În timp ce flăcările fac ravagii în Europa, o insectă discretă le oferă cercetătorilor indicii despre felul în care natura se reface după dezastru. Gândacul negru de foc poate detecta căldura de la distanțe impresionante, contribuie la regenerarea pădurilor arse, iar mecanismul său senzorial ar putea sta la baza unor noi tehnologii de avertizare timpurie a pericolului de incendiu.
De câteva săptămâni, incendii de vegetație severe fac ravagii în zone întinse ale Europei. Regiuni întregi trebuie evacuate, oamenii își pierd locuințele, iar incendiile continuă să facă victime. Căldura persistentă agravează și mai mult situația. Potrivit multor cercetători, schimbările climatice sporesc atât frecvența, cât și intensitatea incendiilor de vegetație.
Însă oamenii de știință nu studiază doar modul în care pot fi stinse incendiile. Ei cercetează și ceea ce se întâmplă după acestea și soluțiile pe care natura însăși le oferă. Un rol-cheie îl joacă aici un locuitor discret al pădurilor: gândacul negru de foc.
Un gândac care caută focul
Gândacul negru de foc (Melanophila acuminata) este una dintre puținele vietăți care reacționează în mod specific la incendiile de pădure. Imediat ce flăcările s-au stins, acesta zboară spre zonele arse pentru a-și depune ouăle acolo. Lydia Schübel, biolog și șefa departamentului de inspecție pentru bunăstarea animalelor din cadrul Asociației pentru Protecția Animalelor din München, a explicat pentru Euronews motivul.
„Gândacul zboară spre flăcări deoarece larvele sale se pot dezvolta doar în copacii proaspăt arși. Copacii sănătoși au mecanisme de apărare pe care micile larve albe nu le pot depăși”, spune ea. Remarcabil este faptul că aceste insecte sunt capabile să detecteze un incendiu „de la cel puțin 80 de kilometri distanță”, mai spune Schübel.
Modul exact în care gândacul găsește incendiile îi fascinează pe cercetători de zeci de ani. Oamenii de știință de la Universitatea din Bonn au demonstrat acum că insecta poate literalmente să „audă” focul.
Pe ambele părți ale corpului, gândacul are organe senzoriale speciale. Acestea sunt alcătuite din mici cavități umplute cu lichid. Atunci când radiația termică a unui incendiu ajunge la aceste structuri, lichidul se dilată și deformează perișori senzoriali extrem de fini. Sistemul nervos înregistrează aceste modificări de presiune într-un mod asemănător celui în care sunt percepute undele sonore. Tocmai acest mecanism ar putea ajuta oamenii în viitor.
Un model pentru noi detectoare de incendii
De la începutul anilor 2000, cercetătorii de la Universitatea din Bonn încearcă să reproducă organul senzorial al gândacului sub forma unei tehnologii. Domeniul de cercetare este cunoscut sub numele de bionică și presupune transferarea soluțiilor întâlnite în natură către aplicații tehnologice.
Oamenii de știință au dezvoltat un senzor simplu în infraroșu, inspirat de gândac. În locul organului senzorial natural, acesta utilizează o placă subțire din plastic, care se dilată foarte puțin atunci când este expusă radiației termice și transmite această mișcare unui senzor.
Coordonatorul proiectului, Helmut Schmitz, a explicat într-un raport privind evoluția cercetării că incendiile de vegetație provoacă pagube de miliarde numai în Uniunea Europeană. Detectarea lor cât mai devreme posibil ar putea contribui la prevenirea incendiilor devastatoare de mari proporții. Pe termen lung, senzorii bionici în infraroșu ar putea astfel contribui la detectarea timpurie a incendiilor.
Potrivit cercetătorilor, primele prototipuri au costat doar câțiva euro și au fost, prin urmare, semnificativ mai ieftine decât senzorii convenționali în infraroșu. Deși inițial performanțele lor nu le-au egalat pe cele ale dispozitivelor existente, echipa consideră că tehnologia reprezintă o abordare foarte promițătoare.
După incendiu, pădurea o ia de la capăt cu ajutorul speciilor pirofile
Gândacul negru de foc face parte dintre așa-numitele specii pirofile, animale care beneficiază de pe urma incendiilor. Larvele sale sapă galerii prin lemnul mort, accelerând astfel descompunerea acestuia.
Potrivit Lydiei Schübel, acest proces face ca substanțele nutritive să revină mai repede în solul pădurii. În același timp, lemnul mort afânat creează condiții favorabile pentru apariția unor noi plante.
Gândacul negru de foc nu este singurul. „Printre celelalte specii de animale pirofile din Germania se numără gândacul alergător cu patru pete, un alt tip de gândac de sol, ploșnița scoarței de pin și musca de fum”, a declarat Schübel. La nivel mondial, aceste insecte sunt considerate ajutoare importante în regenerarea pădurilor.
Și unele plante sunt adaptate la foc, adaugă Schübel. Unele au caracteristici care le fac deosebit de rezistente la incendii, în timp ce altele își deschid capsulele cu semințe doar după expunerea la căldură intensă, ajutând astfel pădurile să se regenereze rapid.
Chiar și anumite specii de păsări beneficiază temporar de habitatele modificate. Specii precum capîntortura, fâsa de pădure și codroșul de pădure folosesc copacii morți ca locuri de cuibărit și găsesc hrana deosebit de ușor în zonele deschise.
Editor : M.I.
About the Author
