Fostul consilier prezidențial, Iulian Fota, a descris cu lux de amănunte cum a fost experiența mobilizării pentru el în cadrul exercițiului MOBEX 2026. Profesorul a vorbit într-o postare pe rețelele sociale, care s-a viralizat rapid, despre ce s-a schimbat între timp în Armată și ce a rămas la fel ca acum multe zeci de ani.
Redăm în continuare postarea expertului în securitate care s-a viralizat rapid: „Vineri, toată ziua, în loc de profesor Fota am fost colonel Fota.
M-am achitat onorabil de obligația civică și legală și am participat la MOBEX 2026, un exercițiu de mobilizare de o zi, organizat de MApN.
A fost o zi interesantă, atipică, pentru mine primă de acest fel. O cam așteptam, pentru că acum vreo trei luni am fost convocat la comisariat pentru actualizarea situației militare. Mai ales după ce am aflat că limita de vârstă pentru mobilizarea la război este 63 și nu 60, cum credeam eu. Am înțeles atunci că nu scap. Mai bine, pentru că am trăit o experiență interesantă, cu multe, aspecte bune, dar și ceva lucruri de îndreptat.
Ora de prezentare la UM-ul destinat a fost șapte dimineața. Precaut, nu-mi place să întârzii, am ajuns în Ghencea pe la 6.45. Era deja coadă la intrarea în unitate. O reacție publică bună, încurajatoare. S-au prezentat la convocare peste 85% dîntre cei chemați, majoritatea până în ora șapte. Eram toți cam același leat, undeva intre 55 și 62 de ani. Am fost printre cei mai bătrâni.
Am fost impresionat să văd inclusiv un om în cârje, conștient de datoria lui. Evident, i s-a mulțumit pentru dedicație și a fost trimis cu o mașină acasă.
Activitatea a avut două părți, una de stat major, de organizare și una practică, în poligon. La partea de stat major am lămurit chestiuni de organizare. Cine ce face la război și pe unde merge. Aspectul ăsta mi se pare foarte important, principalul câștig al mobilizării. Necunoscutul, incertitudinea cam omoară moralul.
E bine să știm ce ne așteaptă. Bucuroși le-om duce toate. Pe partea ăsta nu am chestiuni negative de semnalat. Organizarea a fost foarte bună, militarii care ne-au așteptat știau ce au de făcut și pe fondul unei reacții pozitive venite dîn partea civililor mobilizați, am plecat în poligon chiar mai devreme un pic.
Pe lângă uniforme am primit și armamentul dîn dotarea standard de război. Ofițerii au primit pistoale Carpați, cu care am și tras. Trei ținte, distanțe diferite, am tras binișor. Adică bine la țintele mai apropiate și mai greu la cea îndepărtată, problemă mea dîn totdeauna. M-a ajutat că anul asta am tras de două ori în poligoane private, Joița și Băneasa.
Chiar dacă diferă pistoalele, procedurile se suprapun în mare măsură. Poligoanele private sunt un complement valoros al efortului de pregătire pe care-l face statul. Între cei convocați au fost și camarazi care au tras cu „țeava lungă”, respectiv cu AKM-ul.
„Ce mă așteptam să fie altfel?”
Pistoalele ma așteptam să fie mai moderne. Se vede cu ochiul liber că nici militarilor care au organizat exercițiul de mobilizare nu le-a picat chiar bine să ne înzestreze cu arme vechi de vreo 50 de ani. Măcar că și concepție, dacă nu si ca productie. Pistolul meu a tras bine, dar alti colegi au avut incidente de tragere. Nu multe dar deranjante. Cine e fericit sa aiba musafiri si sa-i invite sa sada pe un scaun vechi? Vechi,sarac, nu de epoca.
Ma asteptam sa primim in dotare si AKM, inclusiv tragand si cu ele. Cred ca ofiterimea, mai ales cea superioara, ar trebui sa traga cu toate categoriile de armament usor. Iar dotarea standard sa includa si pistolul mitraliera. Ideea de spatele frontului nu cred ca mai este atat de rigida si pe linia razboiului total ne putem trezi in linia intai in centrul Bucurestiului. Aici am avut sentimentul ca inca nu luam in serios actuala idee de razboi si gandirea este cam veche.
In fine, eu cred ca echipamentul standard, bocanci plus imbracaminte, am putea sa le avem acasa. Eventual sa ni le cumpărăm. Am putea castiga timp, mai ales cand el devine foarte pretios. Elvetienii si israelienii isi tin si armele acasa, dar aici nu am curaj sa propun ceva. Le luam de la unitatile unde suntem alocati, daca suna goarna.
Una peste alta cred ca este important ce face MApN si incurajez lumea sa se achite corespunzator de datoria legala dar si civica de a ne apara tara. Pregatirea de razboi nu este un moft, este o necesitate vitala. Nu-mi place razboiul, nu mi-l doresc dar am suficienta carte ca sa inteleg ca cea mai buna cale de garantare a pacii este pregatirea serioasa, chiar incrancenata, de razboi. Mai ales cand el se profileaza la orizont.
Si vis pacem, para bellum!
P.S. M-am bucurat sa ma reintalnesc cu generalul Eugen Mavris, actualul comadant al UNAp, cu care am avut placerea sa lucrez indeaproape cand eram amandoi implicati in gestionarea amplasarii scutului anti-racheta de la Deveselul”, și-a încheiat acesta postarea.
Editor : A.R.
About the Author
