Colonoscopia este considerată standardul de aur în prevenția cancerului de colon. Cu toate acestea, aproape jumătate dintre pacienții care au avut polipi cu risc crescut dezvoltă leziuni noi în anii următori, iar o parte ajung, în ciuda monitorizării, la cancer. Cercetătorii de la Mayo Clinic cred că au identificat o posibilă explicație care ar putea schimba prevenția cancerului colorectal: nu doar polipii contează, ci și „terenul“ biologic în care apar.
Descoperirea a fost făcută sub coordonarea Lisei Boardman, medic și profesor de medicină la Mayo Clinic, și prezentată în cadrul Întâlnirii Anuale a Asociației Americane pentru Cercetarea Cancerului (AACR), din San Diego, SUA, iar dacă va fi validată în studii ulterioare, ar putea modifica strategia de prevenție a cancerului colorectal.
„Rezultatele arată că mediul din jurul polipilor colonici, inclusiv celulele imunitare și țesutul care îi înconjoară, poate explica de ce aceștia reapar după îndepărtare și, în timp, pot evolua spre cancer colorectal“, se arată în comunicatul oficial al Mayo Clinic.
Autorii spun că aceste date ar putea deschide drumul către strategii de prevenție mai eficiente decât simpla îndepărtare endoscopică a leziunii.
Unul dintre cele mai răspândite cancere
Cancerul de colon ocupă locul al treilea la nivel mondial ca incidență, cu o pondere de 9,6% din totalul cazurilor, și locul al doilea ca număr de decese, reprezentând 9,3% din mortalitatea oncologică globală, potrivit datelor statistice.
În Uniunea Europeană, proiecțiile publicate în 2025 în Annals of Oncology identifică acest cancer drept a doua cauză de mortalitate oncologică la bărbați, după cancerul pulmonar, cu o rată standardizată estimată pentru 2025 de 14,5 decese la 100.000 de locuitori.
În România, conform Profilului de țară privind cancerul 2025, au fost estimate aproximativ 13.500 de cazuri noi și 7.381 de decese prin cancer colorectal într-un singur an. Boala ocupă locul al doilea ca incidență și mortalitate între toate neoplaziile. Supraviețuirea la cinci ani este de aproximativ 52%, mult sub media Uniunii Europene, care se situează în jurul valorii de 64%.
Dezvoltarea cancerului de colon depinde de mediul din jurul polipilor
În oncologie, termenul de micromediu tumoral descrie totalitatea celulelor și structurilor care înconjoară o leziune și include celule imunitare, fibroblaste, vase de sânge, matrice extracelulară și microorganisme. În ultimele două decenii de cercetare s-a observat că aceste elemente participă activ la procesul de transformare malignă. O tumoră se poate dezvolta mai repede sau mai lent, poate fi recunoscută și atacată de sistemul imunitar sau, dimpotrivă, poate scăpa supravegherii, în funcție de configurația celulelor din jur.
Ideea că același principiu se aplică și leziunilor precanceroase, nu doar tumorilor propriu-zise, este mai recentă. Până în prezent, polipii colonici au fost analizați mai ales prin felul în care arată, prin dimensiune și prin gradul de modificare al celulelor. Studiul de la Mayo Clinic a demonstrat că și țesutul din jurul polipului, precum și celulele imunitare prezente au un rol important.
O altă recenzie publicată în revista Nature arată că progresia cancerului colorectal depinde în mare măsură de interacțiunea dintre celulele tumorale și micromediul lor, iar tumorile care nu răspund la imunoterapiile actuale sunt, de regulă, cele în care componenta imunitară este atenuată sau suprimată. Cercetătorii de la Mayo Clinic consideră că teoria s-ar putea aplica și asupra stadiului preclinic al bolii, cel al polipilor adenomatoși, și susțin că intervenția asupra micromediului ar putea opri progresia spre cancer înainte să apară primele celule maligne.
La un pacient din doi, polipii reapar în primii ani de la extirpare
Un studiu publicat de o echipă de cercetători francezi, care a urmărit 553 de pacienți cu colonoscopie de supraveghere, a scos la iveală o rată de recurență de 50,5% pentru polipi în general și de 32,9% pentru adenoame, după un interval mediu de 3,4 ani de la prima intervenție. Cu alte cuvinte, la un pacient din doi reapar formațiuni noi în primii trei-patru ani după extirpare.
Pentru pacienții cu polipi încadrați de la început în categoria de risc crescut (adenoame mai mari de 10 mm, mai mult de trei adenoame concomitente etc.), pericolul este cu atât mai mare. Potrivit unei analize retrospective, care a inclus 434 de pacienți de la Spitalul Severance din Seul, Coreea, aproximativ 12% dintre subiecții supravegheați după o primă polipectomie au dezvoltat polipi cu risc crescut la colonoscopia următoare. Rata cumulativă de recurență la zece ani atinge 40%.
Pe lângă reapariția propriu-zisă, există și situația, mult mai rară, în care cancerul colorectal apare la un pacient deja investigat și tratat endoscopic, după cum a demonstrat un studiu pe 4.610 pacienți cu polipi avansați. Rata de apariție a cancerului chiar în zona polipului inițial extirpat, la un interval mediu de 4,2 ani, a fost de 1,8%. La circa 30% dintre aceștia, colonoscopia preventivă fusese efectuată la intervalele recomandate. Practic, supravegherea standard, conformă ghidurilor, nu previne integral nici recurența, nici evoluția spre cancer, iar cercetătorii caută explicații biologice pentru astfel de cazuri.
De ce unii pacienți dezvoltă cancer și alții nu
Echipa de la Mayo Clinic a examinat ce fel de celule imunitare se găsesc în țesutul din jurul polipilor adenomatoși după ce aceștia au fost îndepărtați și a urmărit apoi ce s-a întâmplat cu pacienții mai departe: dacă polipii au reapărut, dacă situația a rămas stabilă sau dacă boala a evoluat spre cancer.
Concluzia cercetătorilor este că nu toți pacienții cu polipi colonici ar trebui incluși în aceeași categorie. Doi pacienți cu leziuni aparent identice, în aceeași regiune a colonului, de aceleași dimensiuni și cu aceeași histologie, pot avea evoluții complet diferite după polipectomie, în funcție de semnătura imună a mediului din jurul polipilor. O parte dintre ei sunt protejați biologic, în timp ce alții poartă, în țesutul aparent sănătos din jurul leziunii, configurația care va permite apariția unor polipi noi.
Un alt studiu mai vechi demonstrase deja că polipii adenomatoși sunt întreținuți de o inflamație focală declanșată de microbiotă și controlată de limfocite T producătoare de interleukină 10.
Posibile vaccinuri pentru prevenția cancerului
Dacă rezultatele Mayo Clinic vor fi confirmate în cohorte mai mari, prevenirea cancerului colorectal ar putea să depășească simpla extirpare a leziunii. Identificarea unei semnături imune de risc ar permite personalizarea intervalelor de supraveghere, ar putea justifica intervenții farmacologice care modulează răspunsul imunitar local și ar crea un cadru pentru vaccinuri preventive.
Olivera Finn, cercetătoare la Universitatea din Pittsburgh, SUA, a testat într-un studiu de fază II, publicat în Clinical Cancer Research, un vaccin menit să prevină recurența polipilor la pacienții cu antecedente. Dintre cei 11 participanți care au dezvoltat un răspuns imun la vaccin, 8 nu au avut recurență, comparativ cu 31 din 47 de pacienți din grupul placebo, la care polipii au reapărut. Diferența s-a tradus într-o reducere absolută de 38% a riscului de reapariție a polipilor. Rezultatele nu au atins pragul de semnificație statistică, însă cercetătorii au indicat că ajustarea momentului vaccinării și intervenția asupra celulelor imunitare supresoare din jurul leziunii ar putea să îmbunătățească eficiența. Exact aceste celule sunt, acum, în centrul atenției echipei de la Mayo Clinic.
De asemenea, se dorește o identificare mai clară a pacienților cu risc mare. În prezent, medicii stabilesc la cât timp trebuie repetată colonoscopia după numărul, mărimea și tipul polipilor găsiți. Dacă la aceste criterii s-ar adăuga și felul în care reacționează țesutul din jurul polipului, unii pacienți ar putea fi chemați mai repede la control, iar alții ar putea evita colonoscopiile inutile.
Alt obiectiv, încă aflat la început, privește tratamentele care ar putea schimba reacția locală a sistemului imunitar. Dacă anumite celule din jurul polipului favorizează reapariția lui, atunci, pe viitor, medicii ar putea încerca să intervină exact asupra acestui mecanism. Deocamdată, această idee este încă în faza de cercetare.
Ce opțiuni există în prezent pentru prevenirea cancerului de colon
Screeningul pentru cancer colorectal, prin test imunochimic fecal sau colonoscopie, este cea mai eficientă metodă documentată de prevenție, cu o reducere estimată a mortalității de până la 60% în studiile pe programe organizate. Respectarea intervalelor de supraveghere post-polipectomie, uneori subestimată de pacienți după o primă colonoscopie cu rezultate modeste, este la fel de importantă ca prima investigație.
O alimentație bogată în fibre, fructe, legume și cu aport redus de carne roșie și procesată, menținerea unei greutăți corporale în parametri normali, activitate fizică regulată, evitarea fumatului și limitarea consumului de alcool, toate contribuie la reducerea riscului.
Pacienții cu antecedente familiale de cancer colorectal, cei cu polipoză adenomatoasă familială sau cu sindrom Lynch intră în categorii speciale de supraveghere, cu intervale mai scurte și cu testare genetică recomandată. Pentru populația generală, vârsta de începere a screeningului a fost recent coborâtă de mai multe ghiduri internaționale la 45 de ani, ca reacție la creșterea vizibilă a incidenței la persoanele sub 50 de ani.
About the Author
