Unele secții ale Cavaleriei Regale, parte a Armatei Britanice, au desfășurat primele lor exerciții în pădure în cursul acestei, iar soldaților călare li s-au predat chiar și noțiuni de prim ajutor de urgență pentru cai, scrie The Times într-un reportaj din culisele acestei vechi, glorioase și recunoscute unități militare din Regatul Unit.
Puțin după ora 13:00, într-o după-amiază caldă și liniștită, un om care-și plimba câinele urca pe un deal sub stâlpii de electricitate care scârțâiau, un alergător în maiou trecea în goană pe o potecă pentru cai și, undeva în afara potecii, două secțiuni ale Cavaleriei Regale se deplasau printre copaci.
„Sunt acolo”, a spus un ofițer, arătând spre o vale cu copaci scunzi și tufișuri. „Unde?”, a întrebat fotograful nedumerit. Pentru o clipă, a apărut un șir de siluete întunecate, conturate pe fundalul unui mal luminat de soare, acoperit cu ferigi maronii. Apoi au dispărut din nou printre brazi.
Soldații participau la un exercițiu cu un transportor de trupe despre care s-a constatat că se poate deplasa în tăcere pe un teren accidentat și împădurit, emițând doar o semnătură termică infraroșie modestă. Se numește cal.
De obicei, soldații se aflau în Knightsbridge, Londra, îndeplinind sarcini ceremoniale, călărind printr-o zonă aglomerată din centrul Londrei. Acum se aflau la bordul unor „cai” care își croiau drum peste crengi căzute și prin desișuri de copaci, în cadrul a ceea ce armata numește un experiment „inovator” și „de ultimă generație” cu o armă cu patru picioare care a fost folosită pentru prima dată în război înainte de nașterea lui Hristos, după progresele înregistrate în proiectarea carelor de luptă din Epoca Bronzului.
Cavaleria este puțin mai recentă, deși este datată, în general, în secolul al IX-lea sau al X-lea î.Hr. Filosoful grec Xenofon a scris un tratat în care îi sfătuia pe cititori cu privire la cumpărarea cailor, dresarea lor și ce să poarte în timp ce călăreau în luptă: „Vă recomandăm piesa de armură recent inventată, numită mănușă de luptă”, scria el, „care protejează umărul, brațul și cotul”.
Alte progrese sunt atribuite mongolilor, husarilor polono-lituanieni și chiar francezilor, înainte ca mașinile blindate și tancurile să înlocuiască caii pe câmpul de luptă.
Totuși, au existat mai multe câmpuri de luptă din secolul XXI pe care calul și-a făcut o revenire. Forțele speciale americane le-au folosit în Afganistan. Anul trecut, o companie de infanterie ucraineană care apăra orașul Ceasiv Iar din regiunea Donetsk a raportat că forțele ruse începuseră să folosească cai și măgari pentru a transporta soldați și provizii, pentru a evita detectarea de către drone, care puteau identifica și distruge cu ușurință vehiculele blindate.
Regimentul de cavalerie al Gărzii Regale britanice nutrește acum speranțe similare în ceea ce privește caii.
„Imagistica termică în infraroșu este acum destul de omniprezentă”, a spus locotenent-colonelul Ben McNeil. „Un cal se poate deplasa într-un mod mai natural decât orice vehicul blindat.” Ar putea fi confundat cu un animal sălbatic. În pădure, cu drone care patrulează deasupra, „ai șanse mai mari să ajungi de la A la B cu un cal decât… cu un tanc Challenger 2”, a spus el.
Unele secții ale Cavaleriei Regale au desfășurat în timpul verii primele exerciții ecvestre în pădure. Soldaților li s-au predat noțiuni de prim ajutor de urgență pentru cai, câteva noțiuni de bază de potcovărie și au efectuat exerciții de recunoaștere pe cai obișnuiți doar cu sarcinile ceremoniale. Experimentul a stârnit un mare entuziasm, a spus McNeil.
Charlie Gerrish, în vârstă de 35 de ani, caporal de cavalerie în cadrul regimentului Blues and Royals, a început să lucreze în timpul liber la realizarea unui camuflaj pentru cai.
„Armata elvețiană și câteva alte națiuni folosesc plase de camuflaj pe cai”, a spus el. „Deoarece nu avem așa ceva în Armata Britanică, mi-a venit pur și simplu ideea și am primit ajutor la cusut de la câțiva dintre colegii mei.”
El a achiziționat o pătură de protecție împotriva muștelor pentru cai, pe care a cusut o plasă de camuflaj. „Nu aș spune că este un costum de camuflaj complet”, a spus el, referindu-se la ținuta care transformă un soldat într-o coloană de vegetație în mișcare. „Dar cu siguranță estompează conturul acestuia.”
O a doua serie de exerciții a început săptămâna aceasta, implicând secțiuni din regimentele Blues and Royals și Life Guards, în pădurile de lângă Sandhurst, în sud-vestul Londrei. Miercuri dimineață, doi caporali și-au părăsit secțiunile și au călărit în pădure. „Am făcut o [serie de exerciții] pentru a vedea cât de aproape ne putem apropia cu un cal și cât de repede suntem observați”, a spus caporalul adjunct Ben Chapman. Au ajuns la o distanță de 150 de metri, a spus el. „Sunt mult mai greu de zărit decât ai crede. Din păcate, unele dintre elementele ceremoniale din alamă pe care le lustruim de obicei reflectau puțin soarele. Asta se poate remedia ușor.”
De asemenea, trebuie să-și perfecționeze semnalele manuale, a spus el. „De obicei, semnalizăm când suntem jos de pe cal”, a spus Chapman. „Lucrăm la modul în care să integrăm asta în timp ce ții frâiele în mâini.”
De obicei, el se descurcă cu traficul londonez, cu fluxurile de mașini, motociclete și bicicliști. „Bicicliștii cred mereu că pot să se strecoare pe lângă tine”, a spus el.
Miercuri după-amiază, el călărea un cal negru de rasă Irish Sport Horse pe nume Yankee, șerpuind printre copaci. Soldații călare au traversat o potecă ecvestră și au ajuns pe creasta unui deal. Au pătruns într-o pădure deasă, pe un teren acoperit cu ace de pin și lemne căzute, caii virând și galopând prin spațiile înguste dintre copaci.
După aceea, soldații și-au legat caii, le-au dat fân și apă și le-au verificat copitele.
„Nu mă așteptam să fac asta”, a spus soldatul Kian Norris, în vârstă de 24 de ani, care s-a alăturat Cavaleriei Regale anul trecut. „De obicei, există partea ceremonială cu cai și partea blindată” cu tancuri. „Partea asta e nouă”, a spus el, în timp ce calul său, Tristan, scormonea pământul cu copita, sub un copac. „Nu văzusem niciodată un cal înainte să mă înrolez”, a spus el. „Testăm capacitățile cailor.”
Acest lucru ar putea duce la realizări mai mari: o renaștere a cavaleriei călărețe, la un secol după ce tancurile i-au alungat de pe câmpul de luptă. Norris a spus: „Poate că, atunci când mă voi retrage și voi bea cafea în grădină alături de nepoți, le voi putea spune că am fost unul dintre primii.”
About the Author
