Coaliția Voinței riscă să se destrame pe fondul schimbărilor politice cu care se confruntă Europa. Odată cu plecarea lui Keir Starmer și înlocuirea iminentă a lui Emmanuel Macron, un vid de putere ar putea lăsa blocul comunitar fără direcție. În acest context, oficialii britanici avertizează că „NATO s-ar confrunta cu o problemă majoră”, potrivit The Telegraph.
Principala preocupare a diplomaților se concentrează asupra plecării iminente a lui Macron – președintele francez urmează să-și încheie mandatul după alegerile de anul viitor, iar în prezent nu există un succesor evident care să-i continue politica.
Favorita caselor de pariuri este lidera de extremă dreapta Marine Le Pen, care a promis să retragă Franța din comanda militară a NATO, să ridice sancțiunile împotriva Rusiei și să forțeze Kievul să accepte pacea în condițiile impuse de Moscova. Rivalul ei de stânga, Jean-Luc Melenchon, a mers chiar mai departe, promițând o retragere completă din alianța occidentală.
Potrivit unei surse citate de The Telegraph, oficialii britanici evaluează deja ce ar însemna o victorie a oricăruia dintre ei pentru viitorul coaliției și pentru schimbul de informații secrete. Un oficial occidental a avertizat în mod explicit că, într-un astfel de scenariu, „NATO s-ar confrunta cu o problemă majoră”.
Cine ar putea prelua ștafeta și de ce aceștia nu sunt pregătiți
Cel mai evident candidat pentru a-l înlocui pe Macron este cancelarul german Friedrich Merz, care reformează Bundeswehr-ul pentru a-l transforma în cea mai mare armată din Europa. Însă Merz însuși este împotmolit într-o criză internă, existând îndoieli privind cât timp va mai rămâne în funcție.
Roderich Kiesewetter, deputat din propriul său partid și fost colonel, a spus că liderul CDU „nu este un Churchill”. Potrivit acestuia, atât CDU, cât și social-democrații sunt afectați de așa-numita „legătură cu Moscova” – unii membri ai ambelor partide de la guvernare sunt gata să revină la relații normale cu Rusia odată ce războiul se va încheia.
Acest lucru, potrivit parlamentarului, explică de ce Merz păstrează rachetele cu rază lungă de acțiune „Taurus” și nu confiscă navele din flota fantomă a Rusiei.
„Domnul Merz trebuie să lupte și împotriva acestei legături cu Moscova”, afirmă Kiesewetter.
Cancelarul a zădărnicit, de asemenea, încercările UE de a interzice libera circulație a diplomaților ruși în Spațiul Schengen și a refuzat să închidă Casa Rusă din Berlin – un centru cultural despre care se crede că ar fi o fațadă pentru o rețea de spioni ai Moscovei.
„Asta nu înseamnă leadership, așa că cine ar putea conduce Europa atunci? Avem nevoie de un Churchill. Am avut câteva momente de tip Churchill, dar până acum nu avem niciun Churchill în Europa”, a concluzionat parlamentarul, avertizând că indiferența Occidentului ar putea forța guvernul ucrainean să caute sprijin din partea altor puteri din regiune.
Nici Polonia și nici Italia nu par să poată umple acest vid: ambii lideri, Donald Tusk și Giorgia Meloni, au refuzat să trimită trupe în Ucraina și se confruntă cu alegeri până la sfârșitul anului viitor, așa că nu sunt în măsură să revendice rolul de noi lideri ai Europei.
Dar cum rămâne cu Marea Britanie?
Succesorul lui Starmer, Andy Burnham, are o înțelegere mai solidă a politicii interne, dar o experiență limitată în domeniul afacerilor externe, notează sursa citată. În noua sa funcție, a avut prima întâlnire cu un lider străin – președintele ucrainean Volodimir Zelenski – pe care l-a primit la Portsmouth, semnalând astfel aliaților că linia de sprijinire a Ucrainei și a NATO va rămâne neschimbată.
Parteneriatul Starmer-Macron a fost cel care a depășit ani de dispute între Londra și Paris în efortul de a asigura o conducere comună în Europa, pe fondul indiferenței lui Trump, unind peste 30 de țări în sprijinul Ucrainei și pentru planul de deminare a Strâmtorii Ormuz.
În timp ce plecarea lui Starmer a fost însoțită de recunoașterea realizărilor sale, plecarea lui Macron va fi probabil privită cu o îngrijorare mult mai mare, cu excepția cazului în care Burnham reușește să-și asume singur rolul de lider al „Coaliției de Voință”.
Coaliția a servit în repetate rânduri drept platformă pentru inițiative specifice în domeniul apărării, în sprijinul Kievului. În luna iulie, Ucraina și alte nouă țări europene au convenit să consolideze în comun apărarea antirachetă.
La acea dată, pe 13 iulie, membrii Coaliției pregăteau o consolidare semnificativă a apărării aeriene a Ucrainei, iar potrivit Reuters aliații de la Kiev aveau deja un plan concret de acțiune.
Editor : C.L.B.
About the Author
