Războiul provocat de atacul Rusiei asupra Ucrainei, dar și contextul global tensionat au determinat România să-și regândească Analiza Strategică de Apărare. Strategii armatei au avut nevoie de 4 ani de la invadarea Ucrainei pentru a înțelege necesitatea unor schimbări, dar tot nu răspund în totalitate unor întrebări esențiale.
MApN a elaborat o nouă strategie de apărare națională. FOTO: MApN
România
se pregătește să intre într-o nouă etapă de transformare
militară și societală, fapt reliefat de noua Analiză Strategică
a Apărării din 2025, publicată de Ministerul Apărării Naționale,
în 2026, aprilie.
„Actuala
Analiză Strategică a Apărării urmărește formularea de
recomandări pentru gestionarea provocărilor la adresa securității
naționale, prin adaptarea Armatei României la noul context
strategic, marcat de schimbări semnificative în mediul
internațional de securitate. Totodată, documentul vizează
alinierea structurii de
forțe la cerințele generate de noile angajamente asumate în cadrul
NATO și al Uniunii Europene. Recomandările rezultate vor fundamenta
actualizarea planurilor de dezvoltare în acord cu realitățile
actuale”, se menționează încă de la început, după cuvintele
de introducere care aparțin ministrului Apărării, Radu-Dinel
Miruță și șefului de Stat Major, generalul Gheorghiță Vlad.
Ce se va schimba
Noua strategie aduce două mari schimbări. În
primul rând, documentul marchează o schimbare de paradigmă.
Astfel, apărarea nu mai este doar responsabilitatea Armatei
României, ci devine o obligație a întregului stat și a societăți.
Altfel spus, fiecărui cetățean îi revin obligații ca în caz de
nevoie să-și aducă propria contribuție pentru apărarea țării.
Noua Analiză Strategică marchează, de altfel, o revnire la mai
vechiile principii ale apărării colective, care au făcut parte din
doctrina de apărare națională înainte de 1989.
Noul
concept presupune integrarea tuturor resurselor statului, militare,
civile, economice, industriale și informaționale într-un mecanism
unitar de reacție.
„Apărarea
Națională Consolidată cuprinde ansamblul activităților necesare
pregătirii și furnizării unui răspuns integrat al statului român
la situații de criză complexă sau la agresiuni îndreptate
împotriva autorităților, populației, economiei ori societății,
indiferent de natura acestora – convențională sau
neconvențională. Conceptul include, de asemenea, măsurile
destinate prevenirii și gestionării efectelor urgențelor civile și
crizelor umanitare”, scrie în document.
Cu
alte cuvinte, România trece de la paradigma „Armata apără țara”
la „întreaga societate contribuie la apărare”.
Direcțiile strategice ale României
Totodată,
noul documentul trasează câteva direcții strategice pentru
următorii ani, până în 2040. În primul rând, se menționează
că România trebuie să se pregătească pentru un mediu de
securitate mult mai periculos decât cel din ultimii ani. Rusia este
menționată oficial ca principala amenințare la adresa securității
României.
„Federația
Rusă rămâne principala amenințare la adresa securității
României și a regiunii Mării Negre, atât direct, cât și
indirect. Continuarea agresiunii ilegale și neprovocate împotriva
Ucrainei, prin utilizarea extensivă a mijloacelor convenționale,
generează riscuri semnificative pentru populația și teritoriul
național. Conflictul a destabilizat profund arhitectura de
securitate în regiunea extinsă a
Mării Negre, singurul teatru de operații activ aflat în
proximitatea directă a statelor membre NATO”, se menționează în
document.
De
asemenea, se face referire la războiul hibrid provocat de Rusia
împotriva statelor NATO și UE, dar și împotriva Republicii
Moldova.
Noua
Analiză Strategică a României propune un nivel de ambiție
militară semnificativ mai ridicat. Astfel, se stipulează că
România ar trebui să aibă cel puțin 120.000 de militari activi,
dar și o rezervă operațională capabilă să fie generată și
regenerată rapid. Totodată, se precizează și că armata ar trebui
să aibă și forțe de reacție rapidă, reziliență și putere de
lovire.
Buget de 5% pentru apărare și capabilități la dispoziția UE și NATO
„În
ceea ce privește nivelul de ambiție, Armata României va dispune de
un pachet unic de forțe, caracterizat prin capacitate ridicată de
reacție și supraviețuire, flexibilitate, reziliență și putere
de lovire, destinat îndeplinirii misiunilor constituționale și
onorării angajamentelor asumate în cadrul NATO, al Uniunii Europene
și al altor formate internaționale la care România participă.
Acest pachet va
include
minimum 120.000 de militari activi și o rezervă pregătită.
Configurarea și dezvoltarea capabilităților aferente acestui nivel
de ambiție reflectă cerințele operaționale generate de
deteriorarea mediului de securitate, de tendințele globale cu impact
asupra intereselor naționale, de noile ținte de capabilități
asumate
și
de necesitatea contracarării riscurilor care pot exploata
vulnerabilitățile sistemului național de apărare”, susțin autorii.
Nu în ultimul rând, România își pune la dispoziția Uniunii Europene același capabilități puse la dispoziție pentru NATO.
Același pachet
de forțe va sta la baza îndeplinirii tuturor
obligațiilor
internaționale, fiind conceput să acopere întreg spectrul de
misiuni: de la descurajare și apărare colectivă, la operații de
stabilitate și sprijin pentru pace, precum și la sprijinul acordat
autorităților naționale în situații de urgență. În
conformitate cu principiul setului unic de forțe, capabilitățile
puse la dispoziția Uniunii Europene de către România sunt aceleași
cu cele angajate în cadrul NATO. Totodată, Armata României
participă la misiuni și
inițiative
sub egida ONU, OSCE, în formate regionale și bilaterale”, se
precizează în document.
Ambiții mari, ambiguități pe măsură
Pentru
a susține aceste ambiții, bugetul apărării ar urma să marcheze o
creștere accelerată. Țintă ar fi de 5% din PIB, de la 2,26% din
PIB în 2025. Este vorba despre o creștere graduală până la 5%
din PIB, atât cât ar urma să devină bugetul Apărării în 2035.
În
ce privește războiul hibrid care vizează și România, se
menționează o serie de vulnerabilități interne. Manipularea
informațională și erodarea coeziunii sociale sunt cele mai mari
probleme care vin din interior și care pot afecta capacitatea
României de a se apăra, în cazul unei agresiuni.
Coeziunea
socială este vulnerabilă, iar reziliența populației este
insuficientă, sunt concluziile documentului, care însă nu propune
măsuri concrete pentru a corecta aceste probleme. La fel, măsurile
concrete nu sunt precizate nici în ce privește industria de
apărare. Deși documentul menționează industria de apărare, nu
depășește clișeele specifice comunicării Ministerul Apărării
Naționale.
Altfel,
direcțiile propuse includ modernizarea capacităților de producție,
integrarea în lanțurile de aprovizionare ale NATO, respectiv UE,
precum și investiții în tehnologii emergente, adică AI, drone și
sisteme autonome. Evident, nu este clar cum se vor reuși toate
acestea, cu atât mai mult cu cât numeroase voci acuză MApN că nu
încurajează offsetul și că se apelează în cea mai mare parte la
exporturi, fără a aduce o contribuție reală industriei autohtone.
Ca
o concluzie, autorii analizei încearcă să acrediteze ideea că
România intră într-o nouă eră strategică și că Analiza
Strategică a Apărării 2025 este mai mult decât un document
tehnic. Ceea ce este parțial adevărat, pentru că documentul este o
declarație politică și militară despre direcția în care se
îndreaptă România, iar această direcție este una corectă. Cu
toate acestea, deși identifică corect pe fond o serie de probleme
și vorbește despre necesități, strategia nu răspunde la o
întrebare cel puțin la fel de importantă cu privire la soluții și
la modul de implementare al acestora. În același timp, documentul
ridică întrebări serioase privind fezabilitatea, coerența și
capacitatea reală de implementare.
About the Author
