Declarațiile recente ale președintelui SUA Donald Trump se aliniază cu cele venite de la Kremlin. Ce înseamnă această nouă alianță de conveniență între Moscova și Washington și vor reuși oare acești aliați de circumstanță să forțeze Ucraina să capituleze în fața Rusiei, se întreabă un jurnalist de la Kyiv Post.
Declarațiile recente ale președintelui SUA, Donald Trump, s-au aliniat deja pe deplin cu cele venite de la Kremlin.
Între timp, pe linia frontului, armata rusă nu a mai avut niciun avantaj de aproape un an. De fapt, Forțele Armate ale Ucrainei (AFU) contraatacă și eliberează localități chiar în Donbas – regiunea pe care Putin a identificat-o drept un obiectiv-cheie pentru armata rusă.
În acest context, Trump a ridicat parțial sancțiunile energetice împotriva Rusiei și a anunțat un acord privind importul a câteva sute de mii de tone de motorină din Rusia în SUA.
Apoi, sub pretextul unui plan de pace, Trump a început să lanseze ultimatumuri Ucrainei, cerându-i să înceteze atacurile asupra rafinăriilor de petrol rusești și solicitând „nicio lovitură asupra instalațiilor de rafinare a petrolului”. Planul este presupus a fi bilateral, dar, în practică, este unilateral în cazul Ucrainei, întrucât aceasta dispune de o singură rafinărie de petrol, pe care Rusia a distrus-o deja.
După ultimatum, Trump a mers și mai departe, declarând că Ucraina „ar trebui să aibă” un nou președinte, deoarece era nemulțumit de refuzul lui Zelenski de a semna un „acord de pace”.
Așa cum era de așteptat, acest lucru a fost urmat de amenințări cu întreruperea furnizării către Ucraina a informațiilor privind atacurile rusești cu rachete balistice împotriva țintelor civile ucrainene.
Până pe 13 octombrie, după ce emoțiile și pasiunile inițiale s-au calmat, noi propuneri ale SUA pentru un acord de pace au fost dezvăluite de David Ignatius, editorialist la Washington Post. S-au înregistrat unele progrese: cererile Rusiei privind concesii teritoriale nu mai sunt repetate.
Reacția Ucrainei
Reacția majorității ucrainienilor la ultimele evoluții este extrem de dură.
„Armistițiul energetic al lui Trump înseamnă că Ucraina nu va ataca rafinăriile de petrol rusești care funcționează, în timp ce Rusia nu va ataca rafinăria ucraineană care nu funcționează. Următorul pas în incredibilul plan al lui Trump va fi anunțarea unui armistițiu. Ucraina va trebui să promită că nu va ataca armata rusă, iar Rusia își va da cuvântul că nu va ataca armata rusă. Iar pacea va urma imediat”, a scris bancherul de investiții Serhiy Fursa.
„Strategia generală este clară de mult timp: dă vina pe Ucraina pentru propriile tale erori de calcul și folosește rafinăriile de petrol rusești ca exemplu, protejând în același timp o țintă care este cu adevărat dureroasă pentru ruși. Cifrele privind livrările de motorină rusească către SUA nu sunt ceea ce contează aici. Ceea ce contează este încălcarea legilor adoptate de Congres, precum și crearea de noi precedente pentru cooperarea și relațiile comerciale cu mașina de război rusă”, a declarat Olha Aivazovska, șefa grupului analitic al societății civile OPORA.
„Prin refuzul de a ne furniza informații privind traiectoriile atacurilor cu rachete împotriva Ucrainei, America devine, de fapt, complice la uciderea civililor ucraineni de către Rusia”, a declarat Oleksandr Shvets, redactor-șef al ziarului „Fakty”.
Un membru al Cabinetului de Miniștri a declarat pentru „Kyiv Post” că decizia lui Trump a venit ca o surpriză totală pentru ucraineni.
„Este pur și simplu de neconceput. Este o trădare a tuturor pozițiilor aliate. Este mai grav decât ceea ce fac rușii”, a spus el.
De ce au nevoie Trump și Putin de acordul privind motorina?
Motivele președintelui american sunt, în mod evident, o încercare de a preveni un dezastru electoral pentru republicani în ziua alegerilor, pe 3 noiembrie. El speră, cel puțin, să convingă americanii că ia măsuri în legătură cu prețurile exorbitante ale combustibilului.
Motivele lui Putin, însă, sunt probabil mai complexe. În ciuda volumelor neglijabile de export, experții ruși consideră că el poate prezenta acordul populației ruse, obosite de război, ca pe o victorie – semnalând o nouă încălzire a relațiilor și o apropiere de SUA.
„De ce are Putin nevoie de asta? Pentru a submina relațiile lui Trump cu Zelenski și cu Europa, care, la fel ca Zelenski, a condamnat acordul. Și pentru a încerca să-l folosească ca pârghie, astfel încât Trump să-l preseze pe Zelenski să limiteze atacurile ucrainene asupra rafinăriilor de petrol rusești”, a scris economistul rus Kirill Rogov.
Zelensky este prezentat ca fiind problema… din nou
Printre altele, Trump a afirmat că Ucraina ar trebui să „aibă un nou președinte” deoarece, se pare, Zelensky nu a dorit să semneze un acord de pace – o capitulare într-un război pe care Ucraina nu îl pierde.
În Ucraina și în alte părți au fost publicate numeroase analize care arată că diversele propuneri de planuri de pace prezentate de Rusia prin intermediul emisarilor americani Steve Witkoff și Jared Kushner erau, de fapt, unilaterale. Acestea luau în considerare doar cererile agresorului, într-o formă absolut inacceptabilă pentru Ucraina. În special, Rusia dorea să obțină, fără luptă, teritorii în care armata sa nu înregistrase niciun progres în ultimii patru ani, în ciuda pierderilor grele suferite.
Declarațiile lui Trump privind necesitatea înlocuirii președintelui Ucrainei sunt în contradicție fundamentală cu principiile unei țări democratice – genul de țară pe care Trump o reprezintă.
În primul rând, alegerile nu pot avea loc în Ucraina în timp de război, deoarece majoritatea persoanelor care locuiesc în apropierea liniei frontului, în teritoriile ocupate sau care se află în calitate de refugiați, precum și cei care luptă în prezent pe linia frontului, nu ar putea vota.
În al doilea rând, organizarea alegerilor în timpul războiului fără participarea principalilor concurenți ai lui Zelenski – care sunt ofițeri superiori sau generali și, prin urmare, nu își pot părăsi posturile cât timp legea marțială rămâne în vigoare – ar putea produce un rezultat pe care Trump nu l-ar aștepta: Zelenski ar avea șanse mari să câștige.
În al treilea rând, problema depășește cu mult figura președintelui. Conform sondajelor de opinie, majoritatea covârșitoare a ucrainienilor nu dorește să facă concesii Moscovei. De asemenea, nu există dovezi privind scăderea moralului în rândul armatei sau privind dorința soldaților de a ceda ceva Rusiei.
Motivul principal este că toată lumea înțelege că, de îndată ce Putin va pune mâna pe un teritoriu, îl va folosi ca bază pentru a ataca alte teritorii și le va revendica și pe acestea – la nesfârșit.
„Problema nu este Zelenski. Armata ucraineană și societatea civilă ucraineană sunt cele care nu doresc să capituleze în fața Moscovei. A crede că schimbarea președintelui va schimba atitudinea ucrainienilor față de război este o absurditate. Însă Donald Trump a demonstrat o lipsă totală de înțelegere a naturii agresiunii ruse împotriva Ucrainei încă de la începutul mandatului său. De asemenea, el nu reușește să înțeleagă esența rezistenței ucrainene”, a declarat scriitorul și jurnalistul Radomyr Mokryk.
Nici măcar „partidul păcii” nu poate accepta capitularea
Discursul politic al Ucrainei include nu doar determinarea de a continua să reziste Rusiei, ci și disponibilitatea de a purta negocieri de pace cu Rusia și de a face unele concesii agresorului ca compromis pentru pace.
Această tendință este reprezentată de diverși politicieni. Unii încearcă să se impună printre „greii” din armată, în timp ce alții caută să-i câștige simpatia lui Trump. Alții, pur și simplu, încearcă să profite de oboseala de război resimțită de o parte a societății, alături de întreruperile constante de curent și de teama de a fi uciși de bombardamente la distanță de linia frontului.
Acești politicieni din diferite partide nu fac parte dintr-o inițiativă anume, dar sunt cunoscuți în mod informal în rândul jurnaliștilor drept „partidul păcii” (termen folosit cu ironie).
Printre ei – mulți politicieni asociați cu această tendință – se numără personalități de diferite anverguri.
Printre aceștia se află deputații populari Oleksiy Honcharenko și Danylo Hetmantsev, primarul orașului Harkov, Ihor Terekhov, etc.
Este important de menționat, totuși, că niciunul dintre ei nu susține capitularea exclusiv în condițiile impuse de Rusia, cu atât mai puțin cedarea teritoriilor pe care armata ucraineană le controlează ferm.
De exemplu, Honcharenko, care s-a confruntat cu un val de condamnări publice și acuzații de „capitulantism” (în comentariile de pe paginile sale de pe rețelele sociale), și-a explicat poziția după cum urmează:
„Pacea nu poate fi obținută printr-o singură decizie. Da, va trebui să discutăm despre compromisuri, dar compromisul nu înseamnă capitulare. Înseamnă găsirea unor condiții în care Ucraina să poată pune capăt războiului, să obțină garanții reale de securitate și să-și păstreze interesele naționale. Nu trebuie să cedăm nimic Rusiei. Fiecare acord trebuie să țină seama de interesele Ucrainei”, a declarat Honcharenko.
Cu toate acestea, chiar și cu o astfel de formulare, el a fost ținta unor critici pe rețelele sociale.
Problemele legate de supraviețuirea existențială și de capitulare se situează în mare măsură în afara sferei politice și nu depind de identitatea președintelui sau a deputaților.
Încercările de a schimba sau de a nega această realitate sunt percepute, în mod firesc, ca o formă de constrângere la capitulare, iar oricine se angajează în astfel de eforturi este considerat complice al lui Putin și părtaș la agresiunea rusă.
Aceasta este linia de demarcație dintre „pace” și „capitulare”.
Editor : Ana Petrescu
About the Author
