada 2027-2030, arată că societatea funcționează în prezent predominant ca un intermediar comercial, fără o coordonare industrială integrată a celor 15 filiale. Una dintre problemele identificate este structura participațiilor companiei, care au coborât sub 20% în majoritatea filialelor, excepție făcând Arsenal Reșița, unde participația este de 37,16%. Potrivit analizei, această situație generează neconcordanțe între atribuțiile de control și mecanismele juridice de aprobare, cu riscuri de litigii și blocaje.
Ministerul a semnalat și întârzieri în luarea deciziilor, circuitul de aprobare adăugând între 30 și 60 de zile sau chiar mai mult, ceea ce afectează contractele și investițiile.
O altă problemă importantă este utilizarea fondurilor destinate modernizării. Din cele 1,9 miliarde de lei alocate pentru capitalizări și investiții în perioada 2018-2025, aproximativ 1,5 miliarde de lei erau necheltuite la sfârșitul anului trecut.
Potrivit documentului, întârzierile în realizarea investițiilor contribuie la menținerea unor instalații învechite și a unor clădiri degradate, în timp ce îmbătrânirea personalului și formarea profesională insuficientă afectează capacitatea de producție.
În același timp, este semnalată lipsa finanțării pentru conservarea și paza capacităților industriale care nu sunt utilizate în timp de pace, dar care trebuie menținute disponibile pentru situații de mobilizare.
Analiza indică și probleme generate de modelul comercial actual, în condițiile în care operațiunile derulate prin ROMARM presupun comisioane cuprinse între aproximativ 1,5-2% și 5%. Acestea pot genera costuri suplimentare pentru societățile din grup, în timp ce suprapunerile administrative și lipsa unei prioritizări unitare a investițiilor îngreunează coordonarea activității.
Pentru remedierea acestor probleme, Ministerul Economiei propune transformarea ROMARM într-un holding industrial care să coordoneze strategia, investițiile, contractele majore, finanțarea, cercetarea și dezvoltarea capacităților de apărare.
Documentul precizează că obiectivul principal nu este doar reducerea numărului de societăți, ci crearea unei structuri capabile să coordoneze întregul portofoliu industrial, în timp ce unitățile productive își păstrează responsabilitățile privind producția, proiectarea, mentenanța și livrările.
Cum ar urma să fie grupate fabricile ROMARM și cine va conduce noul holding
Noua organizare ar urma să includă mai multe companii operaționale specializate, în funcție de activitatea fabricilor. Pentru armament și muniție ușoară sunt avute în vedere Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir, Uzina Mecanică Sadu și Metrom Brașov. În sectorul armamentului și muniției grele ar urma să fie grupate Uzina Mecanică Mija, Uzina Mecanică Plopeni, Carfil, Tohan Zărnești și Arsenal Reșița.
Un alt grup ar reuni Electromecanica Ploiești și UPS Dragomirești, în domeniul rachetelor și proiectilelor speciale, în timp ce Fabrica de Pulberi Făgăraș și Pirochim Victoria ar urma să fie incluse în sectorul pulberilor și explozivilor.
Pentru vehicule militare sunt avute în vedere Uzina Mecanică București și Automecanica Moreni. Documentul propune și o structură separată pentru administrarea activelor neproductive sau care nu fac parte din activitățile industriale principale.
Aceste grupări reprezintă propuneri incluse într-o primă evaluare, configurația finală urmând să fie stabilită după analiza juridică, financiară și industrială a fiecărei societăți.
O altă schimbare importantă privește conducerea companiei. Ministerul propune trecerea la un sistem dualist, în care atribuțiile de supraveghere să fie separate de cele executive.
Potrivit documentului, ROMARM Holding S.A. ar urma să aibă un Consiliu de Supraveghere format din șapte membri și un Directorat alcătuit din cinci membri. Directoratul ar coordona conducerea generală, strategia și controlul grupului, activitățile comerciale și achizițiile, operațiunile și managementul contractelor, precum și serviciile comune și patrimoniul.
La nivel central ar urma să fie stabilite strategia și bugetul multianual, prioritățile de investiții, politica de risc, coordonarea exporturilor și cercetării, în timp ce fabricile și celelalte societăți operaționale ar rămâne responsabile pentru executarea contractelor și continuitatea producției.
Totodată, sunt propuse servicii administrative comune în domenii precum financiar, juridic, resurse umane, IT, securitate și achiziții, pentru reducerea suprapunerilor și a costurilor.
Investițiile ar urma să fie selectate în funcție de importanța strategică, fezabilitate, cererea de pe piață, maturitatea tehnologică și capacitatea efectivă de implementare.
Reorganizarea ROMARM, programată pentru 2027-2030
Calendarul propus prevede trecerea la sistemul dualist de conducere în ianuarie 2027 și demararea reorganizării în februarie. În primele trei luni ar urma să fie inventariate organigramele, activele, contractele, procesele administrative și riscurile, pentru identificarea activităților care se suprapun.
În următoarele trei luni este prevăzută testarea unor servicii comune de achiziții, financiar și juridic, iar până la finalul primului an ar urma să fie extinse serviciile comune de resurse umane și IT și introdusă raportarea unificată.
În primii doi ani sunt prevăzute eventuale fuziuni, absorbții, divizări sau transformări în sucursale, în funcție de situația fiecărei societăți, precum și separarea activelor neproductive și lansarea investițiilor prioritare.
Integrarea completă, dezvoltarea parteneriatelor industriale și evaluarea rezultatelor ar urma să se desfășoare pe un interval de până la patru ani.
Ministerul identifică însă și mai multe riscuri, printre care politizarea sau contestarea reformei, întreruperea livrărilor, lipsa finanțării, birocratizarea noii structuri și pierderea personalului specializat. Pentru limitarea acestora sunt propuse numiri profesioniste și transparente, consultarea partenerilor sociali, planuri de continuitate a producției, finanțare multianuală și verificări juridice și fiscale înaintea oricăror fuziuni sau transferuri de active.
Progresul reformei ar urma să fie verificat prin indicatori precum durata aprobărilor, realizarea investițiilor, respectarea termenelor de livrare, utilizarea capacităților productive, menținerea specialiștilor și evoluția contractelor și exporturilor.
Toate aceste etape rămân, deocamdată, propuneri dintr-un document de lucru, care necesită validări și decizii ulterioare.
Programul SAFE: Cum vor fi verificate investițiile și producția realizată în România
Un al doilea document strategic vizează monitorizarea acordurilor de cooperare industrială încheiate în cadrul mecanismului european SAFE, destinat consolidării capacităților de apărare.
În timp ce Ministerul Apărării Naționale și celelalte instituții din domeniul securității gestionează achizițiile și contractele, Ministerul Economiei are responsabilitatea verificării contribuției acestor proiecte la economia națională, inclusiv a procentelor de producție locală asumate de contractori.
Documentul oferă și un exemplu concret: dacă un contract de achiziție are o valoare de 100 de milioane de euro, iar producția care trebuie localizată în România reprezintă 40%, ministerul trebuie să verifice activități industriale în valoare de 40 de milioane de euro.
Aceste verificări presupun atât analiza documentelor, cât și inspecții la fabricile, centrele de mentenanță și celelalte unități în care ar trebui realizate activitățile respective. Analiza arată însă că Direcția Industria Națională de Apărare din cadrul ministerului nu dispune în prezent de suficiente resurse umane și de toate competențele necesare pentru monitorizarea unui asemenea volum de proiecte.
În același timp, Agenția Română de Cooperare Tehnologică și Industrială (ARCTIS) are experiență în acordurile de cooperare industrială, dar este subdimensionată pentru extinderea atribuțiilor fără modificări legislative și personal suplimentar.
Pentru remedierea acestor probleme, este propusă înființarea unei Unități de Implementare a Proiectelor SAFE sau a unui grup operațional specializat, care să reunească angajați cu experiență în gestionarea fondurilor europene, experți financiari, juriști și specialiști în industria de apărare.
Noua structură ar putea utiliza personal din direcțiile existente ale ministerului, inclusiv din cele care au gestionat proiectele PNRR, dar și experți externi în domenii precum ingineria militară, balistica și achizițiile de apărare. Documentul ia în calcul și detașarea unor specialiști de la Ministerul Apărării Naționale pentru verificările tehnice efectuate pe teren.
Mecanismul de control ar urma să înceapă cu înregistrarea fiecărui acord industrial și evaluarea planului de localizare, urmate de inspecții la fața locului și verificarea documentelor justificative. Numai după parcurgerea acestor etape ministerul ar urma să emită un certificat care să ateste îndeplinirea obligațiilor de cooperare industrială.
Pentru înființarea noii structuri sunt propuse măsuri în primele 30 de zile, urmate de aprobarea metodologiei de verificare și dezvoltarea unei platforme informatice în următoarele 30-90 de zile. Operaționalizarea completă și evaluarea primelor activități de monitorizare sunt prevăzute într-un interval de până la 180 de zile.
„Mecanismul propus asigură monitorizarea strictă a fiecărui euro alocat producției locale”, se arată în comunicatul Ministerului Economiei.
Resurse minerale: România vrea să reducă dependența de importurile din China
Un alt document urmărește relansarea sectorului resurselor minerale neenergetice și valorificarea materiilor prime critice existente în România.
Ministerul Economiei a arătat că restricțiile impuse de China asupra exporturilor unor materii prime, inclusiv grafit, galiu, germaniu și pământuri rare, au accentuat vulnerabilitatea industriei europene. Aceste materiale sunt utilizate în domenii precum producția bateriilor, tehnologiile digitale, industria de apărare și sectorul aerospațial.
Potrivit analizei, România dispune de resurse precum grafitul, magneziul, bismutul, galiul, germaniul, titanul, wolframul și pământurile rare, însă valorificarea acestora necesită investiții, cercetare geologică și capacități moderne de procesare. Strategia este corelată cu Regulamentul european privind materiile prime critice (CRMA), care urmărește diversificarea surselor de aprovizionare, dezvoltarea proiectelor strategice și creșterea capacităților europene de extracție, procesare și reciclare.
Ministerul propune, totodată, continuarea demersurilor pentru redeschiderea unor obiective miniere închise, acolo unde există rezerve care pot fi exploatate în condiții fezabile economic, precum și valorificarea metalelor utile din depozitele istorice de deșeuri miniere.
Investiție de peste 198 de milioane de euro în grafitul de la Baia de Fier
Unul dintre proiectele centrale prezentate în document este investiția SALROM în extracția și procesarea grafitului din zona Baia de Fier-Polovragi, județul Gorj.
Proiectul a fost inclus pe lista proiectelor strategice europene privind materiile prime critice și urmărește dezvoltarea unei surse interne de grafit destinat bateriilor, în special celor utilizate în vehicule electrice și sisteme de stocare a energiei.
Valoarea totală estimată a investiției depășește 198 de milioane de euro, fondurile fiind destinate echipamentelor de extracție, procesare și purificare, infrastructurii industriale, cercetării, pregătirii personalului și măsurilor de mediu.
Potrivit documentului, proiectul are o durată de viață estimată la aproximativ 20 de ani și urmărește o capacitate anuală de minimum 15.000 de tone de grafit de calitate pentru baterii, cu o puritate de peste 90%.
Calendarul propus prevede finalizarea studiilor de fezabilitate și oportunitate în primul trimestru din 2027, realizarea documentațiilor de mediu în trimestrul al doilea și pregătirea carierei în a doua jumătate a anului.
Exploatarea minereului ar urma să înceapă în primul trimestru din 2028, iar construcția uzinei de procesare este prevăzută din trimestrul al doilea.
Pe lângă proiectul SALROM, ministerul a inclus în analiză și alte investiții strategice, inclusiv private. Proiectul Verde Magnesium vizează dezvoltarea unui lanț de aprovizionare care să permită producerea a până la 30.000 de tone de magneziu metalic anual până în 2030. În cazul proiectului Rovina, este estimată producția anuală a 20.000 de tone de concentrat de cupru, începând din 2027, cu o durată de exploatare de aproximativ 35 de ani.
Un alt proiect urmărește recuperarea unor materii prime strategice din bateriile litiu-ion uzate, inclusiv litiu, cobalt, mangan, grafit și nichel. Documentul menționează estimări privind începerea producției în 2028 și dezvoltarea capacității până la sfârșitul anului 2030.
Cercetare geologică și ecologizarea fostelor exploatări miniere
Strategia nu vizează doar deschiderea unor noi exploatări, ci și o mai bună cunoaștere a resurselor existente și remedierea efectelor asupra mediului produse de mineritul istoric.
Ministerul propune relansarea cercetării prin Programul Geologic Național, pentru actualizarea informațiilor privind resursele minerale, identificarea unor noi perimetre de interes și fundamentarea viitoarelor investiții.
Documentul prevede finanțarea unei prime etape de cercetare în primul trimestru din 2027 și recepția rapoartelor corespunzătoare până la sfârșitul aceluiași an.
În paralel, sunt vizate lucrările de închidere, punere în siguranță și ecologizare a fostelor exploatări miniere și a iazurilor de decantare, inclusiv prin finanțare de la Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru unele obiective sunt prevăzute termene în perioada 2027-2028. În cazul minei Baia Sprie, documentul indică finalizarea lucrărilor de închidere până la sfârșitul anului 2027, iar pentru minele Certej și Teliuc, până la finalul anului 2028.
Turism: România are 46 de organizații de management al destinației, dar niciuna la nivel național
Al patrulea document strategic vizează înființarea Organizației Naționale de Management al Destinației (OMD național), care ar urma să coordoneze promovarea turistică a României și să asigure o colaborare mai strânsă între autorități și industria turismului.
Potrivit analizei, România are din 2022 un cadru legal pentru organizarea structurilor de management al destinației la nivel local, județean, regional și național.
Cu toate acestea, la 31 iulie 2026 existau 46 de OMD-uri avizate, dintre care 34 erau înscrise în registrul asociațiilor și fundațiilor, însă nu fusese constituită o organizație națională.
Ministerul semnalează că structurile existente nu funcționează după standarde unitare de guvernanță, finanțarea lor depinde în mare măsură de bugetele locale sau de contribuțiile voluntare, iar strategiile de promovare nu sunt coordonate printr-un mecanism național.
Pentru rezolvarea acestor probleme sunt prezentate trei variante de organizare a OMD național: o asociație de utilitate publică, un fond public administrat printr-un contract de gestiune delegată sau o instituție publică de interes național.
Fiecare model prezintă avantaje și riscuri. Varianta unei asociații private ar permite mai multă flexibilitate și o participare directă a industriei turistice la decizii, dar ridică probleme privind administrarea fondurilor publice.
Varianta unui fond public cu gestiune delegată ar păstra colaborarea public-privată, în timp ce instituția publică ar avea un cadru juridic mai simplu, însă o flexibilitate mai redusă.
În cazul modelelor cu participare public-privată, documentul ia în calcul un consiliu director de 7-11 membri, cu reprezentarea statului, a organizațiilor de management al destinației și a mediului privat. Conducerea executivă ar urma să fie asigurată de un manager național de destinație recrutat prin concurs.
Promovarea turismului ar putea beneficia de 20-30 de milioane de euro anual
Una dintre cele mai importante propuneri din documentul privind turismul este crearea unui mecanism de finanțare stabil pentru promovarea României. În prezent, bugetul de promovare gestionat de minister este estimat la aproximativ 4,5 milioane de euro pentru 2026. Documentul analizează posibilitatea dezvoltării unui buget de 20-30 de milioane de euro anual, de aproximativ patru până la șase ori mai mare.
Printre variantele luate în calcul se află introducerea unei taxe naționale de promovare turistică de un euro pentru fiecare noapte de cazare, care ar urma să fie colectată prin mecanisme fiscale.
O alternativă este o contribuție calculată în funcție de cifra de afaceri a operatorilor din turism, de aproximativ 0,2%.
Sunt analizate și un model mixt, bazat pe finanțare publică și cotizații ale industriei, precum și finanțarea majoritară sau integrală de la bugetul de stat.
Nici taxa de un euro pe noapte, nici celelalte variante de finanțare nu reprezintă măsuri adoptate. Documentul le prezintă ca opțiuni de lucru, care necesită dezbatere și clarificări legislative.
Una dintre problemele identificate este posibilitatea ca o taxă națională să se suprapună cu taxele turistice locale deja existente, ceea ce ar putea genera o povară suplimentară pentru turiști. Ministerul indică și dificultăți juridice privind transferul sumelor colectate de stat către o organizație de drept privat.
Calendarul orientativ prevede consultări publice până la sfârșitul anului 2026, modificarea legislației în prima parte a anului 2027 și constituirea organizației naționale în trimestrul al treilea din 2027.
Primele acțiuni-pilot de promovare ar urma să fie lansate până la finalul anului viitor, iar o primă evaluare a mecanismului de finanțare este prevăzută pentru sfârșitul anului 2028.
Ministrul interimar al Economiei a susținut că cele patru documente urmăresc stabilirea unor soluții care să poată fi continuate indiferent de schimbările politice, întrucât reformele propuse presupun decizii și investiții pe termen lung.
„Soluția pentru ROMARM este crearea unui holding industrial integrat, care să nu mai aibă 15 filiale disparate, să funcționeze în sistem dualist și să fie organizat pe clustere de activitate. În același timp, prin documentul dedicat programului SAFE, ne asigurăm că orice procent de localizare negociat în proiecte industriale se verifică ban cu ban în economia națională. În turism, ne dorim o organizație națională total depolitizată, finanțată transparent, care să facă marketing turistic exclusiv pentru interesul României. Vrem să trecem de la decizii blocate la opțiuni clare, analizate și asumate instituțional”, a declarat Irineu Darău.
Editor : A.D.
About the Author
