Fostul ministru de Externe Emil Hurezeanu a explicat în emisiunea „În fața ta”, cum a reușit partiduil de extremă dreapta „Alternativa pentru Germania” (AfD) să câștige alegerile regionale din Saxonia-Anhalt cu peste 40% din voturi. Potrivit demnitarului, printre principalele cauze ar fi dezechilibrele financiare dintre estul și vestul țării, problemele demografie și nu în ultimul rând propaganda rusească care se hrănește din friga germanilor de război.
Întrebat cum interpretează rezultatul alegerilor din Germania, Emil Hurezeanu a explicat că există mai multe cauze posibile.
„Este un land mic, unul dintre acele landuri din fosta Republică Democrată Germană care au avut o evoluție destul de neclară, în sensul că, după 1990, deși au venit investiții masive din RFG și nu numai, problemele au rămas.
Bărbații, aproape toți, au plecat; nu au venit destule investiții. Pensionarii au început să ocupe scena — pensionari cu pensii mici în raport cu cele ale pensionarilor din fosta RFG, adică Republica Federală Germania, Germania de Vest. Nici până astăzi nivelul pensiilor din cele două părți ale Germaniei nu a putut fi echilibrat pe deplin. Alegătorii din Saxonia-Anhalt sunt, în cea mai mare parte, vârstnici. Sunt multe femei singure și mulți bărbați bătrâni. Nu aș vrea să spun că este un vot demografic, dar există și o involuție demografică, mai accentuată în Est decât în Vest”, a afirmat demnitarul.
„În Germania cât și în România, există o teamă de război”
Fostul ministru a mai adăugat că frica de război a germanilor îi face pe oamenii din estul țării să fie sensibili la argumentele AfD și la propaganda rusească.
„Am citit în ultimele zile în presa lor că, atât în partea răsăriteană a Germaniei și, în general, în Germania, cât și în România, există o teamă foarte accentuată de război. Această teamă se manifestă diferit. În Polonia și în țările baltice, ea se transformă într-o atitudine antirusească, deci împotriva rușilor și în favoarea Ucrainei. În fosta RDG, în landurile răsăritene ale actualei RFG, teama de război favorizează Rusia. La fel se întâmplă și în România, spuneau observatorii. De ce? Pentru că, în landurile răsăritene ale Germaniei și în România, spre deosebire de țările baltice și de Polonia, Rusia este percepută ca un fel de garanție tacită, nemărturisită, a victoriei rușilor în războiul împotriva Ucrainei.
Nu se vorbește despre asta, dar Rusia este prea mare, prea importantă și prea puternică pentru a pierde un război. Din foarte multe puncte de vedere, cred că și americanii împărtășesc această opinie. La fel chinezii, francezii, italienii și englezii, dar procedează altfel. Sunt mai departe de zona apropiată de Rusia și de Ucraina. Această situație îi face însă pe est-germani sensibili la argumentele AfD, valabile, de altfel, în întreaga Germanie”, a mai notat Emil Hurezeanu.
Propaganda Rusiei în Europa
Demnitarul mai remarcă faptul că tot mai multe state europene sunt vulnerabile în fața amenințărilor hibride venite din Rusia și dă ca exemplu acțiuni de sabotaj atât în Germania cât și în România.
„Nu există o conștiință militară în G ermania. Dimpotrivă, există partide care și-au făcut din combaterea oricărei forme de militarism una dintre temele lor principale, cum sunt Partidul Verzilor, Partidul Stângii sau Partidul Social-Democrat. Acum însă, odată cu războiul din Ucraina, acest pericol a transformat Germania, probabil, în principalul stat adversar al Federației Ruse. Nu este singura aflată pe radarul amenințărilor difuze, hibride: alături de ea figurează Polonia, țările baltice și România. Dar Germania este, în mod evident, ținta celor mai multe atentate și tentative de sabotaj. Zilele trecute am avut și în România un episod de sabotaj, cu acel rus prins în Germania. Sunt multe cazuri, sunt zeci de cazuri, chiar dacă nu știm dacă în spatele lor se află neapărat rușii.
Dar rușii nici nu trebuie să intervină cu pașapoarte rusești, cu cetățeni ruși, ca în cazul României, pentru că au suficienți germani gata să își păstreze această condiție de pacifiști, favorabilă și în timpul Uniunii Sovietice și în timpul Federației Ruse, deci după 1990, Moscovei”, a conchis fostul ministru.
Editor : I.B.
About the Author
