David Webster, fondatorul UK-România: O serie de companii de mare succes în Marea Britanie au fondatori români

Războiul de la graniţa României a transformat dronele într-o categorie de echipamente militare de care are nevoie toată lumea. Aici avem talent pentru tehnologie şi IT, dar banii pentru dezvoltare sunt mai degrabă în vest. Fondurile de investiţii din Marea Britanie şi SUA îşi îndreaptă atenţia spre Bucureşti, dar este nevoie de schimbări pentru ca sumele mari să ajungă la noi. David Webster este fondatorul UK-România şi ne dă mai multe detalii despre legătura dintre investitori şi antreprenorii locali.

Cristina Cileacu: David Webster, fondatorul UK Romania, bine ați venit la Pașaport diplomatic.

David Webster: Mulțumesc, Cristina. Sunt încântat să fim împreună astăzi, mulțumesc pentru invitație.

Talentul este în Est. Banii, în Vest

Banii pentru tehnologie se strâng la Londra, la Paris sau la Stockholm. Talentul, spun tot mai des investitorii, se găsește mai mult în est. Europa Centrală și de Est atrage o fracțiune din capitalul de risc european, deși produce o parte importantă dintre inginerii software ai continentului. De ce această diferență?

Cristina Cileacu: David, aveți o teză conform căreia investițiile în Europa Centrală și de Est sunt mai mici, dar rezervorul de talente este mai mare aici și vreau să vă întreb dacă s-a schimbat ceva în acest sens. Este un moment nou acum, sunt zorii unei noi ere?

David Webster: Cred că este cu siguranță cazul în care investitorii sunt dornici să găsească noi oportunități și este un interes din ce în ce mai mare pentru Europa Centrală și de Est în ansamblu și cred că în România în special, având în vedere profunzimea talentului IT care există în această țară. Deci, punctul meu de vedere este că începe să fie un interes mai mare din partea fondurilor britanice, din Europa, dar și interes din Statele Unite, așa că este cu siguranță un moment bun, sper, pentru companiile de aici, din România.

O țară, un singur unicorn

România a produs până acum un singur unicorn, adică o companie evaluată la peste un miliard de dolari. Estonia, cu o populație de paisprezece ori mai mică, are mai multe. Diferența nu ține doar de bani, ci de ceea ce se întâmplă după prima vânzare reușită: oamenii care au făcut avere din companii precum Skype și Wise au reinvestit în generația următoare de fondatori și au dus cu ei experiența de construcție a unei întreprinderi globale. În România, acest circuit abia acum se închide. Au apărut incubatoare în afara Bucureștiului, iar primii antreprenori din tehnologie își pun banii proprii în firme aflate la început.

Cristina Cileacu: Scopul dvs principal este să căutați companii românești de tehnologie și să le susțineți și vreau să vă întreb cum este ecosistemul din România din punct de vedere al investitorului și, de asemenea, ce lipsește din acest ecosistem?

David Webster: Sigur. Cred că România s-a dezvoltat semnificativ în privința ecosistemului său de startup-uri în ultimii cinci, zece ani, perioadele în care i-am acordat atenție. Începem să vedem mult mai multe incubatoare crescând în diferite părți ale țării. Sunt mult mai mulți „angel investment”, începem să vedem câțiva antreprenori de succes în zona tehnologiei, care acum își pun banii și cunoștințele în ecosistemul de aici și ajută la susținerea următoarei generații de fondatori. Deci, este modul în care puteți construi volantul mai eficient. Avem un unicorn pe care România l-a produs. Este un altul care ar avea cu siguranță acea evaluare a unicornului, dar nu a fost încă listată. Știu că au fost câteva planuri pentru listarea la bursă în urmă cu câțiva ani, dar au întârziat asta din cauza COVID și a recesiunii economice din acel moment. Deci, odată ce începem să vedem acești pași, vom vedea mai mulți bani venind în ecosistem. Asta este în special ce s-a întâmplat în Estonia cu succesul WISE și Skype, acest tip de companii au reușit să producă mult mai multe cunoștințe locale și bani au fost aruncați înapoi în sistem. Iar experiența de lucru în acele companii a fost, de asemenea, un beneficiu extraordinar pentru ecosistem.

Apărarea, industria care renaște

Tehnologia de apărare a devenit o categorie separată de investiții abia după 2022, când războiul din Ucraina a arătat că o dronă de câteva mii de euro poate distruge un blindat de câteva milioane. De atunci, ciclul de dezvoltare al unui produs militar s-a scurtat de la ani la săptămâni, pentru că frontul cere modificări permanente. În România au apărut firme noi în acest domeniu, unele deja active în Ucraina. Puține au trecut însă testul care contează pentru un investitor: folosirea reală în luptă. Prima delegație de companii românești de drone merge la Londra să se prezinte, luna aceasta.

Cristina Cileacu: Acum este mult accent atunci când vorbim de industriile tehnologice, pentru folosirea tehnologiei în apărare. Cum se descurcă România în acest sector, pentru că avem multe companii, dar dacă ne uităm la ele dinspre piața mare care este Europa și lumea, cum le vedeți?

David Webster: Tehnologia apărării ca o anumită verticală are de fapt doar trei, patru, cinci ani. A fost inspirată foarte mult de evoluția și cerințele conflictului din Ucraina. Cred că în cazul României, avem multe companii noi care încep să apară, încearcă să stea singure pe picioare. Sunt câteva active și implicate în conflictul din Ucraina. Deci, testarea directă pe câmpul de luptă este absolut fundamentală pentru succesul oricărui tip de companie de tehnologie de apărare. Dar, la rândul său, oportunitatea în tehnologia apărării începe să inspire multe, multe alte companii să încerce să dezvolte produse în acest spațiu de apărare și cu dublă utilizare, mai larg, și sunt încântat să spun că în septembrie voi aduce o delegație de companii românești de drone la Londra, pentru a le prezenta investitorilor preocupați de elemente primare de apărare și cele noi, și altele care pot sprijini calea achizițiilor către Ministerul Apărării Regatului Unit. Deci cred că acest tip de program și proces vor fi, de asemenea, foarte importante pentru a duce acele companii românești de tehnologie de apărare la nivelul următor.

Testul pe front dă valoare producției

Cristina Cileacu: Dar poți produce drone și tot ce are legătură cu această parte, dacă nu faci parteneriat cu Ucraina pentru a le testa pe frontul real?

David Webster: Cred că este cu siguranță esențial să vă puneți compania în prima linie. Cred că una dintre provocările separate este că Ucraina a demonstrat importanța și necesitatea dronelor, dar nu este întotdeauna clar ce caz specific de utilizare viitoare pentru drone va fi. Deci, ca investitor, ar trebui să vorbeşti cu companiile ucrainene de apărare și să-ţi spună care este cazul de utilizare în afara Ucrainei, şi cred că aceasta este una dintre celelalte piese ale puzzle-ului care trebuie abordate.

Cristina Cileacu: Și dacă războiul se va termina?

David Webster: Ceea ce sperăm că se va întâmpla odată, şi cu succesul Ucrainei, aș spera că fiecare ultimă bucată din teritoriul său ar trebui să fie din nou în mâinile ucrainene.

Cristina Cileacu: Dar mă refeream la testarea de drone.

David Webster: Da, deci cred că odată ce conflictul se încheie, asta creează anumite provocări viitoare pentru iterarea rapidă a tehnologiei. Dar sperăm că Ministerul Apărării de la Londra, Ministerul Apărării de aici, din România, vor învăța aceste lecții din conflictul ucrainean despre faptul că trebuie să puneți echipamentul în mâinile forțelor din prima linie. Ei sunt cei care înțeleg cum să utilizeze cel mai bine acel echipament și cum se traduce acest lucru mai departe în lanțul de achiziții. Și aceasta este o piesă mare a puzzle-ului. Cred că sperăm că vom vedea unele schimbări și impact asupra doctrinei militare în următorii câțiva ani.

Efectele Brexit se resimt în apărare

După Brexit, relația comercială dintre Londra și București se rescrie contract cu contract, iar unele capitole sunt încă deschise. În apărare, cooperarea a mers mai repede decât în comerț. Britanicii au fost cel mai mare contributor de trupe la exercițiul Steadfast Dart, iar avioane Typhoon ale Forțelor Aeriene Regale sunt găzduite în România, în misiune de poliție aeriană. Diferența rămâne la achiziții. Cele două ministere ale apărării lucrează după reguli care nu seamănă, iar o firmă mică ajunge greu în ambele sisteme. Londra și-a lansat recent un plan de investiții care promite tocmai deblocarea acestui proces.

Cristina Cileacu: Din punctul de vedere al unui investitor ca dvs, dacă ne uităm la Brexit și la faptul că Marea Britanie nu mai este în Uniunea Europeană, dacă ne uităm la zona comercială, sunt unele probleme care sunt încă în curs de rezolvare. Dar când vine vorba de ministerele noastre de apărare, atât cel român, cât și cel britanic, cum funcționează asta? Cooperează bine din punctul dvs de vedere, este suficientă susţinere pentru ca aceste companii de tehnologie să îşi facă treaba?

David Webster: Cred că, în mod sigur, la nivel de guverne este o cooperare extraordinară între Marea Britanie și România. Vedeți asta în lucruri precum Operațiunea Steadfast Dart, anul trecut, în care Marea Britanie a fost cel mai mare contribuitor de trupe. În acest moment, România găzduiește RAF cu avioane Typhoon ca parte a misiunii de apărare aici. Deci, cred că acest nivel de cooperare este foarte bun. Cred că procesele de achiziții care sunt în Ministerul Apărării Regatului Unit și procesele de achiziții care sunt aici, în România, sunt foarte, foarte diferite. Cred că și Marea Britanie are multe de învățat și vedem acest lucru recent, avem planul de investiții în apărare care a fost lansat, care speră să abordeze de fapt unele dintre aceste chestiuni despre modul în care puteți itera mai rapid și puteți aduce inovația mai semnificativ în achizițiile de apărare.

200 de milioane de lire, 4 pariuri

Un fond de investiții se analizează după business-ul în care pune bani și cine îi administrează. Cel lansat acum în România își ține o treime din echipă aici, ceea ce înseamnă că merge el către companii, în loc să aștepte propuneri prin e-mail. Pariurile sunt împărțite pe patru direcții: tehnologia, care ia partea cea mai mare, apoi imobiliarele, industriile creative și evenimentele live. În paralel se construiește o fundație, cu parteneriate universitare pentru transfer tehnologic și cu incubatoare proprii, gândite pentru fondatorii care nu au ajuns încă la primul milion.

Cristina Cileacu: Ați lansat recent în România un nou fond de investiții. Cum va ajuta acest fond afacerile românești?

David Webster: Teza fondului este că este o cantitate extraordinară de oportunități în România, dar prea des este nevăzută și lipsită de investiţii. Avem oameni pe teren aici, aproximativ o treime din echipa acelui fond are sediul aici. Acest lucru ne va permite să identificăm aceste oportunități. Cred că avem o rețea foarte bună aici, ceea ce înseamnă că, în multe cazuri, vom putea vorbi direct cu companiile, mai degrabă decât să le facem să vină ele la noi cu propuneri, deși încurajăm acele companii să se apropie de noi și să ne facă propuneri.

Cristina Cileacu: Și acest fond este special pentru ce tip de companii?

David Webster: Va lucra în jurul a patru domenii specifice. Unul dintre ele va fi tehnologia, iar aceasta va fi cea mai mare parte a fondului. Vor fi unele elemente în domeniul imobiliar, vor fi elemente în industriile creative și, de asemenea, în cadrul experiențelor live. Dar suntem, de asemenea, dornici să construim o fundație, iar fundația va fi acolo pentru a avea parteneriate cu universitățile pentru a încuraja mai mult transfer de tehnologie, dar, de asemenea, ne uităm să creăm câteva incubatoare pe cont propriu care pot începe să aducă următoarea generație de talente tehnologice și practic noi încercăm să facem partea noastră pentru a construi acea voinţă pentru succesul tehnologiei românești.

Cum alegi România pe termen lung

Primii oameni de afaceri britanici au ajuns în România la începutul anilor ’90, când piața era deschisă și necartografiată, iar riscul era mai mare decât informația disponibilă. Invitatul nostru a venit atunci ca turist, după o prietenie legată în timpul doctoratului cu un student român pe care îl ajuta să se adapteze la universitatea britanică. A rămas cu țara și în latura profesională, și în cea personală.

Cristina Cileacu: Cunoașteți România destul de bine, mi-ați spus că ați venit aici din anii ’90, dar trebuie să vă întreb de ce România?

David Webster: A fost într-adevăr un accident în unele privințe, s-a întâmplat să nimeresc în ţară.

Cristina Cileacu: Sper că un accident bun.

David Webster: Așa că da, am avut norocul că, când lucram la doctorat, am întâlnit un student român. Avea nevoie de ajutor pentru a se adapta la mediul academic din Marea Britanie. Eu și el am devenit prieteni. Am venit aici inițial ca turist. Dar foarte repede, am putut vedea potențialul comercial care exista aici. Dar dincolo de potențialul pur comercial, îmi place să vin în țară, să urc în munți, să explorez multe, multe locuri frumoase din România. Așa că mă întorc atât ca turist, dar și în această calitate profesională.

Cristina Cileacu: Zona dvs de lucru se poate face acum de la distanță, adică filmăm acum într-un birou care este aproape gol, ca să fiu sinceră, și trebuie să vă întreb de ce aveţi nevoie de prezență, pentru că aveţi un birou atât la București, cât și unul la Cluj.

David Webster: Petrec timp la Cluj, cu siguranță pentru că, cred că este un centru extraordinar de IT, istoric. Și sunt norocos că am și niște relații personale foarte bune acolo, așa că îmi oferă șansa să vizitez, dar cred că prezența mea aici este cum trebuie. Încerc să vin poate trei zile pe lună, dar într-adevăr o mare parte din ceea ce pot face, pot face de la distanță și mulţi oameni vor veni și la Londra, ceea ce îmi dă ocazia să-i întâlnesc și acolo.

1,3 milioane de români și o agendă

În Parlamentul de la Londra funcționează grupuri informale de deputați, organizate pe țări, care nu au putere de decizie, dar stabilesc ce ajunge pe agenda unei relații bilaterale. Cel dedicat României discută dosarele dintre cele două state, dar și problemele comunității de români din Regatul Unit, una dintre cele mai mari din Europa de Vest. Circulația merge în ambele sensuri. Printre companiile britanice de succes din ultimii ani sunt și unele fondate de români, inclusiv o firmă de logistică ce a atras peste 250 de milioane de lire de la investitori.

Cristina Cileacu: Lucrați și cu politicieni, nu pentru politicieni. Trebuie să subliniem acest lucru. Și trebuie să vă întreb, cum funcţionează asta? România şi Marea Britanie au o relaţie bună, dar, din nou, sunt diferențe. Și vreau să întreb care sunt aceste diferențe și cum vă fac să aveţi mai puțin succes, să zicem, în ceea ce faceţi?

David Webster: Într-adevăr, unul dintre lucrurile pe care le fac este să fiu secretar al Grupului Parlamentar de partide pentru România, care este o colecție de deputați care, dintr-un anumit motiv, sunt interesaţi de România. Este similar cu Grupul de prietenie cu Marea Britanie, din Parlamentul vostru. Așadar, rolul meu în cadrul acelei organizații este să dau formă și direcție conversațiilor. Și încercăm să creăm discuții în jurul unora dintre marile probleme politice, probleme de politică bilaterală dintre Marea Britanie și România, dar și să evidențiem unele dintre preocupările și considerațiile pe care le are diaspora din Marea Britanie și sunt aproximativ 1,3 milioane de români în Marea Britanie.

Cristina Cileacu: Și sunt companii românești care investesc și în Marea Britanie, în acest domeniu sau companii finanțate de români în Marea Britanie în acest domeniu special al tehnologiei?

David Webster: Așadar, au fost o serie de companii de mare succes în Marea Britanie care au fondatori români, care au fost înființate în Marea Britanie. Una la care mă pot gândi în domeniul logisticii a strâns peste 250 de milioane de lire sterline, deci o poveste de succes grozavă și cred că va fi unul dintre următorii unicorni din Marea Britanie. Cel de-al 100-lea unicorn produs de UK a fost, de asemenea, fondat de un român și a devenit primul unicorn din Marea Britanie cu un co-fondator român.

Cine câștigă, de fapt?

Orice fond străin care intră în România se lovește de aceeași întrebare: cine câștigă, de fapt? Răspunsul tehnic ține de fiscalitate. În Marea Britanie, sunt scheme guvernamentale care le returnează investitorilor o parte din bani sub formă de deduceri fiscale atunci când investiția eșuează, iar asta face ca pariurile riscante să fie posibile. În România, facilitățile pentru investițiile aflate la început de drum sunt mult mai limitate. Se adaugă instabilitatea politică din acest an, un cost pe care investitorii îl trec în calcul înainte de a semna.

Cristina Cileacu: Dacă ne întoarcem la noul fond pe care l-ați lansat în România, știți aceste teorii ale conspirației pe care le avem în jur că străinii vin să ia banii, să facă profit aici, în România și așa mai departe. Așa că trebuie să vă întreb, pe lângă profit, pentru că este o afacere, orice afacere face profit, care este câștigul dvs. din asta?

David Webster: Cred că mulți dintre cei implicați în acest fond sunt și români sau britanici care s-au mutat în România. Deci au o dragoste profundă pentru țară. Ei sunt foarte dornici să vadă succesul și creșterea ecosistemului tehnologic românesc. Credem că are sens pentru toată lumea dacă putem ridica acest standard și va fi un beneficiu extraordinar pentru Marea Britanie și pentru economia românească dacă putem genera aceste randamente în cele două țări.

Cristina Cileacu: Și cum ajută ecosistemul nostru politic acest tip de investiții?

David Webster: Cred că, în general, în privinţa tehnologiei, România este foarte acceptabilă. Sunt, probabil, unele schimbări care pot fi făcute în jurul încercării de a încuraja scutirile fiscale pentru investitorii în stadiu incipient, deoarece cred că trebuie să vedeți banii care intră în acele companii aflate la început. În Marea Britanie avem ceva numit încetarea EIS, care sunt scutiri fiscale, care permit oamenilor să-și refolosească mulţi bani sau cel puțin să-și compenseze banii din impozite dacă pierd. Dar este logic să încercăm să încurajăm acea investiție în stadiu incipient. În mod clar, în cazul instabilității politice actuale din România, acest lucru creează unele contracarări macroeconomice suplimentare care ar putea descuraja unele investiții, dar teza noastră în cadrul fondului nostru de investiții este că oportunitățile sunt aici, prea des sunt nevăzute și lipsite de invesţii majore, dar oportunitățile, da, cu siguranţă pot fi valorificate și dacă alți oameni nu vor profita de această șansă, atunci cu siguranță suntem dornici să o facem.

Cristina Cileacu: Și din moment ce ați menționat banii, cât de mari sunt aceste sume de bani?

David Webster: Fondul pe care îl creăm sper să se închidă la 200 de milioane, vom vedea cum progresăm spre asta, dar cu siguranță suntem încrezători în…

Cristina Cileacu: Euro sau lire sterline?

David Webster: Lire sterline.

Cât de mult strălucesc companiile IT

Securitatea cibernetică este domeniul în care companiile românești au cea mai lungă experiență și poate cea mai bună reputație în afara țării. Iar software-ul pentru companii are deja un exemplu pe care îl știe toată lumea: UiPath, listată la bursa din New York în 2021. Efectul unei singure listări reușite nu se vede imediat, ci în anii următori, în firmele fondate de foștii angajați și în investitorii formați acolo. Este exact mecanismul care a funcționat în Estonia și care, în România, are un singur precedent.

Cristina Cileacu: Revenind la ceea ce produc companiile de tehnologie din România, din nou, punctul dvs de vedere ca investitor, care sunt produsele de interes?

David Webster: Sigur, am fost deosebit de impresionat de unele dintre companiile de securitate cibernetică pe care le-am văzut în România. Cred că sunt o serie de companii bune și bineînțeles că știm cu toții marele succes al UiPath, dacă îi pot menționa, și asta a inspirat mult mai multe soluții software pentru întreprinderi. Așa că cred că s-a demonstrat cu siguranță că o companie poate reuși și dacă reușeşte, îi încurajează şi pe alții.

Dubla utilizare, esența inovației

Bugetele de apărare au crescut peste tot în Europa după 2022, dar piața militară rămâne mică, lentă și greu accesibilă pentru o firmă tânără, care nu poate aștepta trei ani un contract. De aceea, aproape orice companie din domeniu caută și o utilizare civilă pentru aceeași tehnologie. Un produs pur militar se gândește în termeni de identificare și eliminare a unei ținte. Dar componentele din spate, senzorii, comunicațiile, imaginile din satelit, ajung în telecomunicații, agricultură sau transporturi. Conceptul se numește dublă utilizare și decide, de multe ori, dacă firma supraviețuiește.

Cristina Cileacu: În zilele noastre, pentru că avem războiul din Ucraina încă în desfășurare, avem și războiul în Orientul Mijlociu, este mult război în jurul nostru, iar oamenii, știți, aud că se vorbeşte mult despre apărare, apărare, dar cum rămâne cu viața civilă, pentru că tehnologia ar trebui să ajute și civilii.

David Webster: Absolut, absolut. Deci, aceasta este una dintre conversațiile cheie în cadrul startup-urilor de tehnologie de apărare și apărare este, că ei bine, apărarea este o industrie mică în anumite sensuri. Da, vedem mult mai mulți bani care intră acum din cauza contextului geopolitic, dar în cele din urmă, pentru ca un startup să reușească, trebuie să găsiți și utilizări civile pentru acea tehnologie. Și conceptul de acolo, după cum ştiţi, este de utilizare dublă. Deci, dacă te uiți la un produs pur de apărare, te gândești la el în termeni de lanț de ucidere. Asta poate fi identificarea unei amenințări până la distrugerea ei. Dar dacă urmăriți ceva pentru distrugerea acelei ținte, care poate fi supravegherea prin satelit, pot fi alte forme de comunicare și toate aceste lucruri pot fi adesea refolosite în beneficiul civil. Acestea pot fi lucruri precum îmbunătățirea telefonului mobil sau orice altceva similar cu asta. Cred că este un potențial extraordinar acolo, pe acea piață mai largă de utilizare dublă.

Cristina Cileacu: Să sperăm la mai multe investiții civile și mai puțină apărare și numai dacă războiul se va opri la un moment dat. David Webster, vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție.

David Webster: Mulțumesc, Cristina.

Un singur fond nu schimbă o economie

Un fond de 200 de milioane de lire nu schimbă singur o economie și nici nu garantează al doilea unicorn românesc. Dar arată unde se uită acum banii britanici, într-un moment în care Europa își recalculează și securitatea, și lanțurile de aprovizionare: spre est, către companii pe care România le are deja, dar despre care piețele mari află târziu.