Ucraina se confruntă cu o contaminare cu mine terestre la o scară nemaiîntâlnită de la războiul din Vietnam, iar îndepărtarea explozibililor este o operațiune costisitoare, periculoasă și de lungă durată. Dronele, roboții telecomandați și inteligența artificială ar putea accelera procesul și ar putea face munca specialiștilor mai sigură. Însă atacurile rusești, noile tipuri de mine și obstacolele birocratice îngreunează eforturile de redare a terenurilor către populație și agricultură, arată The Guardian.
Aplecată pe mâini și genunchi, într-un câmp plin de buruieni, Olena Kabanova sapă în pământ. Cu o lopată și o mână sigură, femeia în vârstă de 58 de ani delimitează cu grijă o groapă dreptunghiulară în jurul locului în care un detector de mine a semnalat un obiect suspect.
În urmă cu patru ani, acest câmp din estul Ucrainei era ocupat de soldați ruși. Acum, după ce a revenit sub control ucrainean, terenul este presărat cu mine terestre. Civili precum Kabanova încearcă să îl facă din nou utilizabil.
Minele terestre reprezintă un flagel al zonelor de conflict. Răspândite pe teritoriile disputate, acestea pot lăsa terenurile inutilizabile ani întregi după încheierea războiului. Îndepărtarea lor este o muncă periculoasă și costisitoare. În Ucraina, țară descrisă adesea drept una dintre cele mai contaminate cu mine din lume, amploarea problemei este agravată și de utilizarea dronelor cu rază lungă de acțiune.
„Ceea ce observăm acum este o creștere masivă a utilizării munițiilor lansate de drone”, afirmă Paul Heslop, consilier principal pentru combaterea minelor din cadrul Organizației Națiunilor Unite în Ucraina.
„O zonă de luptă care era deja caracterizată de o intensitate foarte mare riscă acum, prin utilizarea dronelor de ambele părți, să devină o zonă de contaminare mult mai extinsă, la o scară pe care nu am mai văzut-o de când americanii aruncau muniții cu dispersie pe Poteca Ho Chi Minh.”
Mine noi și pericole pentru echipele de deminare
Misiunea de deminare a Ucrainei este plină de provocări. Atacurile cu drone și rachete fac ca munca în aer liber să fie periculoasă, iar lucrătorii umanitari sunt uneori vizați direct. În plus, pe teren apar amenințări noi, și mai mortale.
Printre acestea se numără mina POM-3, un dispozitiv mic, cilindric, folosit de forțele ruse și care poate fi confundat cu un termos abandonat. Mina este declanșată de vibrațiile produse de pașii unei persoane care se apropie.
Prezența acestor mine înseamnă că unele zone sunt prea periculoase pentru ca echipele de deminare să se aventureze în ele.
„Există anumite sate pe care pur și simplu le evităm complet”, spune Anda Riza, comandant de unitate în cadrul Halo Trust, cea mai mare organizație internațională umanitară de deminare din Ucraina. Organizația o angajează pe Kabanova pentru operațiunile de pe teren, în regiunea Harkov.
Tipurile de mine terestre „se dezvoltă și evoluează constant”, afirmă Valeriia Shumska, colega lui Riza.
În același timp, inovațiile tehnologice generate de conflict le oferă specialiștilor noi metode de lucru. Aceștia speră că noile echipamente vor permite operațiuni mai rapide și mai sigure decât metoda tradițională, care presupune ca oamenii să lucreze în genunchi, folosind unelte de mână.
Progresele sunt susținute de finanțarea de 1,5 miliarde de dolari alocată sectorului de deminare din Ucraina de la începutul invaziei ruse la scară largă.
O mașină care reduce de la 45 la 5 minute timpul de lucru
Meseria Olenei Kabanova arată cât de mult ar putea schimba tehnologia operațiunile de deminare. Săparea unei porțiuni de pământ poate dura până la 45 de minute. O nouă mașină poate face aceeași operațiune în doar cinci minute.
Denumit DMR-7, echipamentul este un vehicul de mici dimensiuni, asemănător unui tanc, dotat cu un furtun care propulsează jeturi de aer comprimat.
Mașina este controlată de la distanță de un operator aflat într-un loc sigur. Acesta manevrează vehiculul până în poziția dorită, după care DMR-7 începe să îndepărteze pământul cu ajutorul aerului comprimat. Operațiunea este însoțită de un zgomot mecanic puternic și de nori de praf care se ridică deasupra terenului.
Este o alternativă voluminoasă și costisitoare la lopată, însă specialiștii speră că va face una dintre cele mai periculoase etape ale deminării mai rapide și mai sigure.
DMR-7 este doar unul dintre numeroasele echipamente noi testate de Halo Trust în Ucraina. Printre celelalte tehnologii se numără analiza imaginilor cu ajutorul inteligenței artificiale, radarul cu penetrare în sol și dispozitivele capabile să detecteze materiale explozive, nu doar obiecte metalice.
Dronele și inteligența artificială schimbă modul de identificare a minelor
Așa cum dronele au transformat câmpul de luptă, ele au creat și noi oportunități pentru organizațiile umanitare.
Înainte de 2022, o mare parte din activitatea de supraveghere a Halo Trust, care presupune căutarea indiciilor privind prezența explozibililor, se desfășura cu ajutorul binoclurilor și al hărților. Acum, operațiunile se bazează și pe drone și imagini din satelit, care pot fi analizate cu ajutorul inteligenței artificiale.
Tehnologia nu este însă lipsită de riscuri. Războiul a dus și la dezvoltarea sistemelor anti-drone, iar echipamentele de bruiaj folosite atât de forțele ruse, cât și de cele ucrainene pot perturba activitatea organizațiilor umanitare.
Halo Trust a pierdut mai multe drone în urma atacurilor de bruiaj și a celor care implică falsificarea semnalului. Aceste interferențe îngreunează activitatea echipelor care încearcă să identifice și să cartografieze zonele periculoase.
În plus, accesul la tehnologiile avansate nu este distribuit în mod egal între organizațiile implicate în deminare.
Într-un câmp aflat în apropierea celui în care lucrează Kabanova, personalul Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență se ocupă, de asemenea, de îndepărtarea minelor. Sub razele puternice ale soarelui de la sfârșitul verii, Mykyta Shulzhenko, șeful unității mecanizate de deminare, spune că echipa sa a început să utilizeze drone pentru supraveghere.
Angajații nu pot însă folosi încă inteligența artificială pentru a analiza imaginile capturate de aceste dispozitive. „Sper cu adevărat că acest tip de tehnologie va fi implementat în curând în activitatea noastră”, spune Shulzhenko.
Zeci de organizații, responsabilități împărțite și bani insuficienți
Diferențele de acces la tehnologie sunt doar o parte a problemei. Sectorul de deminare din Ucraina este marcat și de suprapunerea responsabilităților, de fragmentarea instituțională și de dificultăți legislative.
Numai Halo Trust a cheltuit aproape 50 de milioane de lire sterline în Ucraina în anul financiar încheiat la 31 martie 2025. Suma depășește cu mult bugetul anual de 28,6 milioane de lire sterline alocat de stat unui program de deminare a terenurilor agricole și de eliminare a munițiilor neexplodate.
Pe lângă Halo Trust, în Ucraina activează zeci de alte organizații de deminare, ale căror responsabilități și metode de lucru se suprapun în anumite cazuri. Coordonarea este complicată și de faptul că atribuțiile din acest sector sunt împărțite între mai multe agenții guvernamentale.
Încercările de reformare a legislației privind operațiunile de deminare, pentru alinierea acesteia la standardele internaționale, au eșuat.
Ihor Bezkaravainyi, ministru adjunct al economiei, care coordonează eforturile țării în domeniul deminării, dorește să eficientizeze procesul de elaborare a politicilor prin înființarea unui singur birou la nivelul cabinetului de miniștri, care să supravegheze întregul sector.
Progresele sunt însă lente. Întrebat de ce, Bezkaravainyi ridică din umeri, cu un aer obosit. „Din cauza oamenilor”, răspunde el. „Când vorbim despre o nouă lege, aceasta va însemna că unele instituții guvernamentale își vor pierde responsabilitatea și, după părerea lor, puterea”, explică oficialul.
O persoană care a lucrat în sectorul de deminare din Ucraina formulează critica și mai direct: „Cel mai mare obstacol în calea deminării Ucrainei este chiar guvernul ucrainean.”
Bezkaravainyi descrie dificultatea de a organiza operațiunile într-o țară în care războiul continuă, spre deosebire de situațiile în care deminarea începe după încheierea conflictului.
„Când vorbim despre o situație obișnuită în ceea ce privește acțiunile de deminare, conflictul s-a încheiat, iar guvernul nu mai există… În Ucraina, situația este exact inversă”, spune el.
Reguli care pot încetini operațiunile
Problemele instituționale se traduc în numeroase obstacole birocratice și normative. De exemplu, personalului de deminare i se interzice adesea să utilizeze vehicule conduse direct de un operator aflat la bord, deoarece standardele de sănătate și securitate impun ca acestea să fie operate de la distanță.
Anda Riza spune că această cerință poate încetini semnificativ activitatea echipelor.
„Știm cu certitudine că operarea de la distanță este mult mai lentă decât atunci când o persoană se află în cabină. Aceasta rămâne cea mai mare provocare a noastră”, afirmă ea.
Paul Heslop susține, la rândul său, că autoritățile ucrainene folosesc o definiție prea largă a terenurilor considerate contaminate cu mine. În opinia sa, această abordare riscă să ducă la risipirea timpului și a banilor pentru operațiuni de deminare în zone care nu prezintă, în realitate, un pericol.
„Doar pentru că a fost ocupat de ruși nu înseamnă neapărat că a fost contaminat”, spune Heslop. „Un teren este contaminat doar dacă are explozibili în el, la naiba.”
Tehnologia, speranța pentru redeschiderea terenurilor agricole
În pofida obstacolelor, specialiștii în deminare din întregul sector sunt de acord că progresele tehnologice le vor permite să redea terenurile către uzul civil într-un ritm mult mai rapid decât a fost posibil în trecut.
Miza este importantă pentru Ucraina, ale cărei terenuri extrem de fertile au un rol major în agricultură. Minele și munițiile neexplodate pot împiedica exploatarea suprafețelor agricole și pot menține comunitățile în pericol mult timp după retragerea trupelor.
Dronele, sistemele de analiză bazate pe inteligență artificială și echipamentele mecanizate ar putea reduce timpul necesar pentru identificarea și îndepărtarea explozibililor. În același timp, utilizarea dispozitivelor telecomandate poate limita expunerea directă a oamenilor la pericole.
Paul Heslop consideră că sectorul umanitar de deminare traversează o transformare majoră, susținută de noile tehnologii.
„Aceasta este tehnologia de ultimă generație”, spune el. „Aici sectorul acțiunilor umanitare de deminare trece prin cea mai mare schimbare din ultimii 30 de ani.”
Editor : C.A.
About the Author
