Când Regele Mohammed al VI-lea al Marocului s-a adresat recent poporului cu ocazia sărbătoririi a 27 de ani de la încoronare, el a descris țara sa ca fiind sigură și stabilă, cu o economie în creștere și progrese mari în turism, investiții și producție. În următoarele două zile, însă, zeci de mii de marocani, majoritatea tineri, au încercat să fugă din țara lor în exclava spaniolă Ceuta, sperând la o viață mai bună, cu toate că Marocul este considerat a fi unul dintre cele mai dezvoltate state din Africa de Nord.
În ciuda discursului pozitiv al regelui de 62 de ani, care a spus că este „un moment crucial în dezvoltarea națiunii” în care „încrederea și optimismul ar trebui să triumfe în fața disperării și frustrării”, un exod brusc s-a declanșat pe 30 iulie, atunci când între 50.000 și 60.000 de migranți au intrat cu forța pe micul teritoriu spaniol de pe coasta Africii de Nord.
„Am încercat să lucrez și să am un job și să îmi câștig existența, dar nu există nimic pentru mine aici”, a spus Mohammed Kinani, un muncitori în construcții de 21 de ani, care a fost nevoit să se întoarcă în Maroc din Ceuta.
„Dacă nu plec din țară, nimic nu mă va salva”, a mai spus Kinani pentru New York Times.
După doar două zile de la incidentele de joi, mulți dintre migranți se întorseseră deja în Maroc, după ce au rămas fără hrană și apă. Forțele de securitate spaniole i-au expulzat pe alții, dar nu înainte ca politicienii de extremă dreapta din toată Europa să profite de ocazie ca să critice măsurile luate de adversarii lor în privința imigrației.
Până duminică, autoritățile spaniole au înregistrat 72 de decese în timpul crizei. Guvernul Marocului a raportat 11 migranți morți. Ambele țări au spus că cei mai mulți dintre cei care și-au pierdut viața s-au înecat când au încercat să treacă granița.
„Credeți că dacă aș fi avut un job m-aș mai fi dus?”
Înainte de scenele șocante din Ceuta, guvernul marocan avea multe motive să sărbătorească: investiții în logistică și industrie, pregătirile pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 2030, pe care Marocul îl va găzdui împreună cu Spania și Portugalia, și relațiile foarte bune cu președintele american Donald Trump, care a lăudat atât țara cu 38 de milioane de locuitori, cât și pe monarhul din fruntea ei.
„Credeți că dacă aș fi avut un job m-aș mai fi dus?” a reacționat Ahlam al-Adnan, o tânără de 22 de ani, când a fost întrebată unde lucra înainte să plece în Ceuta.
Ahlam a înotat împreuna cu cei patru frați ai săi, printre care se numără și un băiat de doar opt ani, până în Ceuta. Acolo, ea s-a ascuns într-o pădure, însă a fost reținută când a plecat să caute de mâncare. A fost trimisă înapoi în Maroc.
Mii de migranți care s-au întors din Ceuta au ajuns acum să rătăcească pe străzile orașului Fnideq din apropiere de granița cu Ceuta, să stea pe trotuare și să doarmă în aer liber. Cei mai mulți dintre ei sunt tineri îmbrăcați doar în tricouri, pantaloni scurți și sandale și au la ei foarte puține bagaje.
Polițiști îmbrăcați în uniforme negre patrulează străzile orașului și îi scot pe migranți din zonele publice, înghesuindu-i în dube pe cei care se opun. La marginea orașului, migranții sunt urcați în zeci de autobuze pentru a fi transportați înapoi în regiunile de unde provin aceștia.
„Noi ne-am irosit deja viețile în Maroc”
Rudele migranților care au fugit în Ceuta și nu s-au mai întors stau pe marginea drumului, așteptând vești de la ei. Abdelkhalek Moumouh și soția lui, Kawtar Alalej, încearcă să îl găsească pe fiul lor cel mare, Saad, care are 18 ani.
Saad a terminat de curând liceul, însă nu a fost acceptat la facultățile de inginerie, aviație și arhitectură la care a aplicat. El a vrut să studieze în Europa, dar familia lui nu își permite să îl trimită acolo.
Când au auzit știrile pe rețelele sociale despre migranții care intră în Ceuta, părinții lui Saad l-au dus la graniță, sperând că va reuși să ajungă unde și-a dorit. Ei nu au mai primit nicio veste despre el.
„Alți oameni au mers în Europa și au beneficiat de pe urma asta”, a spus Moumouh (50 de ani). „Noi ne-am irosit deja viețile în Maroc. Nu vrem ca și el să facă același lucru.”
Dorința enormă a migranților de a pleca din Maroc a arătat clar că, deși era considerată de multe ori una dintre cele mai dezvoltate țări din Africa de Nord, mulți tineri marocani au simțit că țara lor nu le oferă oportunitățile la care sperau.
Autostrada „Donald J. Trump” și „elefanții albi” din economie
Marocul este o țară stabilă politic, atrage investitori și turiști străini și este un partener important al Statelor Unite.
Relația cu Washingtonul s-a îmbunătățit considerabil încă din primul mandat al lui Trump la Casa Albă, atunci când Marocul s-a alăturat unui grup mic de state arabe care au stabilit relații diplomatice cu Israelul.
În același timp, administrația Trump a recunoscut suveranitatea Marocului asupra teritoriului disputat al Saharei Occidentale.
Regele Mahommed l-a informat luna trecută pe Trump că drumul de peste 1.000 de kilometri care străbate acest teritoriu de la nord la sud va fi redenumit „Autostrada Donald J. Trump”.
În ultimii ani, politicile guvernului marocan s-au concentrat pe marile companii și proiecte de infrastructură, însă nu au creat destule joburi sigure, potrivit economistului Najib Akesbi de la Institutul de Agronomie din Rabat.
„Întreaga logică a modelului economic este de prezentare”, a spus Akesbi. „Oamenii vizitează Marocul și li se pare frumos.”
Multe investiții se dovedesc a fi „elefanți albi”: spre exemplu, creează noi locuri de muncă în construcții, dar acestea dispar odată ce proiectele sunt finalizate.
„Ei nu sunt preocupați de nevoile populației, în special de cele ale tinerilor”, a mai spus economistul marocan.
Guvernul din Maroc, mai preocupat de Campionatul Mondial de Fotbal din 2030 decât de nevoile populației
Venitul anual pe cap de locuitor în Maroc este de 4.600 de dolari, potrivit Băncii Mondiale, în timp ce în Spania, din care face parte Ceuta, este de 38.600 de dolari.
Toamna trecută, tinerii au ieșit în stradă să protesteze în mai multe orașe din Maroc din cauza costurilor tot mai mari, a șomajului ridicat în rândul tinerilor și a priorităților economice ale guvernului, care era mai preocupat de pregătirile pentru Campionatul Mondial de Fotbal decât de nevoile populației.
Protestatarii s-au organizat pe rețelele sociale. Autoritățile au răspuns prin a-i aresta și trimite la închisoare pe activiști.
Mohammed Said (36 de ani) a venit pe coasta Marocului cu grupul de migranți care se îndreptau înspre Ceuta. Până a ajuns el la graniță, era deja haos pe străzi: mașini incendiate și lupte cu forțele de securitate.
Said a încercat să înoate până în Ceuta de două ori anul trecut, însă autoritățile marocane l-au oprit. De această dată, a venit pregătit cu o conservă de ton, niște biscuiți, un încărcător de telefon, un pieptăn, două tricouri de schimb și o protecție de plastic pentru telefon.
„O să încerc din nou”, a spus Said. Soarta mea „este în mâinile lui Dumnezeu”.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
