La gura de vărsare a râului Tamisa, în aval de Londra, o echipă de elită specializată în operațiuni de recuperare maritimă lucrează intens pentru a stabiliza una dintre cele mai periculoase epave din lume. SS Richard Montgomery, o navă de transport a Statelor Unite, s-a lovit de un banc de nisip și s-a scufundat în vara anului 1944 – la doar câteva luni după debarcările din Normandia – cu 1.500 de tone de explozibili la bord.
În ultimii 82 de ani, Monty, cum e poreclită nava de către localnici, s-a aflat într-un proces lent, dar sigur, de degradare pe fundul mării la o adâncime de doar 15 metri.
În interiorul corpului avariat al navei se află încă mii de bombe din Al Doilea Război Mondial, inclusiv bombe de tip „blockbuster”, bombe cu dispersie, muniție fumigenă cu fosfor alb și alte tipuri de arme.
Bombele vechi pot exploda chiar și sub apă, în anumite condiții. Un lucru este sigur: mediul în care se găsește epava navei Monty este în continuă schimbare, acesta fiind afectat de curenți puternici și nisipuri mișcătoare.
„Nu suntem îngrijorați doar de explozibilii din epavă”, a spus Nolan Conway, care conduce operațiunea de pe o barjă olandeză de înaltă tehnologie staționată în apropiere de epavă, pentru Washington Post.
„Trebuie să fim atenți la tot ce este în jurul barjei”, a spus Conway, care se teme de o reacție în lanț ce ar putea duce la detonarea întregii încărcături explozibile rămase, provocată de condițiile din exteriorul navei.
Guvernul britanic vrea să prevină o prăbușire catastrofală a epavei
Epava a devenit un fel de monument comemorativ din timpul războiului. Până de curând, cele trei catarge ale sale au fost vizibile deasupra apei și marcate clar pe hărțile nautice, putând fi observate chiar de la țărm.
Turiștii puteau vizita epava navei în tururi cu barca organizate de operatorii de turism. Comunitățile locale comemorează încă sacrificiile făcute de generațiile anterioare.
Epava este și o amintire a faptului că rămășițele mortale ale războiului pot să persiste mult timp după încheierea conflictului, indiferent că e vorba de nave și bombe scufundate în largul orașelor de pe coasta Angliei sau de cele din zona Golfului Persic.
Monty este o capsulă a timpului și o posibilă bombă cu ceas. După o lungă așteptare, guvernul britanic a decis că a venit timpul să ia măsuri pentru a preveni o prăbușire catastrofală a ceea ce a mai rămas din epava de oțel degradată a navei.
Membrii echipei lui Conway, liderul de proiect al companiei Resolve Marine din Fort Lauderdale, Florida, sunt maeștri ai gestionării dezastrelor.
În una din ultimele lor misiuni s-au confruntat cu un incendiu în compartimentul torpilelor de la bordul unui submarin al marinei indiene. În 2024, ei au fost cei care eliberat nava portcontainer care s-a lovit de podul Francis Scott Key din Baltimore.
Echipa lui Conway are de-a face des cu nave eșuate, răsturnate, mărfuri pierdute în mare, deversări și incendii la bordul navelor.
Detonarea întregii încărcături explozibile ar putea produce un val tsunami de 5 metri înălțime
Epava se află la doar câțiva kilometri de țărm și la câteva sute de metri de rute maritime active pe unde trec mii de nave în fiecare an, inclusiv nave portcontainer, vrachiere, remorchere, metaniere și vase de croazieră care se deplasează spre Londra, pe lângă multe ale vase de pescuit și bărci de agrement.
Guvernul britanic a inițiat proiectul de 12 milioane de dolari pentru înlăturarea celor trei catarge după ce experții au ajuns la concluzia că structurile de oțel s-ar putea prăbuși peste punțile degradate ale epavei, ceea ce ar putea avea consecințe foarte grave.
Din cauza riscurilor mari, echipa de experți folosește radare, magnetometre și sonare pentru a investiga epava și zona în care a eșuat nava, care este plină de muniție neexplodată.
De-a lungul anilor, pe fundul mării au ajuns și alte obiecte periculoase, precum mine defensive și muniție antiaeriană ce au aparținut cândva marinei britanice, dar și mine ofensive și bombe lansate de germani. O undă de șoc ar putea declanșa o explozie care, la rândul ei, poate provoca detonarea altor muniții și rănirea sau uciderea scafandrilor care lucrează în zonă.
Un raport al experților de la Royal Military College of Science din 1970 a dezvăluit că, în situația cea mai sumbră în care toată muniția de pe Monty va detona, explozia ar putea produce jeturi de apă și resturi cu o înălțime de până la 3.000 de metri și un val tsunami de 5 metri ce ar amenința orașele și fabricile de pe coastă, inclusiv instalațiile petroliere și de gaze din apropiere.
O explozie izbucnită în timpul unei operațiuni de același gen desfășurate în 1967 a produs efecte asemănătoare unui cutremur cu o intensitate de 4,5 pe scara Richter.
Dacă operațiunea de recuperare a epavei Montgomery ar fi fost una obișnuită, echipa lui Conway ar fi tăiat pur și simplu catargele „folosind tehnici tradiționale”, ridicându-le apoi din apă. Din cauza riscurilor, însă, experții au folosit „unelte speciale”, inclusiv un fierăstrău cu fir diamantat care produce mai puține vibrații.
„Este imposibil de spus cu certitudine care este riscul unei explozii”
Nava Montgomery a plecat din insula Hog, unde astăzi se află Aeroportul Internațional Philadelphia, a reușit să traverseze oceanul și să evite submarinele germane și a ajuns în estuarul Tamisei, având ca destinație finală Cherbourg, acolo unde americanii aveau o bază aeriană.
„Este un caz rar”, a spus David Alexander, profesor emerit de planificare pentru situații de urgență de la University College London, care a studiat epava și încărcătura acesteia.
Într-un studiu anterior, Alexander a scris că Montgomery prezintă „un risc foarte vizibil și alarmant, dar care nu poate fi analizat… deoarece pur și simplu nu există suficiente date fiabile și precise”.
„Este imposibil de spus cu certitudine care este riscul unei explozii”, a spus Alexander, care a precizat însă că riscul este departe de a fi nul.
Localnicii au raportat faptul că au văzut lumini ciudate noaptea pe apă, deasupra epavei. Acestea ar putea fi provocate de muniția cu fosfor care iese din lăzile scufundate și se aprinde la suprafață, la contactul cu aerul.
Autoritățile și presa de la Londra au dezbătut și riscul ca niște teroriști sau sabotori să folosească drone sau explozibili pentru a provoca detonarea muniției din epavă.
„Există un interes uriaș pentru această navă”
Pentru înlăturarea a 1.500 de tone de explozibili ar putea fi nevoie de evacuarea localităților din zonă sau construirea unor diguri de protecție, ca măsuri de precauție.
Deocamdată, însă, guvernul britanic pare că preferă să se limiteze la tăierea catargelor și monitorizarea atentă a situației.
Catargele tăiate vor fi restaurate și afișate într-un muzeu din Chatham. „Există un interes uriaș pentru această navă”, a spus directorul adjunct al Chatham Historic Dockyard Trust, Paul Barnard.
„Multă istorie, legende, speculații și, să fim sinceri, zvonuri despre ce s-ar putea întâmpla pe viitor.”
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
