ASUS ZenBook A16 (2025) review: procesoarele Snapdragon nu mai sunt doar pe telefoane!

Când spui Snapdragon, probabil mintea îți pleacă către un telefon de ultimă generație, sau vreo tabletă ceva. Dar de vreun an încoace, seria de procesore de telefon și-a făcut loc și pe laptopuri, iar la cum arată lucrurile în 2026, în viitorul nu foarte îndepărtat ar putea înlocui complet procesoarele X86 cu care suntem atât de obișnuiți. Așa că am pus mâna pe un laptop ASUS ZenBook A16 dotat cu un procesor Qualcomm Snapdragon X2 Elite Extreme – lung nume, nu? – ca să văd dacă poate concura cu un laptop tradițional, iar după câteva zile de utilizare trebuie să recunosc că am fost hater pe burta goală – procesoarele ARM pentru laptopuri chiar sunt mișto, implementarea Windows 11 este surprinzător de bună, iar ăsta se prea poate să fie unul dintre cele mai tari laptopuri pe care am pus mâna recent.

Care este treaba cu Snapdragon?

Cred că cel mai bun mod de a începe povestea asta este să vă zic câte ceva despre procesorul de la interior. Numele său complet este Snapdragon X2 Elite Extreme cu numele de cod X2E-94-100. Adică al doilea cel mai puternic procesor din această serie nouă de la Qualcomm care ne pune la dispoziție 18 nuclee Oryon ale căror frecvență urcă până la 4.7GHz, un cip grafic integrat Adreno X2-90, un procesor neural pentru AI care livrează peste 80 TOPS și 48GB de memorie RAM LPDDR5x. Iar dacă ne luăm strict după specificații, laptopul ăsta ar trebui să rupă pe genunchi multe modele, teoretic mai forțoase. Numai că o comparație directă e puțin greu de făcut, mai ales când vorbim despre cipuri cu arhitecturi foarte diferite, cum este cazul ARM versus X86. Așa că recenzia asta am făcut-o în vid, fără un termen de comparație direct pentru a nu-mi influența singur părerea generală. Asta este la latitudinea fiecăruia dintre voi, deci stați până la final.

Dar înainte de a vorbi despre performanța acestui laptop, trebuie să vă fac o mărturisire. Astăzi nu mi-am luat în ghiozdan decât laptopul, tricouri de schimb pentru filmat și căștile. Încărcătorul l-am ”uitat” intenționat deoarece mi-a luat câteva zile să descarc complet bateria atunci când am primit laptopul la review.

Bun, știu că asta așteptați, așa că haideți să vă arăt ce știe să facă acest procesor din ASUS ZenBook A16. Am realizat o suită de teste comune ca să vă faceți o idee generală, dar nu uitați că ce vedem aici sunt rezultatele obținute de un procesor complet diferit de X86-urile vechi, deci diferențele pe care le veți observa sunt normale. Și primele despre care vorbim sunt testele în benchmark-urile de procesor, adică Cinebench și Geekbench.

După care trecem prin softuri de content creation, care au tendința să consume resurse într-o veselie. Iar aici avem niște rezultate deloc surprinzătoare. În Photoshop s-a descurcat de minune, oferind performanță mai bună decât un sistem cu Ryzen 7 9800X3D și o placă video NVIDIA GeForce RTX 4070. Cel puțin asta ne spun cei de la Puget Systems pe care tind să-i cred, fiind specializați pe sisteme pentru producție media. După care ajungem la testele de Premiere Pro și DaVinci Resolve unde treaba n-a mai stat atât de bine. Cu toate astea, rezultatele au fost decente și vă pot confirma că pentru un edit 4K30 fără multe efecte și artificii, își va face treaba onorabil.

Și n-ar fi review ala Marinake dacă n-aș băga și niște jocuri pe el. Iar aici, cipul grafic Adreno X2-90 vine cu niște features la care nu te-ai aștepta de la un laptop ARM. În primul rând, colaborarea cu Microsoft a făcut posibilă introducerea suportului pentru Automatic Super Resolution, ori Auto SR pe scurt. La prima vedere ai crede că este vorba despre un FSR sau ceva de genul, dar în realitate jocul este randat pe placa video la o rezoluție mai mică, gen 720p. Dar de partea de upscale se ocupă procesorul neural, cel responsabil cu inteligența artificială. Iar șmecheria se face la nivel de Windows, deci nu contează dacă jocul suportă sau nu funcția asta.

Jocurile se mișcă decent. Și regula este simplă: dacă duce Cyberpunk, alte jocuri mai vechi sau contemporane cu acesta vor funcționa fără probleme. Ce este mai impresionant este că performanța asta, oricum o fi ea, o scot dintr-un laptop pe care-l ridic cu trei degete și care are grosime de un centrimetru.

În afară de Auto SR, procesorul Snapdragon mai oferă și suport pentru ray-tracing accelerat hardware, chiar dacă situațiile în care chiar îți va fi de folos sunt extrem de limitate. Și dacă tot am vorbit de upscalere, să nu credeți că nu și-au făcut și Qualcomm propria variantă. Adreno Game Super Resolution îi zice și face upscale de la FullHD la rezoluția 3K a acestui ZenBook. Și el e integrat la nivel de driver, dar oferă o calitate mai slabă a imaginilor. Este mai eficient, dar trade-off-ul nu mi se pare că merită. Ăsta funcționează ca prima generație de FSR, deci vă așteptați la o experiență similară. Aici îmi spuneți voi în comentarii dacă vă amintiți cum era FSR la început.

Și-acum că-s toate testele gata, haideți să vorbim despre baterie pentru că ăsta este un element X în combinația cu Snapdragon X2-ul ăsta. O s-o arunc scurt: 18 ore. Bine, utilizare normală pe internet, scris de articole, niște Photoshop basic, un YouTube, un serial, o sămânță, o atenție. Adică două zile de muncă și browsing corecte pe o singură încărcare. Mai bine dacă e sistem secundar. Iar în jocuri te uiți undeva la două ore de utilizare. Iar pentru un laptop cu Windows 11 pot să spun cu mâna pe inimă că așa ceva, n-am mai văzut.

Cam asta este povestea cu Snapdragon X2 Elite Extreme. Un procesor cu un nume stupid de complicat, dar care a reușit să mă impresioneze. Să fiu sincer cu voi, nu i-am dat mari șanse, iar când a venit la review laptopul ăsta ceva din mine parcă nu voia să fie bun. Am fost împotriva procesoarelor ARM încă de când au început Apple tare cu ele, dar în timp au reușit să îmi câștige admirația. Iar acum, dacă așa arată primele generații, nu pot decât să zic că abia aștept să văd cum se vor prezenta în vreo cinci ani de-acum înainte.

Suportul software și problema Linux pe Windows

O parte din îndoielile mele au fost alimentate și de faptul că na, Windows 11 este cum este. Dar aici Microsoft au reușit să livreze bine, iar anii de experimente cu seria de dispozitive Surface, tot cu procesoare ARM multe dintre ele, le-au oferit expertiza de care aveau nevoie. Iar experiența de utilizare a unui astfel de laptop pe Windows chiar nu este rea.

Majoritatea lucrurilor funcționează nativ, de la sistemul de operare în sine, până la suita Office, programe de productivitate și o mulțime de softuri uzuale. Iar cele care nu sunt încă portate pe arhitecturi ARM folosesc un emulator numit Prism care face o treabă chiar bună, iar în cele mai multe situații nici măcar nu vei ști că rulezi o aplicație emulată din X86 în limbaj pe care-l înțeleg procesoarele ARM. 

Iar dacă sună prea bine ca să fie adevărat, trebuie să vă confirm suspiciunile și să adresez probabil cea mai mare problemă pe care o am momentan cu Windows 11 pe ARM. Și vorbesc despre problema Linux pe care o are acest laptop. Ce vreau să zic? Păi, la fel ca și distribuțiile de Linux care rulează 90% din chestii fără probleme în 2026, și aici există excepțiile de la regulă. Astfel că laptopul ăsta, și cele ca el, oricât de puternice ar fi și oricât de bine ar optimiza Microsoft anumite chestii pe sub capotă, nu vor putea rula drivere vechi pentru echipamente specializate, la fel cum nu suportă nici anti-cheat la nivel de kernel, iar unele aplicații de monitorizare o cam iau razna când dau de micul procesor de la interior. Așa că nu vă pot recomanda destul să vă interesați dacă vă merg toate cele pe ARM înainte de a face trecerea.

Cât despre suportul Linux în sine… este o chestiune în lucru. Snapdragon lucrează alături de Linaro pentru integrarea fișierelor necesare în kernelul Linux și în viitorul nu foarte îndepărtat, mașinăriile cu Snapdragon X2 vor putea rula și distribuții open-source.

ASUS ZenBook A16 este un laptop fenomenal

Acum haideți să aruncăm o privire și la laptopul în care vine montat dragonul celor de la Qualcomm, pentru că este cel puțin la fel de interesant. Și trebuie să vă spun din start că ASUS ZenBook-ul ăsta de 16 inch are puțin peste un kilogram, deci se ține cu trei degete fără probleme. Iar pentru grosimea asta, faptul că are două USB 4 Type-C, încă un USB 3.2 Gen2 Type-A, HDMI 2.1, cititor de SD-uri și jack audio combo mi se pare chiar tare. GG ASUS! Conectivitatea wireless este și ea la nivel cu restul configurației. Avem cel mai nou standard de net prin WiFi 7 Triple-Band, dar și Bluetooth 5.4.

Și pentru grosimea lui, chiar nu se simte fragil. Asta se datorează Ceraluminiului, materialul dezvoltat de ASUS special pentru laptopurile sale. Este robust, nu prea ia amprente, iar culoarea asta de nisip așa arată interesant. Atrage privirea mai ușor decât un dreptunghi negru. Rezistă bine la zgârieturi și urme de uzură, dar poți să stai liniștit și dacă se întâmplă să-l atingi mai tare sau să-l scapi de la o înălțime rezonabilă.

Alt element care mi-a furat ochii la propriu este ecranul. Avem un ASUS Lumina OLED 3K la 120Hz cu diagonală de 16 țoli și un raport ecran / corp de 90%. Marginile de sus și de jos sunt ceva mai mari, dar trebuiau să ascundă undeva camera și balamalele. Are o luminozitate de 500 de nits cu un peak în HDR de 1100. Oferă acoperire completă a spectrului de culoare DCI-P3 și vine cu certificarea VESA Display HDR True Black 1000. Traducere: se vede de-ți pică plombele :)) Pe zona audio avem un setup de șase boxe care se aude foarte bine și are ceva zvâc, mult peste alte laptopuri pe care le-am testat, și suspectez că vorbim despre aceeași soluție pe care am văzut-o și pe cel mai nou ExpertBook Ultra de la ASUS.