După ce și-a împlinit visul de a deveni mamă, Victoria Bodean, o profesoară de limba engleză din Republica Moldova, care suferă de paralizie cerebrală, vrea să folosească acum rețelele sociale ca să arate lumii cum pot fi depășite barierele tulburărilor neurologice, relatează El Pais.
Pentru multe femei, a nu face copii este o formă de emancipare care vine din abilitatea de a alege – o alegere condiționată de circumstanțele materiale, factorii fizici și accesul la educație și oportunități.
Paralizia cerebrală nu a oprit-o pe Victoria să își exercite această libertate de alegere. Spre surprinderea celor din jurul ei, profesoara de 27 de ani a născut o fată – o victorie din toate punctele de vedere.
Tânăra din Rep. Moldova speră acum să facă o carieră din rolul de creator de conținut și să arate lumii cum este cu adevărat viața pentru o persoană cu dizabilități.
Într-un interviu pentru El Pais, Victoria a povestit că oamenii din orașul ei, Strășeni, erau în stare de șoc când au aflat că a născut, mirându-se că o persoană cu dizabilități poate rămâne însărcinată și întrebându-se cum își va crește fiica.
Victoria a explicat că mobilitatea redusă provocată de tulburările neurologice nu i-au afectat dorința de a fi mama unui copil sănătos.
Doctorii credeau că nu va supraviețui mai mult de câteva zile
După ce s-a născut fata, părinții ei s-au despărțit, iar Victoria a ajuns să o crească cu ajutorul familiei ei în aceeași casă în care a crescut și ea, în Moldova.
Victoria a oferit primul ei interviu pentru El Pais acum 17 ani, în cadrul proiectului „Copiii lumii”. La acea vreme, ea avea doar 10 ani și a spus că cea mai mare dorință a ei era să aibă o păpușă uriașă.
Astăzi, ea este la fel de independentă ca atunci când era copil și cere ajutor doar atunci când este absolut necesar. Victoria se deplasează folosind un cadru de mers și poate urca scările aproape fără niciun ajutor.
Victoria a venit pe lume în urma unei nașteri complicate în care doctorii s-au concentrat asupra salvării vieții mamei sale, crezând că nou-născuta va supraviețui doar câteva zile. Ea le-a dovedit că s-au înșelat.
Cu toate că a început să vorbească și dezvoltarea sa intelectuală a progresat, unele din abilitățile ei motorii de bază au rămas în urmă. Nu putea să se ridice, să își țină capul sus sau să mestece.
De-a lungul vieții ei, Victoria a suferit mai multe intervenții chirurgicale și a învățat să trăiască cu aceste dureri.
A făcut operații la toți mușchii din corp, ceea ce a făcut ca mersul să fie foarte dureros
De când a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală, la vârsta de doi ani, părinții Victoriei s-au adaptat astfel încât să o ajute să trăiască o viață cât se poate de normală.
Mama ei a învățat tehnici de masaj, în timp ce tatăl ei a reamenajat casa familiei. La cinci ani, Victoria a avut prima ei intervenție chirurgicală cu laser – o procedură ce s-a dovedit a fi crucială pentru a o ajuta să mestece alimentele, să-și îmbunătățească vederea și să poată să se deplaseze pășind cu toată talpa, în loc să meargă doar sprijinindu-se pe degetele de la picioare.
Victoria a povestit că doctorii i-au operat toți mușchii din corp, ceea ce a făcut ca mersul să fie foarte dureros. Cu toate că își poate aduce aminte toate tipurile de dureri pe care le-a resimțit de-a lungul anilor, ea încearcă să nu se gândească la asta. Chiar și după multele operații prin care a trecut, există încă probleme cu care a învățat să trăiască.
În Rep. Moldova, una dintre cele mai sărace țări din Europa, instituțiile de învățământ nu sunt pregătite pentru persoanele cu mobilitate redusă, precum Victoria.
La opt ani, ea a mers la școală timp de o săptămână. Nu a putut continua pentru că singura ei grijă era cum să ajungă dintr-un loc în altul cât mai repede. Victoria nu s-a simțit discriminată, dar avea senzația că este o povară pentru colegii ei, care mereu o acompaniau și o ajutau.
Experiența din SUA a făcut-o să uite că este diferită
După ce și-a petrecut copilăria și adolescența studiind de acasă, Victoria a aflat despre un program de burse prin care studenții puteau sta un an în SUA.
La doar 16 ani, Victoria s-a mutat în statul american Pennsylvania. Aici, ea a spus că toate serviciile de accesibilitate pe care le avea la dispoziție, precum rampele pentru persoane cu handicap, ușile automate și accesul facil la metrou, au făcut-o să uite că este diferită.
În SUA, i s-au oferit soluții simple pentru probleme de zi cu zi, ceea ce a făcut ca experiența ei acolo să fie foarte diferită de lucrurile cu care era ea obișnuită. La întoarcerea din SUA, Victoria a început să aprofundeze învățământul special, predându-le copiilor limba engleză.
Excluderea este provocată de barierele sociale, precum educația și proiectarea urbană, nu de diferențele fizice și funcționale, potrivit modelului social de dizabilitate.
Pentru Victoria, să aibă un job și să își crească fiica reprezintă modalități de depășire a acestor bariere.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
