Mult timp, Irlanda s-a considerat protejată de poziția sa geografică și departe de marile amenințări de securitate ale Europei. Însă prezența tot mai vizibilă a Rusiei în apropierea apelor sale schimbă această percepție și scoate la iveală o vulnerabilitate cu implicații pentru întregul continent, relatează The Guardian.
Multă vreme, Irlanda a acordat puțină atenție mărilor care o înconjoară, o vastă zonă maritimă de zece ori mai mare decât suprafața sa terestră. Semnalele de alarmă au început să apară abia când o navă rusească de spionaj, Yantar, a intrat în apele irlandeze.
Nava, prezentată oficial drept navă de cercetare, este considerată capabilă să atașeze echipamente de spionaj cablurilor submarine și și-a făcut simțită prezența. În timp ce staționa în Marea Irlandei, în 2024, nava s-a menținut deasupra unei conducte de gaze care leagă Irlanda de Regatul Unit și și-a pornit transponderul, ca și cum ar fi vrut să transmită în mod deliberat faptul că se afla în apropierea unei infrastructuri critice.
În ultimele săptămâni, oficialii irlandezi au observat, de asemenea, o creștere a numărului de nave din „flota din umbră” a Rusiei care traversează Atlanticul de Nord pentru a evita apele britanice și franceze, unde controalele au fost intensificate.
Pentru oficiali, prezența Rusiei în apele irlandeze sau în apropierea acestora subliniază faptul că Irlanda, care s-a considerat mult timp protejată de poziția sa geografică, ferită de preocupări, se află, în realitate, în prima linie. Iar amenințarea este amplă.
Miza uriașă ascunsă sub apele Irlandei
Apele irlandeze sunt intens circulate: sunt străbătute de rute maritime, conducte de gaze și cabluri transatlantice de internet, infrastructură care a contribuit la atragerea companiilor americane de tehnologie pentru a-și stabili sediile europene în Irlanda.
Aproape 75% dintre cablurile submarine transatlantice trec prin sau în apropierea zonei economice exclusive a Irlandei, spațiul de 200 de mile marine în care țara are drepturi suverane asupra resurselor naturale și care este de șapte ori mai mare decât suprafața sa terestră. Irlanda are o jurisdicție mai limitată asupra unei zone și mai extinse.
Când Irlanda a preluat luna aceasta președinția rotativă a UE, a transmis un mesaj. Deși neutralitatea sa emblematică nu este pusă în discuție, perioada în care Irlanda a neglijat apărarea s-a încheiat. Securitatea figurează printre prioritățile celor șase luni în care Irlanda conduce Consiliul UE.
Irlanda va colabora cu alte state europene „în privința obiectivelor și priorităților comune pentru apărarea infrastructurii noastre critice și pentru a ne asigura că ne concentrăm asupra securității într-un sens mai larg”, le-a declarat jurnaliștilor, la începutul acestei luni, ministrul irlandez de Externe, Helen McEntee. „Nu suntem imuni la nicio amenințare.”
Afirmația poate părea lipsită de spectaculozitate, însă semnalează o reevaluare a modului în care Irlanda abordează apărarea. În februarie, McEntee a publicat prima strategie maritimă din istoria Irlandei, care urmărește să pună capăt „orbirii maritime” a țări, percepției că securitatea privește exclusiv teritoriul terestru. Oficial, strategia urmărește să garanteze că Irlanda își poate apăra domeniul maritim, inclusiv infrastructura critică submarină. „Nu suntem imuni la nicio amenințare”, a declarat Helen McEntee, ministrul de Externe, care a publicat prima strategie maritimă a Irlandei.
Punctul slab al Irlandei: cheltuielile pentru marină rămân „minimaliste”
În 2025, guvernul Irlandei a confirmat că doar două nave dintr-o flotă de opt erau operaționale, situație provocată parțial de o criză de personal. Neglijarea mai amplă a armatei a fost scoasă în evidență la începutul acestei luni, când Zelenski a refuzat oferta Dublinului de a trimite Ucrainei 27 de vehicule de luptă blindate ușoare. „Costul reparării lor este mai mare decât valoarea pe care ar oferi-o”, a declarat președintele ucrainean.
Oficialii guvernului irlandez subliniază că Irlanda s-a angajat să aloce 1,7 miliarde de euro pentru investiții în apărare în perioada 2026-2030, ceea ce reprezintă o creștere de 55% față de perioada precedentă. Guvernul consideră, de asemenea, că situația recrutărilor în marină s-a îmbunătățit, creșterea numărului de noi recruți ducând la o majorare cu 12% a efectivelor în 2025 față de anul anterior.
În 2025, fostul președinte estonian Toomas Hendrik Ilves l-a criticat dur pe președintele de atunci al Irlandei, Michael Higgins, după ce acesta criticase apelul „îngrozitor” al NATO pentru creșterea cheltuielilor ca răspuns la amenințarea rusă.
„Au acești oameni vreo urmă de conștientizare de sine, a geografiei lor privilegiate sau a oportunității de a face asemenea comentarii în condițiile în care beneficiază implicit de securitatea oferită de NATO?”, a spus Ilves.
În pofida faptului că Irlanda este o națiune insulară, marea nu a reprezentat o prioritate politică pentru nimeni. Irlanda și-a câștigat independența în 1922, însă britanicii au păstrat controlul asupra apelor irlandeze până în 1938. Irlanda nu a avut o marină militară propriu-zisă până în 1946.
Eoin McNamara, de la Institutul Finlandez pentru Afaceri Internaționale, observă că „securitatea națională tinde să fie foarte divizivă din punct de vedere politic în Irlanda, fără să aducă prea multe beneficii politice, adică voturi.”
Anul trecut, Catherine Connolly, politiciană de stânga și critică a NATO, a obținut o victorie categorică și a devenit președinta Irlandei. În timpul campaniei, ea a comparat cheltuielile militare ale Germaniei cu cele din anii 1930 și a declarat că este îngrijorată de cheltuielile pentru armament și de „militarizarea” UE.
În același timp, populația consideră că principalele probleme cu care se confruntă Irlanda sunt costul vieții, locuințele și imigrația, potrivit unui sondaj recent realizat de More in Common. Problemele de politică externă și securitate aproape că nu apar între preocupările publicului: 5% dintre respondenți au indicat războiul din Ucraina și 4% apărarea.
„Există o presiune puternică din partea opiniei publice pentru concentrarea asupra acestor probleme interne, de zi cu zi”, a spus McNamara. Apărarea, a adăugat el, reprezintă „polița de asigurare a economiei”, făcând referire la șocul economic profund pe care l-ar putea provoca întreruperea cablurilor de internet sau energetice. „Nu cred că această idee a ajuns încă la nivelul opiniei publice.”
Editor : M.I.
About the Author
