Intervalul de timp invocat de Donald Trump pentru obținerea victoriei în războiul contra Iranului, care s-a schimbat de la câteva săptămâni la câteva luni și, mai nou, la „imediat după alegeri”, a expus numeroasele erori făcute de administrația de la Washington atunci când a declanșat conflictul, în luna februarie. Regimul de la Teheran a rezistat, în mare parte, însă acum au apărut unele semne care indică faptul că Trump ar putea fi aproape de victorie, la multe luni de la termenul limită prevăzut inițial de președintele Statelor Unite, potrivit unei analize Newsweek.
Capacitatea de a controla traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz a fost cel mai puternic atu al Iranului încă de la izbucnirea războiului. Acum, însă, controlul pe care iranienii îl au asupra acestui punct critic a slăbit considerabil.
Exportul de țiței din Golful Persic a atins un nivel record pentru perioada războiului în luna septembrie, potrivit datelor Kpler, cifrele fiind apropiate de cele înregistrate înainte de 28 februarie.
Cu toate că volumul de petrol exportat din regiune rămâne sub nivelul normal, superpetrolierele saudite au început să circule din nou prin strâmtoare sub protecția Statelor Unite.
Armata iraniană lansează încă atacuri asupra acestor petroliere, însă mai rar decât o făcea la începutul conflictului, potrivit centrului UK Maritime Trade Operations.
Chiar și televiziunea de stat iraniană a recunoscut că petrolierele reușesc să transporte cel puțin 7 milioane de barili de țiței pe zi prin Strâmtoarea Ormuz.
Iranul pare dispus să negocieze. Trump vrea să obțină mai mult
Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care Teheranul pare mult mai dispus să participe la negocieri decât era înainte, în ciuda retoricii agresive a ministrului iranian de externe.
Cea mai recentă ofertă a Iranului a fost să permită redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz, în cel mult șapte zile, în schimbul ridicării blocadei americane, renunțării la sancțiuni și deblocării fondurilor înghețate, printre altele.
Trump a refuzat propunerea și a spus că ia în considerare noi bombardamente asupra Iranului, ceea ce pune și mai multă presiune pe Teheran pentru a face mai multe compromisuri.
Președintele iranian Masoud Pezeshkian a oferit chiar și opțiunea de a dilua uraniul îmbogățit al Iranului, spunând că: „Nu este mare lucru.”
O țară care are încredere în „armele” pe care le deține în conflictul cu o altă țară nu s-ar grăbi să renunțe la ele.
Rialul a atins un nou record negativ săptămâna aceasta: un dolar valorează acum 2,5 milioane de riali. Din cauză că atât de multe produse pe care iranienii le cumpără, de la alimente la medicamente, sunt raportate la dolar, prețurile cresc de la o săptămâna la alta.
Mulți iranieni spun că nu își mai permit să își achite chiria sau să își cumpere medicamente, pe măsură ce tot mai multe joburi în sectorul privat dispar.
În afară de sancțiunile occidentale, care au pus de mult timp presiune pe economia Iranului, blocada navală a porturilor iraniene impusă de Statele Unite a oprit aproape complet exporturile de țiței ale Teheranului începând de la mijlocul lunii iulie, potrivit Vortexa.
Cu cât situația se prelungește, cu atât mai greu îi va fi regimului să țină în frâu o populație ajunsă în pragul disperării din cauza războiului. Teheranul riscă o repetare a perioadei de demonstrații intense de la începutul anului, atunci când regimul a ucis mii de protestatari.
„Acum este momentul, când sistemul politic american este în punctul cel mai slab”
Scrisoarea deschisă adresată americanilor din partea Gărzilor Revoluționare Iraniene (IRGC), în care oficialii iranieni își revendică victoria în lupta contra Statelor Unite, însă, în același timp, fac apel la alegătorii americani să voteze împotriva lui Trump, pare mai degrabă un apel la ajutor, potrivit Newsweek.
Publicată cu cinci săptămâni înainte de alegerile pentru Congresul american de la jumătatea mandatului lui Trump, scrisoarea le cere americanilor să preia controlul de la politicienii lor, argumentând că: „Acum este momentul, când sistemul politic american este în punctul cel mai slab.”
Autorii scrisorii insistă asupra faptului că mesajul „Moarte Americii” este adresat oficialilor de la Casa Albă și nu americanilor de rând.
O armată care crede cu adevărat că este pe cale să câștige războiul contra Statelor Unite nu ar avea nevoie să ceară ajutorul alegătorilor americani.
Adevărata țintă a scrisorii este noul Congres care ar putea bloca eforturile lui Trump contra Iranului – ultima speranță realistă a Teheranului de a obține un acord de pace mai convenabil.
Programul Iranului de dezvoltare a rachetelor a supraviețuit războiului, însă refacerea stocurilor este o cu totul altă problemă. Peste 80% din fabricile unde Iranul își produce rachetele și motoarele de rachetă au fost avariate sau distruse, potrivit evaluărilor americane.
Teheranul poate în continuare să fabrice arme din piesele pe care le-a depozitat în subteran, dar are nevoie și de componente ce nu pot fi obținute decât din fabrici sau lanțuri de aprovizionare care au fost afectate în timpul războiului.
Rezervele pe care Iranul încă le deține nu vor ține la nesfârșit, având în vedere blocada strictă impusă de SUA.
Iranul riscă să piardă toate atuurile pe care le avea în conflictul cu SUA
În plus, regimul pare că a rămas fără candidați de încredere care să îi înlocuiască pe oficialii uciși în bombardamentele americane și israeliene, precum liderul suprem, comandantul-șef al IRGC, șeful marinei militare și mai mulți înalți oficiali ai serviciilor de informații din Iran.
O altă problemă majoră pentru Iran este că nu poate sparge cu forța blocada impusă de SUA. Iranienii au lansat rachete balistice asupra unui portavion și a unui distrugător din marina SUA, însă niciuna dintre nave nu a fost lovită.
Răspunsul Washingtonului a fost să distrugă sau să defecteze 10 petroliere iraniene în doar o săptămână. Secretarul apărării, Pete Hegseth, a ironizat Iranul spunând că țara nu mai are forțe navale sau aeriene.
Iranul mai poate produce pagube, după cum s-a văzut în atacul cu rachete anti-navă din 14 septembrie în care opt pușcași marini au fost răniți, însă blocada porturilor iraniene nu va fi afectată de astfel de incidente.
În ciuda acestor semne, regimul de la Teheran ar putea, totuși, să supraviețuiască. Criza economică rareori răstoarnă un regim care este dispus să își ucidă propriul popor, iar arsenalul Iranului nu este încă epuizat complet.
Producția de rachete a fost reluată, iar Iranul poate conta pe ajutorul Rusiei la acest capitol. În plus, rezerva de interceptoare cu care forțele americane pot respinge atacurile iraniene rămâne destul de scăzută.
Regimul de la Teheran va considera orice fel de acord de pace drept o victorie pentru Iran, însă direcția în care acest conflict se îndreaptă nu poate fi ignorată: avantajele deținute de Iran sunt tot mai puține, iar economia se clatină, în timp ce liderii săi caută cu disperare o cale de ieșire din criză.
Războaiele de acest gen rareori se încheie cu o ceremonie organizată la bordul unei nave de război. De obicei, ele se termină când una dintre părți rămâne fără niciun as în mânecă. Iranul mai are o singură armă, pe care a oferit-o deja la schimb.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
