Lunga căutare a unei modalități de a prelungi viața oamenilor ar putea primi răspunsuri noi după ce oamenii de știință au analizat codul genetic al lui Jonathan, o țestoasă de 194 de ani, cel mai bătrân animal terestru în viață, scrie The Guardian.
Țestoasa, care trăiește pe domeniul reședinței oficiale a guvernatorului insulei Sfânta Elena, în Atlanticul de Sud, ar avea 194 de ani, ceea ce înseamnă că este contemporană cu regina Victoria și Charles Darwin.
Analiza ADN-ului animalului a scos la iveală numeroase variante genetice în majoritatea mecanismelor biologice asociate îmbătrânirii identificate până acum de oamenii de știință. Împreună, acestea ajută organismele să supraviețuiască prin repararea ADN-ului deteriorat, reglarea metabolismului și protecția împotriva cancerului.
Mai interesante pentru cercetători au fost însă anumite tipare chimice observate la nivelul genelor lui Jonathan, care par să contribuie la menținerea funcționării sănătoase a mitocondriilor sale, micile structuri asemănătoare unor baterii care furnizează energie celulelor. Deteriorarea mitocondriilor a fost asociată puternic cu îmbătrânirea și cu bolile legate de vârstă.
„Încă încercăm să înțelegem cum se produce îmbătrânirea, iar Jonathan ne oferă o adevărată fereastră spre ceea ce se întâmplă pe parcursul unei perioade foarte lungi de viață”, a declarat Stephen Clark, cercetător principal în cadrul proiectului desfășurat de organizația nonprofit Kallel Foundation. „Este important ca mitocondriile să fie menținute într-o stare cât mai bună posibil.”
Descoperirea a fost făcută atunci când echipa internațională de cercetători, condusă de Benjamin Vaisvil, a analizat markerii chimici care se atașează de ADN și formează tipare care se modifică în timp. Acești markeri, cunoscuți drept grupări metil, reduc de regulă activitatea genelor de care se atașează.
În studiul publicat în Science Advances, cercetătorii descriu modul în care au comparat tiparele de metilare ale genelor lui Jonathan cu cele ale altor țestoase gigantice. Tiparele observate la multe dintre genele sale erau similare cu cele ale altor țestoase bătrâne, însă cele asociate funcționării mitocondriilor semănau cu tiparele întâlnite la animale mult mai tinere.
Deocamdată nu este clar dacă și în ce măsură aceste tipare chimice contribuie la impresionanta longevitate a lui Jonathan. Clark a precizat că echipa trebuie acum să valideze descoperirea.
„Cum putem testa această idee?”, a spus el. „Există o modalitate prin care putem întineri mitocondriile sau le putem înlocui pentru a vedea dacă acest lucru prelungește viața? Acesta este unul dintre pașii următori.”
Jonathan a ajuns pe insula Sfânta Elena în 1882. Joe Hollis, fostul medic veterinar principal al insulei Sfânta Elena, a preluat îngrijirea lui în 2009. La vremea respectivă, țestoasa nu se afla într-o stare prea bună. Orbise, își pierduse simțul mirosului, iar ciocul îi devenise moale și sfărâmicios, ceea ce îi îngreuna hrănirea. Hollis a început să îl hrănească manual, iar după șase luni țestoasa și-a recăpătat greutatea și avea din nou un cioc tare și zimțat.
În aprilie, Jonathan a ajuns fără voie în centrul unei false știri virale legate de o escrocherie cu criptomonede, după ce un cont fals de pe X, care pretindea că îi aparține lui Hollis, a anunțat că țestoasa murise.
Știrea s-a răspândit în întreaga lume înainte ca The Guardian să ia legătura cu Nigel Phillips, guvernatorul insulei Sfânta Elena. Acesta și-a întrerupt pregătirile pentru culcare pentru a verifica personal ce face Jonathan. L-a găsit dormind sub un copac, dar „cât se poate de viu”.
Editor : M.I.
About the Author
