Presiunea exercitată de Donald Trump asupra NATO schimbă modul în care Europa își construiește apărarea. SUA reevaluează prezența militară pe continent, inclusiv posibilitatea reducerii trupelor americane, în timp ce aliații europeni își majorează cheltuielile și caută alternative la echipamentele și tehnologia americană. România se află în centrul acestei ecuații, prin baza militară de la Mihail Kogălniceanu, unde Statele Unite continuă să investească și să mențină capabilități importante. În același timp, aliații NATO încearcă să se adapteze unui posibil nou echilibru de putere în cadrul alianței, se arată într-o analiză a Reuters.
Statele europene își cresc cheltuielile militare, își diversifică sursele de aprovizionare și caută să reducă dependența de armamentul și tehnologia americană, în timp ce Pentagonul analizează viitorul prezenței militare a Statelor Unite pe continent.
Deocamdată, confruntarea lui Trump cu aliații nu a dus la o retragere majoră a trupelor americane din Europa. Însă, potrivit unei analize Reuters bazate pe discuții cu peste 50 de oficiali occidentali actuali și foști, militari, diplomați și experți în apărare, o reducere semnificativă a efectivelor americane rămâne posibilă. În paralel, aliații europeni se pregătesc pentru un viitor în care securitatea continentului să depindă mai puțin de Washington.
Baza din România, exemplul contradicțiilor din politica americană
La Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu din România, schimbările produse de politica administrației Trump sunt vizibile, dar nu într-un singur sens. Baza, cunoscută sub numele de MK, a fost construită și organizată astfel încât să răspundă nevoilor militare americane. Străzile sale poartă nume precum Alabama, Ohio, Alaska și George Washington. Militarii americani sunt prezenți acolo din 1999, iar baza a sprijinit operațiunile Statelor Unite din Irak și Afganistan.
În 2025, aproximativ jumătate dintre cei aproximativ 2.000 de militari americani aflați în România, dintre care majoritatea locuiau în bază, au plecat, în contextul realinierii prezenței militare americane în Europa.
Pentru România, stat NATO aflat pe flancul estic al Alianței și în vecinătatea Ucrainei, reducerea efectivelor americane a fost privită cu îngrijorare, mai ales în condițiile în care incidentele cu drone rusești au ajuns în repetate rânduri în apropierea sau pe teritoriul statelor NATO.
Totuși, când Reuters a vizitat baza în iulie, situația era mai complexă. Nouă aeronave americane de realimentare KC-135 Stratotanker erau staționate la Mihail Kogălniceanu. Avioanele fuseseră desfășurate pentru a alimenta aeronave de luptă și bombardiere americane în timpul războiului cu Iranul.
Echipajele și personalul de sprijin al acestor aeronave compensaseră parțial plecarea altor militari americani, ceea ce demonstra că Washingtonul continua să se bazeze pe infrastructura militară europeană pentru operațiunile sale.
La mai bine de două luni după vizita Reuters, aeronavele Stratotanker se aflau încă în România.
Această situație contradictorie se află în centrul schimbării produse de administrația Trump: pe de o parte, președintele american amenință cu reducerea trupelor și critică aliații europeni pentru nivelul cheltuielilor de apărare; pe de altă parte, Statele Unite continuă să investească în instalații militare strategice de pe continent și să le folosească pentru proiectarea puterii americane în Europa și Orientul Mijlociu.
O alianță sub presiune, dar care nu s-a destrămat
Reuters a analizat operațiunile militare americane din Europa și a intervievat peste 50 de oficiali occidentali actuali și foști, ofițeri militari, diplomați și experți în domeniul apărării, inclusiv oficiali ai administrației Trump, consilieri ai Congresului și foști ambasadori ai SUA la NATO.
Concluzia reportajului este că NATO se află sub o presiune semnificativă, dar alianța nu s-a destrămat.
Nouă oficiali americani actuali și foști au declarat pentru Reuters că republicanii și democrații din Congres, precum și marii contractori americani din domeniul apărării, care au clienți importanți în Europa, au o influență politică suficientă pentru a limita posibilitatea unei retrageri americane din NATO, scenariu despre care Trump a vorbit în trecut.
În același timp, acțiunile administrației americane au produs efecte asupra modului în care europenii își planifică securitatea.
Potrivit Reuters, în Europa a crescut preocuparea privind predictibilitatea angajamentului american, iar această incertitudine se reflectă în cheltuielile pentru apărare, achizițiile militare și planurile de securitate pe termen lung.
Unul dintre punctele centrale îl reprezintă Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord, prin care aliații se angajează că un atac armat împotriva unuia dintre ei va fi considerat un atac împotriva tuturor.
Europa cheltuiește mai mult, dar caută și alternative
În același timp, cheltuielile pentru apărare au crescut în NATO. La summitul de la Haga din 2025, aliații au convenit să ajungă până în 2035 la investiții echivalente cu 5% din PIB pentru apărare și domenii conexe securității. Din această sumă, cel puțin 3,5% ar urma să fie alocate cerințelor militare de bază, iar până la 1,5% unor domenii precum infrastructura critică, securitatea cibernetică și industria de apărare.
NATO afirmă că aliații europeni și Canada și-au majorat împreună cheltuielile pentru apărare cu aproape 20% în termeni reali în 2025 față de 2024.
Însă creșterea bugetelor nu înseamnă automat că toți banii suplimentari vor ajunge la companii americane. Reuters a identificat cel puțin opt membri NATO – Canada, Polonia, Danemarca, Spania, Norvegia, Turcia, Franța și Germania – care explorează modalități de a-și reduce dependența de armamentul, tehnologia și companiile americane din domeniul apărării.
Pentru Washington, aceasta este una dintre consecințele potențial importante ale presiunii exercitate asupra aliaților: Europa cheltuiește mai mult pentru apărare, dar o parte din aceste investiții ar putea merge către industria europeană sau către furnizori din alte state.
J.C. Lintzenich, fost înalt oficial al serviciilor de informații militare americane, a descris situația astfel:
Presiunea exercitată asupra Europei a dat roade, dar a creat o incertitudine reală. Europa cheltuiește mai mult, ia apărarea mai în serios și își asumă o responsabilitate mai mare – acesta este un succes real. Dar există, de asemenea, o îngrijorare reală în Europa că Statele Unite ar putea să le abandoneze
Casa Albă respinge această interpretare. Purtătoarea de cuvânt Olivia Wales a declarat pentru Reuters că „președintele Trump a făcut mai mult pentru NATO decât oricine altcineva” și că acesta va promova „fără rezerve” interesele Statelor Unite.
Creșterea cheltuielilor europene pentru apărare are însă și o altă cauză majoră: invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, începută în 2022.
Pentagonul analizează o posibilă reducere a trupelor
Una dintre cele mai importante surse de incertitudine este revizuirea de șase luni a prezenței militare americane în Europa. Înaintea unei reuniuni ministeriale NATO de la Bruxelles, din iunie, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, intenționa să anunțe o reducere cu aproximativ 25.000 de militari americani în Europa, potrivit unor oficiali americani citați de Reuters.
O asemenea reducere ar fi coborât efectivele americane din Europa sub pragul de 76.000 de militari stabilit de Congres prin lege. Planul nu a fost însă anunțat atunci. Hegseth a optat pentru o revizuire de șase luni a prezenței militare americane în Europa.
La reuniunea NATO, el le-a transmis aliaților că analiza va fi una reală și că unele state ar putea „pica testul”, în funcție de sprijinul pe care îl oferă Statelor Unite.
În august, Pentagonul a elaborat un document cu 57 de întrebări adresate aliaților, pentru a evalua angajamentul lor militar, financiar și politic față de SUA. Una dintre întrebări viza dacă un stat a susținut public prioritățile politicii externe americane.
Potrivit Reuters, o posibilă variantă luată din nou în calcul după finalizarea revizuirii este reducerea cu aproximativ 25.000 de militari.
Reuters a relatat pe 17 septembrie că această posibilitate rămâne în discuție, în cadrul procesului de reevaluare a prezenței militare americane în Europa, care ar urma să fie finalizat până la sfârșitul anului.
Statele Unite au în prezent peste 81.000 de militari în Europa, potrivit datelor analizate de Reuters, însă efectivele variază în funcție de rotațiile de trupe și de misiunile desfășurate pe continent.
În perioada de patru ani dinaintea revenirii lui Trump la Casa Albă, în 2017, SUA aveau în medie aproximativ 65.000 de militari și alți membri ai personalului militar în Europa.
Numărul a crescut la aproximativ 74.000 în timpul primului mandat al lui Trump și a urcat la aproximativ 105.000 în timpul administrației Biden, după invazia rusă pe scară largă din Ucraina. Până la revenirea lui Trump la putere, în 2025, efectivele coborâseră din nou.
De ce continuă SUA să investească în bazele europene
În pofida presiunilor asupra aliaților, administrația Trump continuă să investească în infrastructura militară europeană. În Spania, unde Trump a criticat guvernul de la Madrid în cadrul summitului NATO de la Ankara, Statele Unite nu au dat semne că intenționează să abandoneze Baza Navală Rota sau Baza Aeriană Moron.
Numai în mai și iunie, Statele Unite au anunțat proiecte de infrastructură aeronautică și contracte de construcții în valoare de aproximativ 400 de milioane de dolari pentru companii spaniole, destinate întreținerii și modernizării bazei Morón în următorul deceniu.
Rota și Morón au o importanță strategică pentru Washington deoarece oferă acces la Atlantic și Marea Mediterană și facilitează operațiunile militare americane în Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
În România, Statele Unite au investit peste 100 de milioane de dolari în extinderea Bazei Aeriene Mihail Kogălniceanu. În paralel, România derulează un proiect estimat la aproximativ 2,7 miliarde de dolari, care urmărește transformarea bazei într-o instalație militară de mari dimensiuni până în 2040, cu o capacitate de până la 20.000 de membri ai personalului.
Și în Marea Britanie, Statele Unite au proiecte militare importante. Potrivit unei prezentări a Forțelor Aeriene americane din martie, Washingtonul cheltuiește peste 4,2 miliarde de dolari pentru proiecte actuale și viitoare la șapte baze aeriene britanice.
Bombardiere americane au efectuat misiuni împotriva unor ținte iraniene de la cel puțin una dintre aceste baze.
Aceste investiții ilustrează dependența reciprocă dintre SUA și infrastructura militară europeană: Washingtonul poate cere aliaților să-și asume mai mult din responsabilitatea pentru apărare, dar bazele europene rămân importante pentru operațiunile militare americane.
Incidentele cu drone și teama de Rusia
În paralel cu disputa transatlantică, Europa se confruntă cu ceea ce oficialii occidentali descriu drept o creștere a activităților rusești de tip hibrid.
Oficiali europeni au atribuit Rusiei o serie de incidente de sabotaj și incursiuni cu drone pe continent, în timp ce Moscova a negat implicarea și a acuzat Ucraina și alte state că încearcă să provoace o confruntare directă între Rusia și NATO.
În România, în iulie, NATO a mobilizat avioane de vânătoare după pătrunderea unei drone rusești pe teritoriul românesc. Potrivit Reuters, drona a fost doborâtă de un F-16 românesc care opera de la o altă bază.
La scurt timp, alte două drone despre care se credea că sunt rusești au fost doborâte. La sfârșitul lunii iulie, o rachetă de croazieră rusească a ajuns în Polonia, un alt stat NATO aflat pe flancul estic.
Denis Gonchar, ambasadorul Rusiei în Belgia, a negat implicarea Moscovei în incidentele menționate de Reuters și le-a descris drept „provocări murdare” menite să atragă NATO și Uniunea Europeană într-un conflict direct cu Rusia.
În schimb, oficialii europeni consideră că astfel de incidente fac parte dintr-o campanie prin care Moscova încearcă să testeze reacția NATO și să submineze sprijinul occidental pentru Ucraina.
Marius Lazurca, consilierul pentru securitate națională al președintelui român Nicușor Dan, a declarat pentru Reuters că o dronă doborâtă deasupra României pe 16 august a fost interceptată de un pilot spaniol care pilota un avion de vânătoare de fabricație americană.
„Este clar că Rusia testează capacitățile de apărare ale României și reacția NATO”, a afirmat George Scutaru, expert român în domeniul apărării.
Europa începe să caute alternative la tehnologia americană
Un alt efect al schimbării relației transatlantice este reprezentat de achizițiile militare. Reuters a identificat cel puțin opt state NATO care analizează alternative la echipamentele americane, în timp ce își majorează bugetele pentru apărare.
Canada este unul dintre exemple. În iunie, Ottawa a ales un sistem radar arctic fabricat în Australia, în valoare de 1,7 miliarde de dolari, în locul unui sistem american.
Canada analizează, de asemenea, posibilitatea de a cumpăra avioane radar de avertizare timpurie din Suedia și ia în calcul achiziția unor avioane de vânătoare Gripen suedeze în locul unor avioane F-35 americane suplimentare.
Guvernul canadian a precizat că nu a luat încă o decizie privind achiziționarea unor noi F-35, dincolo de primul lot care urmează să fie livrat.
„Analiza programului F-35 este în curs de desfășurare, în timp ce se continuă eforturile pentru a asigura beneficii economice maxime pentru întreprinderile și lucrătorii canadieni”, a transmis Ministerul Apărării din Canada.
Pentagonul a criticat public tendința aliaților de a încerca să înlocuiască produsele industriei americane.
Elbridge Colby, principalul consilier de politică al Pentagonului, a susținut că aliații ar trebui să colaboreze cu industria americană de apărare „mai degrabă decât să încerce în zadar să o reproducă sau să o înlocuiască”.
Lockheed Martin, producătorul F-35, a declarat pentru Reuters că există în continuare „o cerere puternică” din partea statelor NATO pentru avionul de vânătoare și pentru alte produse ale companiei.
Polonia și Finlanda urmau să primească primele F-35 în 2026, iar Canada și Germania urmau să le urmeze, potrivit documentelor bugetare ale Pentagonului.
O schimbare care poate dura ani
Reducerea dependenței Europei de industria militară americană nu se poate produce rapid. Construirea capacităților europene de producție durează ani, iar dezvoltarea unor noi sisteme de armament poate dura și mai mult.
Cu toate acestea, oficiali europeni, americani și canadieni citați de Reuters consideră că dependența de tehnologia americană, de lanțurile de aprovizionare și de conducerea politică a Washingtonului este analizată tot mai mult ca un risc strategic.
Chris Chivvis, fost oficial american de informații pentru Europa, a declarat că liderii europeni nu mai pot presupune automat că securitatea continentului va depinde în întregime de Statele Unite.
„Așadar, în Europa are loc o adevărată schimbare radicală”, a spus el.
Această schimbare se reflectă și în discuțiile de la nivelul Uniunii Europene. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a pledat recent pentru consolidarea cooperării europene în domeniul securității și pentru noi forme de cooperare cu parteneri precum Canada.
În discursul privind Starea Uniunii, von der Leyen a vorbit despre o „fractură în sistemul internațional bazat pe norme” și a afirmat că Europa trebuie să-și regândească parteneriatele. Ea a propus inclusiv o cooperare mai strânsă cu Canada, inclusiv în domeniul apărării.
Oficial, aliații spun că NATO rămâne unită
În pofida tensiunilor, guvernele europene continuă, cel puțin public, să susțină importanța NATO. Statele care au răspuns solicitărilor Reuters – Portugalia, Norvegia, Germania și Spania – au declarat că alianța rămâne unită.
Norvegia a descris Statele Unite drept „cel mai important aliat” al său, în timp ce Portugalia a afirmat că NATO ar fi de neconceput fără participarea americană.
Germania a transmis că furnizorii americani reprezintă în continuare o pondere semnificativă din achizițiile militare ale țării.
Problema este însă încrederea pe termen lung. Pentru ca descurajarea NATO să funcționeze, Rusia și ceilalți potențiali adversari trebuie să creadă că Statele Unite vor interveni în apărarea unui aliat atacat.
În acest context, declarațiile lui Trump privind viitorul alianței și privind contribuția financiară a aliaților au căpătat o importanță strategică.
Trump a susținut de-a lungul timpului că statele europene profită de protecția americană fără să contribuie suficient la apărare.
În campania prezidențială din 2016, el a afirmat că aliații trebuie să plătească mai mult sau „să plece”, adăugând că, dacă acest lucru ar duce la destrămarea NATO, „atunci NATO se va destrăma”.
În 2025, Trump a declarat că nu va apăra aliații care, în opinia sa, nu își îndeplinesc obligațiile financiare.
Între timp, aliații au acceptat noul obiectiv de 5% din PIB până în 2035. NATO precizează că această țintă include atât cheltuielile militare propriu-zise, cât și investițiile în infrastructură, industrie, securitate cibernetică și alte domenii conexe.
Miza este mai mare decât numărul militarilor americani
Pentru Europa, problema nu este doar dacă Statele Unite vor retrage câteva mii sau zeci de mii de militari. Miza este dacă alianța transatlantică va continua să funcționeze pe baza aceluiași nivel de încredere și interdependență militară ca în ultimele decenii.
Pentru Washington, obiectivul declarat al administrației Trump este ca Europa să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru propria apărare. Pentru unele state europene, însă, această schimbare trebuie să fie însoțită de menținerea garanțiilor americane de securitate.
În același timp, războiul din Ucraina și incidentele atribuite Rusiei au accelerat procesul de reînarmare europeană.
NATO continuă să își consolideze planurile de apărare și să își dezvolte capacitățile militare. Aliații au convenit asupra țintei de 5% din PIB până în 2035, iar organizația afirmă că măsurile urmăresc consolidarea capacității colective de descurajare și apărare.
În același timp, revizuirea Pentagonului privind prezența militară americană în Europa rămâne în desfășurare, iar posibilitatea unei reduceri a efectivelor continuă să fie discutată la Washington.
Astfel, viitorul NATO se află într-un proces de reașezare: Europa investește mai mult în propria apărare, unele state caută alternative la tehnologia americană, iar Statele Unite își reevaluează rolul militar pe continent. Alianța continuă să funcționeze, dar raportul dintre responsabilitatea europeană și rolul american în securitatea transatlantică este în schimbare.
Editor : C.A.
About the Author
