După ce și-a criticat aliații înainte și în timpul summitului NATO de la Ankara, la plecarea din Turcia, Donald Trump a vorbit despre „dragostea” dintre partenerii SUA pe care îi criticase cu doar o zi în urmă. Planul prin care liderii europeni l-au sedus pe președintele american a fost pus la cale de secretarul general al NATO, Mark Rutte, care a ajutat alianța să supraviețuiască în era lui Trump și să se transforme discret într-un așa-numit „NATO 3.0”, se arată într-o analiză Time.
Inițial, Rutte nu era văzut drept candidatul cu cele mai mari șanse să ajungă în fruntea NATO. Olanda era una dintre țările cu cele mai mici cheltuieli pentru apărare în perioada în care Rutte a fost premierul țării, iar mulți credeau că era timpul pentru prima femeie secretar general sau primul lider NATO dintr-o țară din Europa de Est.
Însă, Rutte s-a evidențiat prin calitățile sale de mediator, după ce a condus guverne de coaliție timp de 14 ani în Olanda, primind porecla de „Teflon Mark” pentru felul în care a „supraviețuit” atât de mult pe scena politică.
Din aceste motive, Rutte s-a bucurat și de sprijinul Washingtonului în vremea administrației Biden.
Rutte a lăudat mereu abilitatea de lider a lui Trump, referindu-se la fondurile adiționale investite în apărare de țările europene și Canada drept „trilionul lui Trump”.
Mai mult, Rutte are o capacitate infailibilă de a evita întrebările dificile, în timpul conferințelor de presă, cu scopul de a-i feri pe oficialii americani de situații stânjenitoare – precum în cazul întrebărilor legate de războiul din Iran.
Când un jurnalist danez l-a acuzat pe Rutte că nu are respect de sine, după ce acesta nu a contracarat în niciun fel amenințările lui Trump privind anexarea Groenlandei, șeful NATO a comparat impactul pe care Trump l-a avut asupra alianței cu cel al președintelui Dwight D. Eisenhower, primul Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Europa și un susținător al partajării echitabile a sarcinilor transatlantice.
La rândul său, Trump l-a lăudat pe Rutte, spunând că este o „persoană extraordinară” și un „lider deștept”.
Cei doi lideri NATO care au salvat alianța de amenințările lui Trump
Rutte este, pentru moment, un atu important pentru alianța NATO: o persoană care poate atenua impetuozitatea lui Trump. Liderii NATO înțeleg că relația sa cu președintele american este una de conveniență și nu este vorba de o afinitate politică.
Rutte a lucrat neîncetat pentru a susține agenda NATO: opoziția față de Rusia, sprijinul pentru Ucraina și promovarea „unei Europe mai puternice într-un NATO mai puternic”.
Este, totuși, prea mult să se spună că NATO s-ar fi prăbușit fără Rutte? Întrebări asemănătoare au fost ridicate și despre predecesorul său, norvegianul Jens Stoltenberg, care a avut capacitatea uimitoare de a citi perfect starea de spirit a lui Trump, în primul său mandat, și de a-i proteja pe aliații NATO de criticile președintelui american.
Studii academice importante au susținut că Stoltenberg a jucat un rol crucial în supraviețuirea alianței NATO. În memoriile sale, fostul secretar general a spus că, la summitul din 2018, s-a temut că alianța avea să nu mai „funcționeze” dacă Trump ar fi retras garanția de securitate a Statelor Unite, așa cum a amenințat că va face.
Un acord intermediat de Stoltenberg și Rutte, care era premierul Olandei la acea vreme, l-a convins pe Trump să nu se retragă din NATO. Complimentele adresate președintelui american au fost, din nou, cheia reușitei.
Totuși, în ciuda obiecțiilor sale, Stoltenberg nu a reușit să prevină retragerea trupelor americane din Afghanistan în 2021 și, totodată, încheierea misiunii NATO în această țară.
Cu toate că afectează în mod direct capacitatea convențională de apărare a NATO, procesul actual de reducere a numărului de soldați americani din Europa este decis doar de Casa Albă și Pentagon. Tot ce poate Rutte să facă este să prezinte situația într-o lumină pozitivă.
„Lingușitorul-șef” și alianța „NATO 3.0”
Încă de la formarea alianței NATO, Statele Unite i-au criticat pe aliații care au încercat să evite să își îndeplinească obligațiile. Trump, însă, a transformat acest sentiment într-o armă.
Supunerea și vorbele dulci au făcut parte din răspunsul dezarmant al Europei. Strategia nu funcționează mereu: Giorgia Meloni a descoperit acest lucru pe propria ei piele, după ce relația cândva caldă cu Trump s-a răcit brusc în ultima perioadă.
Complimentele la adresa lui Trump au funcționat, însă, la Ankara, acolo unde Rutte a jucat rolul de „lingușitor-șef”, scrie Mark Webber, profesor de politici internaționale de la Universitatea din Birmingham.
Este nevoie, totuși, și de implementarea unor măsuri practice aliniate preferințelor SUA. În ultimele luni, departe de scena politică, alianța s-a remodelat conform viziunii americane privind securitatea europeană într-un așa-numit „NATO 3.0”.
Arhitectul-șef al acestei transformări este subsecretarul american pentru politica de apărare, Elbridge Colby, care a vorbit despre asumarea „responsabilității principale” pentru apărarea convențională a Europei de către aliații NATO.
În acest sens, europenii și canadienii cheltuie sume colosale pe înarmare și susțin Ucraina cu mult mai multe arme și alte ajutoare, după ce Statele Unite și-au retras o mare parte din sprijin. De acum înainte, alianța transatlantică ar putea intra pe un teritoriu complet necunoscut.
Un proces fără precedent de europenizare a alianței NATO
În acest moment, are loc un proces fără precedent de europenizare a NATO, care ar putea duce la îndeplinirea viziunii originale pe care America a avut-o în privința alianței: un cadru prin care Europa să fie „capabilă să se apere fără sprijinul direct al Americii”.
Acea viziune nu s-a realizat timp de aproape opt decenii. Pentru ca procesul să fie finalizat va fi nevoie de o Uniune Europeană mai preocupată de apărare, coaliții ale voinței formate ad-hoc și inițiative regionale și bilaterale care includ țări de pe întreg continentul.
NATO va rămâne centrul de greutate, iar rolul de secretar general al alianței va continua să fie unul foarte important.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
