De ce ajutorul „direct în factură” riscă să adâncească criza din sectorul energetic. Problemele indicate de o analiză Frames

Ajutorul „direct în factură” promis de noul Guvern riscă să adâncească criza din sectorul energetic, întrucât preţul energiei scade doar prin creşterea producţiei de energie ieftină, în special solară cu stocare, şi prin investiţii în reţele capabile să o preia, potrivit unei analize realizată de think tank-ul economic Frames.

„Programul de guvernare al premierului desemnat Luca Niculescu promite sprijin la plata facturilor la energie pentru milioane de români cu venituri de până la 3.500 lei net pe persoană. O analiză realizată de think tank-ul economic Frames arată că măsura ridică multe întrebări legate de aplicare şi de finanţare. Chiar şi în varianta ideală, ea nu reduce preţul energiei, ci doar mută o parte din factură în bugetul de stat. Soluţia durabilă este creşterea producţiei de energie ieftină, în special solară cu stocare, împreună cu o reţea capabilă să o preia”, arată sursa citată.

Măsura M13 prevede un mecanism unic de sprijin, cu eligibilitate verificată automat şi reducere aplicată direct în factură. Beneficiarii estimaţi sunt 3,7 milioane de persoane la electricitate şi 1,7 milioane la gaze. Ideea este corectă, însă experienţa ultimului an arată cât de greu se aplică astfel de scheme, subliniază specialiştii Frames.

Mecanismul voucherelor de 50 de lei a fost gândit pentru 2,1 milioane de gospodării. În aplicaţia dedicată s-au înscris însă mai puţin de un milion de consumatori, faţă de cei 2,5 milioane estimaţi de Guvern ca având nevoie de sprijin. În plus, Poşta încasează un comision de 15 lei pentru fiecare voucher de 50 de lei, aşa că aproape o treime din valoarea ajutorului se pierde pe drum.

„Statul a bugetat ajutorul, dar oamenii nu au ajuns la el. Acum Guvernul promite o schemă de aproape două ori mai largă, bazată pe un registru naţional care încă nu există. Este o promisiune făcută înainte de a avea instrumentele necesare”, atrage atenţia Adrian Negrescu, managerul Frames.

Prima problemă este nepotrivirea dintre pragul de venit şi numărul de beneficiari anunţat. Pragurile actuale sunt de 1.940 lei pentru persoanele singure şi 1.784 lei pe membru de familie. Un prag de 3.500 lei net pe persoană ar include majoritatea pensionarilor şi o parte importantă a familiilor cu copii din clasa de mijloc. Prin urmare, cifra de 3,7 milioane de persoane pare fie subestimată, fie dependentă de criterii suplimentare care nu au fost încă anunţate.

„ANAF nu vede nici veniturile agricole, banii trimişi din străinătate sau economia informală”

A doua problemă este registrul naţional pe care se sprijină întregul mecanism. Interconectarea dintre ANAF, Ministerul Muncii şi furnizori trebuie să lege fiecare persoană de locul ei de consum. Aici apare o dificultate practică: multe contracte sunt pe numele proprietarului, al unei rude sau chiar al unei persoane decedate, aşa că chiriaşii şi o parte dintre vârstnici riscă să nu primească ajutorul.

„ANAF nu vede nici veniturile agricole, banii trimişi din străinătate sau economia informală. Fără o verificare a averii, sprijinul poate ajunge şi la persoane cu venituri declarate mici, dar cu proprietăţi importante. Gospodăriile racordate la termoficare sau care se încălzesc cu lemne nu primesc factură de gaze, deci tocmai o parte dintre cei mai vulnerabili rămân în afara schemei”, susţin realizatorii analizei.

Rămâne şi întrebarea încrederii furnizorilor. Statul a acumulat deja restanţe la plata schemelor de sprijin: potrivit estimărilor ANRE, sumele datorate furnizorilor de energie şi gaze ajung la aproximativ 8 miliarde de lei. Dacă şi noul mecanism este prefinanţat de furnizori, aceştia vor include riscul întârzierilor în preţul plătit de toţi consumatorii.

Întrucât programul nu precizează valoarea lunară a ajutorului, Frames a calculat mai multe scenarii. Raportate la gospodării, cifrele din program înseamnă aproximativ 2,2 milioane de facturi la electricitate şi un milion la gaze. Varianta minimală, cu 50 de lei pe lună la curent şi 100 de lei pe lună la gaze timp de şase luni de iarnă, ar costa aproximativ 1,9 miliarde de lei pe an. Dacă sumele se dublează, costul ajunge la aproximativ 3,8 miliarde de lei anual.

„Fiecare leu scăzut din factură este un leu luat din buget sau împrumutat”

Fondul Social pentru Climă nu poate acoperi integral aceste sume. România primeşte 9,25% din fond, adică 6 miliarde de euro pentru perioada 2026 – 2032. Regulile europene limitează însă sprijinul direct pentru venit la cel mult 37,5% din costul planului. Asta înseamnă aproximativ 1,6 miliarde de lei pe an, suficient cel mult pentru varianta minimală. Orice sumă peste acest nivel trebuie plătită din bugetul naţional, într-un moment de consolidare fiscală, precizează studiul.

„Nu există ajutor gratuit. Fiecare leu scăzut din factură este un leu luat din buget sau împrumutat. Iar ajutorul trebuie plătit în fiecare an, fără să rămână în urmă vreo investiţie care să reducă preţul pe termen lung”, subliniază sursa citată.

Nici efectul asupra facturilor nu este spectaculos. La un consum de 150 kWh pe lună, 50 de lei reduc factura la curent cu aproximativ 20-23%. Pentru o familie care consumă iarna 1.200 kWh de gaze pe lună, 100 de lei acoperă aproximativ un sfert din factură. Acest câştig poate fi anulat rapid de liberalizarea pieţei gazelor din aprilie 2027 şi de introducerea taxei pe carbon pentru clădiri şi transport (ETS2).

Experţii de la Frames consideră că preţurile mari nu se rezolvă prin compensări, ci prin mai multă producţie ieftină şi printr-un sistem de transport şi distribuţie eficient.

Proiectul de la Ogrezeni, din judeţul Giurgiu, ilustrează această direcţie. Compania austriacă Enery a început aici construcţia unui parc hibrid, o investiţie de 460 de milioane de euro. Parcul va avea o putere instalată de 761 MWp/534 MW AC şi peste 1 GWh de stocare în baterii, cu punere în funcţiune estimată pentru toamna anului viitor. Odată operaţional, va produce energie suficientă pentru echivalentul a aproximativ 684.000 de gospodării.

„Comparaţia cu ajutoarele este relevantă. Investiţia de la Ogrezeni, de aproximativ 2,3 miliarde de lei, este mai mică decât costul unui singur an de sprijin în varianta cu sume dublate. Diferenţa este că ajutorul se consumă şi trebuie acordat din nou anul următor, în timp ce un parc fotovoltaic produce energie timp de 25-30 de ani. Mai mult, Ogrezeni este o investiţie privată: statul nu plăteşte centrala, ci doar trebuie să asigure condiţiile ca energia ei să ajungă la consumatori. Acesta este, de fapt, punctul critic: reţeaua. Sistemul energetic începe să recupereze întârzierile. În 2026 au fost conectaţi 2.514 MW noi, din care 1.331 MW în fotovoltaice, iar la 1 august sistemul dispunea de 989 MW de capacităţi de stocare”, conform analizei.

Ajutorul ţintit trebuie să rămână o plasă de siguranţă, nu principala politică energetică

Totuşi, accesul la reţea a fost mult timp blocat de proiecte care existau doar pe hârtie. În 2025 au expirat avizele de racordare pentru 247 de proiecte, însumând peste 9.248 MW, care ocupau artificial capacitatea reţelei. Transelectrica are un plan de dezvoltare a reţelei de transport pentru următorii zece ani, cu investiţii de peste 2 miliarde de euro. Ritmul acestor investiţii trebuie însă accelerat.

„Fiecare megawatt solar pe care reţeaua nu îl poate prelua se transformă seara în energie scumpă din import. Proiecte precum cel de la Ogrezeni, care combină producţia cu stocarea în baterii, sunt exact ce are nevoie România. Dar ele depind de linii electrice, staţii de transformare şi reguli de racordare predictibile. Acolo ar trebui direcţionaţi prioritar banii publici şi fondurile europene, nu în compensări care trebuie plătite din nou în fiecare an”, explică Adrian Negrescu.

În opinia experţilor de la Frames, ajutorul ţintit trebuie să rămână o plasă de siguranţă, nu să devină principala politică energetică a ţării. Sprijinul ar trebui limitat strict la consumatorii cu adevărat vulnerabili. Asta presupune verificarea averii, nu doar a venitului, o reducere treptată a ajutorului pe măsură ce venitul creşte şi plata la timp a sumelor datorate furnizorilor.

În paralel, prioritatea ar trebui să fie întărirea reţelelor de transport şi distribuţie, cu bani din PNRR, din Fondul pentru Modernizare şi din veniturile obţinute din certificatele de emisii. Accentul trebuie pus pe zonele cu proiecte solare mature, precum sudul ţării. Stocarea în baterii trebuie încurajată, pentru ca energia ieftină produsă la prânz să poată fi folosită seara, când preţurile sunt cele mai mari. Racordarea proiectelor deja finanţate trebuie să fie rapidă şi predictibilă, cu termene ferme atât pentru operatorii de reţea, cât şi pentru investitori.

O parte cât mai mare din Fondul Social pentru Climă ar trebui direcţionată spre investiţii care reduc permanent factura: panouri solare pe acoperişurile gospodăriilor vulnerabile, izolarea locuinţelor şi pompe de căldură.

„Un ajutor de 50 de lei reduce factura o singură dată. Un parc solar conectat la timp şi o reţea modernizată reduc preţul pentru toată lumea, ani la rând. România trebuie să aleagă între a plăti în fiecare an diferenţa de preţ şi a investi o singură dată pentru ca preţul să scadă”, transmite Negrescu.

Frames este un think tank economic specializat în dezvoltarea de analize şi studii de piaţă privind economia.

Schema de sprijin pentru plata facturilor la energie electrică destinată consumatorilor vulnerabili va fi continuată şi vor fi dezvoltate contractele bilaterale, contractele pentru diferenţă şi contractele pe termen lung pentru companiile energointensive, conform Programului de guvernare depus la Parlament de premierul desemnat, Luca Niculescu.

Editor : A.P.