Între 30% și 40% dintre gospodăriile din România, Bulgaria și Grecia alocă peste 10% din venituri pentru energie, nivel de la care această cheltuială devine o povară structurală, potrivit estimărilor Asociației Energia Inteligentă. Președintele organizației, Dumitru Chisăliță, avertizează că această formă de sărăcie nu apare întotdeauna în statisticile oficiale, dar obligă familiile să reducă alte cheltuieli esențiale.
Pragul luat în calcul de AEI include cheltuielile unei gospodării pentru electricitate, gaze, energie termică și combustibili.
„Există o formă de sărăcie care nu se vede imediat în statistici, dar se simte în fiecare factură plătită. Nu este neapărat sărăcie extremă, nu este lipsă totală de venit. Este momentul în care cheltuielile cu energia depășesc 10% din venitul unei gospodării. Din acel prag, energia nu mai este un serviciu – devine o povară structurală. În Europa, dacă folosim acest indicator simplu, realitatea este mai dură decât arată cifrele oficiale privind «incapacitatea de a încălzi locuința». Estimările AEI arată că aproximativ 17-22% dintre gospodăriile din UE ar depăși acest prag. Vorbim de zeci de milioane de familii pentru care energia nu mai este un cost normal al traiului, ci o presiune constantă asupra bugetului”, susține Dumitru Chisăliță.
Diferențe mari între regiunile Europei
Potrivit estimărilor prezentate de acesta, între 30% și 40% dintre gospodăriile din estul și sud-estul Europei, inclusiv din România, Bulgaria și Grecia, cheltuie peste 10% din venituri pentru energie. În cazul unei familii cu venituri reduse, facturile pot ajunge să reprezinte între 15% și 20% din buget, pe fondul veniturilor mici, al locuințelor slab izolate și al sistemelor de încălzire ineficiente.
În Spania și Portugalia, aproximativ 20-25% dintre gospodării ar putea depăși pragul de 10%. În aceste state, problema este legată atât de nivelul veniturilor, cât și de calitatea clădirilor și de volatilitatea prețurilor la electricitate.
Proporția scade la 5-10% în state precum Finlanda, Danemarca și Luxemburg, deși energia nu este neapărat mai ieftină. Diferența este dată de veniturile mai mari, eficiența energetică a clădirilor și sistemele de protecție socială.
Chisăliță arată că Uniunea Europeană evaluează oficial sărăcia energetică și prin indicatori precum incapacitatea unei gospodării de a-și menține locuința încălzită corespunzător. În opinia sa, această măsurare nu îi surprinde însă pe cei care își plătesc facturile, dar renunță la alte cheltuieli.
„Pragul de 10% din venit este mai incomod, pentru că arată altceva: familii care încă plătesc facturi, dar sacrifică alte cheltuieli, precum hrană, sănătate, educație. Este sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare. O gospodărie poate avea căldură, dar poate renunța la vacanțe, la economii sau la siguranță financiară. Iar pe termen lung, această presiune produce vulnerabilitate economică și tensiune socială”, a subliniat președintele AEI.
„Subvențiile nu sunt o soluție structurală”
Perioada 2022-2023 a arătat cât de fragil este echilibrul, consideră Chisăliță. În mai multe state europene, numărul gospodăriilor care alocau peste 10% din venituri pentru energie a crescut puternic, iar fără schemele de plafonare și sprijin public proporția ar fi fost mai mare.
Acesta a avertizat însă că subvențiile nu rezolvă cauzele problemei, ci doar oferă timp pentru adoptarea unor măsuri structurale.
„Sărăcia energetică nu este doar o problemă de preț. Este rezultatul interacțiunilor dintre venituri insuficiente, stoc de locuințe vechi și ineficiente, dependență de combustibili volatili și inegalitate regională. În Europa Centrală și de Est, milioane de locuințe construite înainte de 1990 pierd căldură masiv. În sud, clădirile sunt nepregătite pentru extremele climatice. În vest, costul ridicat al vieții erodează veniturile disponibile. Pragul de 10% este mai mult decât o statistică. Este o linie morală. El pune întrebarea: cât este acceptabil să plătească o familie pentru un serviciu esențial?”, a afirmat Dumitru Chisăliță.
În opinia sa, Europa poate trata sărăcia energetică fie ca pe o consecință temporară a pieței, fie ca pe o problemă structurală care necesită investiții în eficiență energetică, renovarea locuințelor și măsuri de protecție socială direcționate către gospodăriile vulnerabile.
Președintele AEI estimează că rata riscului de sărăcie sau excluziune socială ar putea urca spre 23-25% în următorii ani, pe fondul inflației mai ridicate decât creșterea salariilor reale, al volatilității prețurilor energiei și al stagnării productivității europene.
„O Europă cu 25% din populație în risc de sărăcie devine mai fragmentată politic, mai polarizată ideologic și mai vulnerabilă la populism. Sărăcia energetică și presiunea costului vieții alimentează partidele antisistem, eurosceptice sau naționaliste. În statele din est și sud, unde povara energetică este mai mare, tensiunile pot crește mai rapid. UE devine mai greu de guvernat, iar consensul asupra politicilor externe, sancțiuni, extindere, apărare comună, devine mai fragil”, mai arată expertul.
Editor : A.D.
About the Author
