Pe coperțile a nenumărate romane se văd chipuri feline; există o zi dedicată oficial misterului și popularității lor, iar de un deceniu numărul pisicilor ca animale de companie îl depășește pe cel al câinilor. Influența pisicilor este evidentă în toate aspectele societății japoneze, un raport recent estimând că acestea vor aduce economiei japoneze 3 trilioane de yeni (18,8 miliarde de dolari) în acest an – un fenomen denumit „catnomics”, relatează The Guardian.
Puterea lăbuței este deosebit de evidentă într-un cartier retro din Tokyo, unde, într-o după-amiază recentă, turiști din America de Nord, Australia și Europa se plimbau prin așa-numitul „oraș al pisicilor” al capitalei.
Au fost atrași de Yanaka Ginza, în nord-estul orașului, datorită legăturii sale istorice cu pisicile, a căror imagine împodobește fațadele magazinelor și indicatoarele stradale, și unde vizitatorii pot savura dulciuri în formă de pisică și pot crea ștampile hanko personalizate pe aceeași temă.
Se pare că aglomerația și vremea caldă i-au ținut pe locuitorii blănoși din Yanaka Ginza ascunși de privirile curioșilor. În schimb, vizitatorii se opreau la magazinele de suveniruri pentru a cumpăra magneți de frigider cu pisici negre „norocoase”, cărți poștale, bețișoare și veselă.
„În Yanaka au existat întotdeauna pisici, pentru că aici sunt multe temple budiste”, a afirmat Yumiko Yamashita, stăpână a mai multor pisici și proprietara magazinului Neco Action. „Pe vremuri, pisicile umblau libere și intrau chiar și în case, dar în zilele noastre nu se mai văd atât de des. Preferă să stea în casă într-o zi toridă ca aceasta”.
Boom-ul mondial al literaturii japoneze a transformat pisica într-un fenomen de marketing, la mai bine de un secol după ce Natsume Soseki a scris unul dintre cele mai cunoscute romane ale țării, „I Am a Cat”, povestit din perspectiva unei pisici de casă.
Pisicile ocupă un loc important în romanele suprarealiste ale lui Haruki Murakami, precum și în zeci de alte opere, printre care se numără în special „The Travelling Cat Chronicles” de Hiro Arikawa și „The Guest Cat” de Takashi Hiraide. Editorii au profitat chiar de puterea de atracție a pisicilor pentru a crea coperți pentru cărți care au o legătură foarte mică sau deloc cu acest animal.
Într-o țară a iubitorilor de animale de companie – unde numărul câinilor și pisicilor domestice depășește cel al copiilor cu vârsta sub 15 ani –, gospodăriile japoneze dețineau 8,8 milioane de pisici în 2025, comparativ cu 6,8 milioane de câini, potrivit unui sondaj realizat de Asociația Japoneză pentru Hrană pentru Animale de Companie. Conform sondajului, o gospodărie medie care deține o pisică cheltuiește aproape 1,8 milioane de yeni (11.300 de dolari) pe parcursul vieții pisicii sale.
Tocmai acest nivel de devotament face ca pisicile să reprezinte o afacere de anvergură. În cel mai recent raport al său privind „catnomics”, Katsuhiro Miyamoto, profesor emerit la Universitatea Kansai, estimează că animalele vor contribui cu puțin sub 3 trilioane de yeni (18,8 miliarde de dolari) la economia japoneză în 2026.
Combinând estimările privind cheltuielile consumatorilor la cafenelele cu pisici și pe articole precum albumele foto cu cifrele de vânzări și salariile din rândul producătorilor de hrană pentru pisici și al companiilor conexe, Miyamoto a remarcat că estimarea a ratat la mustață impactul economic al Expoziției Universale din 2025 de la Osaka.
El a adăugat însă că pisicile continuă să genereze „un efect economic comparabil, demonstrând contribuția semnificativă pe care o au pisicile la economia japoneză”.
Printre stăpânii de pisici celebri din Japonia se numără împăratul și împărăteasa, iar prim-ministrul, Sanae Takaichi, și-a exprimat preferința pentru pisici în detrimentul câinilor.
Se crede că pisicile au fost aduse în Japonia în perioada Nara (710-794) prin intermediul trimișilor japonezi care se întorceau din China dinastiei Tang. Multe dintre ele au fost primite în temple, unde protejau scripturile religioase de rozătoarele înfometate – un rol care le-a conferit un statut special, chiar mistic, în rândul semenilor lor umani.
Pisicile sunt cele mai zen dintre creaturile naturii, reușind fără efort să degajeze o aură de calm și detașare pe care muritorii de rând o caută toată viața, fără să o găsească.
„Pisicile nu trăiesc pentru clipa prezentă; ele trăiesc în clipa prezentă”, a afirmat Stephen Mansfield, un autor stabilit în Japonia. „Nefiind preocupate nici de trecut, nici de viitor, mințile lor sunt probabil mult mai libere decât ale noastre”.
Iubitorii de câini nu vor fi de acord, dar folclorul japonez prezintă pisicile ca fiind ființe cu totul binevoitoare, a căror compasiune naturală poate fi un semn al norocului – calități întruchipate de maneki neko – o statuetă reprezentând o pisică cu o labă ridicată, în așteptarea de a „prinde” orice noroc care îi iese în cale.
Se crede că statuile din porțelan au fost inspirate de templul Gotokuji din Kyoto, unde, potrivit legendei, un bogat lord feudal se afla la vânătoare când a fost surprins de o furtună violentă. După ce s-a adăpostit sub un copac, a zărit o pisică care îi făcea semn de pe treptele templului dărăpănat. În timp ce se apropia de animal, un fulger a lovit locul în care se adăpostise cu doar câteva secunde înainte. În semn de recunoștință, lordul a cumpărat templul și l-a restaurat, redându-i gloria de odinioară.
În zilele noastre, figurinele maneki neko sunt o prezență obișnuită în magazine și restaurante, proprietarii sperând să aibă parte de un moment „Gotokuji”.
La fel ca rudele lor de pe insula Aoshima, unde populația este în scădere, pisicile din Japonia pot supraviețui doar atâta timp cât există suficienți oameni care să le întrețină. Având în vedere că declinul pe termen lung al populației este acum aproape inevitabil, îmbătrânirea populației din țară ar putea duce în curând la o scădere semnificativă a numărului de pisici ținute ca animale de companie.
Dar, deocamdată, pisicile din Japonia au toate motivele să se simtă ca niște câștigătoare.
Citește și:
Pisicile ar putea deține indicii vitale pentru tratamentul cancerului la oameni
Editor : A.M.G.
About the Author
