A fost o simplă strângere de mână, dar a ajuns să simbolizeze mult mai mult. În 1975, pe măsură ce tensiunile din timpul Războiului Rece se dezghețau, un astronaut american și un cosmonaut sovietic și-au împreunat mâinile în spațiu, după ce navele lor spațiale s-au conectat. Misiunea Apollo-Soiuz a devenit un simbol definitoriu al destinderii și un moment rar de cooperare între doi rivali nucleari. Echipajele au rămas împreună pe orbită mai mult de 40 de ore.
Luna trecută, doi ruși și un american au decolat de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan la bordul unei nave spațiale Soiuz, îndreptându-se spre Stația Spațială Internațională, în prezența unor oficiali spațiali din ambele țări.
Însă, în multe privințe, aceștia au zburat împotriva curentelor geopolitice predominante, potrivit unei analize Christian Science Monitor (CSM). Timp de o jumătate de secol, spațiul a rămas una dintre puținele arene în care Washingtonul și Moscova au continuat să colaboreze în ciuda crizelor de la sol. Însă, pe măsură ce Stația Spațială Internațională se apropie de momentul retragerii și începe o nouă eră de explorare lunară, acest model de cooperare este testat. Viitoarele parteneriate sunt din ce în ce mai predispuse să reflecte rivalitățile geopolitice, mai degrabă decât să le transcendă, ceea ce ridică întrebări cu privire la faptul dacă spațiul va rămâne un loc în care diplomația poate avea succes atunci când politica eșuează.
„Dacă se dorește ca cooperarea dintre SUA și Rusia să continue, va fi nevoie de noi modele de acord pe Pământ cu privire la modul de continuare a colaborării în spațiu”, spune Andrei Ionin, un expert spațial rus, pentru că nivelurile de neîncredere au crescut prea mult. „Trebuie să ne dăm seama că nicio țară nu poate reuși, din punct de vedere tehnologic sau financiar, să exploreze spațiul cosmic pe cont propriu”, spune el. „Nicio țară nu are sarcini naționale pe Lună sau pe Marte care să poată justifica costurile implicate. Singura modalitate… este de a uni eforturile țărilor de top pentru a realiza obiective comune. Ar trebui să fie mai ușor să se ajungă la un acord în spațiu decât pe Pământ”, a subliniat el.
Chiar și înainte de războiul Rusiei în Ucraina, speranțele de a continua dezvoltarea spațiului în mod pașnic, sub auspiciile Națiunilor Unite în „beneficiul întregii omeniri”, așa cum este stabilit în Tratatul privind spațiul cosmic din 1967, se spulberau.
Programul internațional condus de NASA, numit Artemis, își propune să înființeze o bază pe Lună și să pregătească viitoare misiuni cu echipaj uman pe Marte. Însă Rusia a refuzat să semneze Acordurile Artemis, care stabilesc un set de principii pentru explorarea Lunii, pe motiv că acestea sunt prea „americano-centrice” și deschid ușa pentru o comercializare a spațiului „în stil colonial”.
Din 2020, aproximativ 60 de țări, majoritatea occidentale, au semnat acordurile, în timp ce multe altele, printre care și China, au refuzat. Răspunsul Rusiei la programul Artemis este de a dezvolta propria stație orbitală rusească, folosind module de la Stația Spațială Internațională după ce aceasta va fi fost abandonată, care ar acționa ca o poartă de acces pentru explorarea lunară. Rusia și China plănuiesc împreună să construiască o bază lunară în următorul deceniu, potrivit unor rapoarte locale, pentru a concura cu proiectul condus de SUA.
Experții spun că nu este clar ce poate aduce Rusia în acest parteneriat, deoarece Beijingul stăpânește deja majoritatea tehnologiilor relevante. Însă poziția de lider a Rusiei în construirea de reactoare nucleare miniaturale i-ar putea oferi un avantaj. În aprilie, Academia Rusă de Științe a aprobat planurile pentru rolul Rusiei în Stația Lunară Științifică Internațională, un proiect comun cu China și alte 13 țări, potrivit lui Denis Kravcenko, vicepreședinte al comitetului pentru politică economică al Dumei de Stat, într-o declarație trimisă prin e-mail către Christian Science Monitor. „M-am întâlnit în repetate rânduri cu lideri ai industriei spațiale chineze și vreau să spun că cooperarea noastră are cu siguranță un viitor”, a scris el. „Și aici, tehnologiile nucleare în spațiu sunt de o importanță crucială, pentru că vor deveni baza misiunilor cu rază lungă de acțiune și a energiei spațiale viitoare.”
Moscova și Beijingul au convenit, de asemenea, să integreze sistemul lor de navigație, creând un rival pentru sistemul GPS deținut de SUA. Experții ruși nu au oferit detalii, dar sugerează că cooperarea militară sino-rusă în spațiu este deja într-un stadiu avansat.
Războiul din Ucraina a dezvăluit cât de mult în urmă este Rusia în furnizarea de conectivitate la internet de mare viteză bazată pe spațiu, cum ar fi Starlink, cu sediul în SUA. Serviciul a fost pus la dispoziția Ucrainei și s-a dovedit a avea aplicații pe câmpul de luptă, inclusiv comunicații și ghidare prin drone, care oferă avantaje militare cruciale. O companie aerospațială rusă, Bureau 1440, a fost însărcinată urgent și a primit finanțare de la stat pentru a crea o alternativă la Starlink, operat de corporația SpaceX a lui Elon Musk. Aceasta a început prin lansarea unui grup de 16 sateliți pe orbita terestră joasă la începutul acestui an și este planificat să crească la aproximativ 900 în decurs de un deceniu. Starlink implementează în prezent aproximativ 10.000 de sateliți.
Kravcenko afirmă că India, care intenționează să lanseze propria stație spațială cu echipaj uman în 2028, își aprofundează cooperarea spațială cu Rusia, inclusiv un acord recent de partajare a tehnologiei motoarelor de rachetă.
Natan Eismont, cercetător la Institutul oficial de Cercetări Spațiale din Moscova, regretă faptul că Rusia a refuzat până acum să se alăture SUA în proiectul Artemis, pentru că are experiența și capacitățile necesare pentru a contribui. El spune că cele două ar putea coopera pentru a ajunge pe Marte și a explora spațiul cosmic, dacă Moscova și Washingtonul pot redescoperi spiritul care a animat misiunea Soiuz-Apollo acum o jumătate de secol.
„Unii ar putea spune că știința spațială este în afara domeniului politicii, dar nu este așa”, spune el. „De fapt, încheierea de acorduri în spațiu poate îmbunătăți climatul politic de pe Pământ.”
Editor : Ș.R.
About the Author
