În „zilele sumbre” care au urmat după ce trupele Germaniei naziste au invadat Franța, multe muzee au fost prădate, însă singurul loc de unde au dispărut toate operele de artă a fost Muzeul Paul Fourché din Orléans, potrivit directorului Muzeului de Arte Frumoase, care a lansat o campanie de recuperare a celor 424 de lucrări furate din oraș. Întreaga colecție are o valoare estimată la cel puțin 100 de milioane de euro, deși suma reală ar putea fi mult mai mare, scrie The Times.
Linia Maginot a fost ocolită, naziștii au intrat în Paris și mareșalul Philippe Pétain se pregătea să accepte capitularea Franței. Puțin mai la sud, în Orléans, era haos.
Refugiații din zonele deja ocupate de naziști veneau cu miile. Trupele germane au intrat în oraș. Oficialii se grăbeau să salveze colecțiile de artă.
Însă, una dintre cele patru instituții culturale ale orașului, Muzeul Paul Fourché, a fost abandonată de curatorul ei. Operele sale de artă, care fuseseră donate de Paul Fourché, un negustor de vinuri bogat care s-a numărat printre cei mai mari colecționari de artă de la finalul secolului XIX și începutul secolului XX, erau nepăzite.
Toate cele aproximativ 350 de opere de artă ale muzeului au fost furate în iunie 1940, în timp ce haosul provocat de invazia germanilor a deschis o fereastră către „partea întunecată a naturii umane”, a spus Olivia Voisin, actualul director al Muzeului de Arte Frumoase din Orléans. Alte lucrări au dispărut mai târziu, în timpul războiului și chiar și după încheierea sa.
Muzeul din Orléans a creat un catalog cu toate operele furate, pe care l-a distribuit avocaților, galeriilor de artă și caselor de licitații din toată Franța și, în curând, va circula și la nivel internațional, în orașe precum Londra.
„Am făcut această listă ca nimeni să nu mai poată spune: ‘Nu știam’”, a explicat Voisin, care a precizat că unele dintre lucrările furate din Orléans acum zeci de ani ar putea fi agățate chiar acum pe pereții unor instituții sau locuințe private din alte țări.
„Dorința de a da uitării totul a eliminat orice alte considerații”
Prin lansarea operațiunii „Wanted”, Voisin a scos la lumină o poveste despre care mulți și-ar fi dorit să nu mai audă niciodată, întrucât ridică întrebări incomode pentru familiile locale și pentru lumea artei, în general.
Unele lucrări au fost aproape sigur furate de naziști în 1940. Altele, însă, au fost luate chiar de francezii care locuiau în oraș sau care au venit din alte regiuni în timpul „exodului” provocat de invazia germană.
Aceste opere de artă ar putea fi acum în diverse locuințe din Orléans și din zonele învecinate, în alte muzee din Franța sau au fost vândute fără a fi identificate ca lucrări furate.
Mult timp după încheierea războiului, nimeni nu a dezvăluit nimic despre colecția dispărută. „A existat o lege a tăcerii”, a spus Voisin.
Unul dintre predecesorii lui Voisin, Eric Moinet, a fost primul care a adus la lumină problema operelor de artă dispărute la mijlocul anilor ‘90. Curatorii și miniștrii au tratat cu „indiferență” această problemă.
„Dorința de a da uitării totul a eliminat orice alte considerații”, scria ziarul Le Monde la acea vreme.
Oamenii care returnează operele de artă furate ar putea fi recompensați
Imediat după încheierea războiului, explicația oficială a fost că toate lucrările au fost distruse într-un incendiu. Era o teorie convenabilă și plauzibilă, având în vedere că Orléans a fost mistuit de flăcări după bombardamentele Luftwaffe, inclusiv Muzeul Paul Fourché.
O poză făcută după invazia trupelor germane, dar înainte ca muzeul să ia foc, arată că acesta era gol, potrivit lui Voisin. Martorii care mai erau încă în viață în anii ‘90 au confirmat faptul că operele de artă au fost furate.
O parte din comorile dispărute au fost returnate, inclusiv capul unei sculpturi de bronz a Ioanei d’Arc, care a fost parțial distrusă în 1944. A reapărut recent în Cannes și a fost adusă înapoi în Orléans.
Toate lucrările care fac parte din colecția publică nu pot fi deținute legal de nimeni și nici vândute. Muzeul ar putea, totuși, să îi „recompenseze” pe oamenii care aleg să le returneze, a spus Voisin.
Franța și lumea artei sunt pregătite să confrunte trecutul, a mai spus Voisin. „Suntem la aproape un secol de la război și cred că putem vorbi mai calm.”
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
