În fiecare an, peste 300 de milioane de intervenții chirurgicale sunt efectuate la nivel mondial, iar tot mai multe studii arată că o bună parte din ele sunt inutile sau fac mai mult rău decât bine, relatează The Economist. Multe proceduri salvează vieți, însă, pe măsură ce numărul operațiilor continuă să crească, unii specialiști din domeniul medical își pun tot mai des întrebarea: cât de multe din procedurile care nu sunt vitale sunt cu adevărat benefice?
Multă vreme, a fost greu de găsit un răspuns concret la această întrebare, parțial din cauză că s-au făcut puține studii clinice randomizate (SCR) privind procedurile chirurgicale. Din această cauză, era dificil de știut dacă starea pacienților se ameliora mai des dacă se operau decât dacă nu o făceau.
Situația se schimbă acum. Numărul de SCR chirurgicale finanțate de Institutul Național pentru Cercetare în Sănătate și Îngrijire din Marea Britanie a crescut de la 34 în 2011 la 188 în 2023, iar programe naționale de studii clinice chirurgicale sunt în desfășurare atât în Europa, cât și în Australia și Canada.
Rezultatele obținute revoluționează domeniul medical. Extirparea apendicelui inflamat, o intervenție suferită la un moment dat în viață de aproximativ 5-10% din oameni, nu este mai benefică pentru majoritatea pacienților decât un tratament cu antibiotice, potrivit unui studiu citat de The Economist.
De asemenea, studiile care compară diferite tehnici chirurgicale au dezvăluit că operațiile mai ieftine și mai puțin complexe pot fi mai eficiente. Cel mai surprinzător este că datele indică faptul că anumite proceduri chirurgicale utilizate la scară largă, precum fuziunea spinală și repararea coafei rotatorilor, au efecte imposibil de distins de cele de tip placebo sau ale tratamentelor non-chirurgicale precum fizioterapia.
Încă și mai grav este că unele intervenții chirurgicale fac mai mult rău decât bine. Un studiu realizat în Marea Britanie a dezvăluit că operația pentru cancerul de prostată nu a influențat rata mortalității pacienților nici după 15 ani, însă a agravat problemele de natură sexuală și urologică.
Pe de altă parte, un studiu desfășurat în Finlanda privind o procedură obișnuită la nivelul genunchiului a ajuns la concluzia că pacienții supuși unei intervenții reale au prezentat, după zece ani, mai multe probleme la genunchiul afectat decât cei care au trecut printr-o intervenție simulată – o anestezie urmată de o incizie superficială.
Chirurgul ortoped David Ring de la Universitatea din Texas, Austin, consideră că majoritatea operațiilor efectuate în domeniul său ar putea fi inutile.
„Chirurgii cred că sunt eficienți pentru că administrează un efect placebo puternic”
Dacă așa de multe operații nu sunt necesare, atunci cum se explică faptul că pacienții părăsesc de multe ori sala de operații simțindu-se mai bine? Într-un studiu publicat în 2022 în revista medicală JAMA, cercetătorii au strâns date din 100 de studii clinice chirurgicale ce vizau 32 de tipuri de intervenții.
Aceștia au constatat că două treimi din îmbunătățirile resimțite după operație de pacienți se datorau, în medie, ori capacității corpului de a se vindeca singur, ori efectului placebo asociat cu sentimentul că primeau îngrijiri și că erau pregătiți pentru operație.
Doar o treime din beneficiile resimțite au venit datorită procedurii în sine.
„Chirurgii cred că sunt eficienți pentru că administrează un efect placebo puternic”, a spus Seth Leopold, un chirurg ortoped de la Universitatea din Washington.
Într-un studiu clinic de referință realizat în 2002 la care au participat 165 de pacienți, sub coordonarea lui Bruce Moseley de la Colegiul de Medicină Baylor din Houston, echipa chirurgicală a apelat chiar la stropirea cu apă într-un recipient pentru a imita sunetul produs de eliminarea resturilor de țesut din articulația genunchiului.
Deși pacienții se aflau sub anestezie generală, echipa de cercetare a luat în calcul faptul că efectul placebo ar putea depinde de stimuli percepuți de creier chiar și când pacientul nu este conștient.
Studiul a demonstrat că intervenția chirurgicală nu a fost mai eficientă la ameliorarea durerii decât operația simulată.
Chirurgii care au efectuat o anumită procedură medicală timp de ani de zile tind să supraestimeze beneficiile ei
Chirurgii continuă să efectueze unele operații la fel de des ca înainte, în ciuda faptului că s-a demonstrat faptul că aceste operații nu sunt mai eficiente decât o intervenție simulată.
Le este greu să creadă că o procedură pe care o practică de ani de zile și care pare să îi ajute pe pacienți este, de fapt, inutilă, a spus Ian Harris, un chirurg de la Universitatea din New South Wales, Sydney.
Studiile au arătat că, pentru un anumit tip obișnuit de intervenție chirurgicală la nivelul genunchiului, estimările chirurgilor privind șansele de ameliorare a stării de sănătate a pacientului sunt la fel de precise ca atunci când încerci să ghicești pe ce parte va cădea o monedă aruncată în aer.
Chirurgii care au efectuat o anumită procedură medicală timp de ani de zile tind să supraestimeze beneficiile ei, potrivit lui Stefan Lohmander de la Universitatea Lund din Suedia, pentru că pacienții care se întorc la control sunt, în mare parte, cei a căror stare de sănătate s-a îmbunătățit.
Mulți dintre pacienții care se întorc la cabinet nu vor să își dezamăgească doctorii, a mai spus Lohmander, ceea ce explică, parțial, de ce chirurgii simt de multe ori că procedurile pe care le fac sunt mai eficiente într-o mai mare măsură decât pacienții lor.
Totuși, chirurgii mai tineri sunt mai deschiși la schimbare. Spre exemplu, studii realizate în America și Australia au arătat că probabilitatea ca un chirurg să nu mai efectueze o procedură medicală, după ce au apărut date care indică faptul că aceste intervenții sunt ineficiente, scade odată cu trecerea timpului.
Numărul intervențiilor chirurgicale care sunt recomandate tot mai rar scade mai rapid în țările unde chirurgii tind să primească salarii, precum în Marea Britanie sau țările scandinave, decât în țări precum SUA, unde aceștia sunt plătiți per operație și funcționează ca niște mici întreprinderi.
În Marea Britanie, numărul operațiilor la umăr pentru îndepărtarea unei excrescențe osoase a scăzut de la 28.000 în perioada 2016-17 la 5.720 în perioada 2019-20, după ce studiile au arătat că procedura nu este mai eficientă la ameliorarea durerilor decât o operație simulată. În America, procedura a rămas la fel de populară.
„Devine tot mai dificil să îi spui ‘nu’ pacientului”
Nu doar chirurgii sunt cei care trebuie să aibă mai mare încredere în noile studii. Un număr tot mai mare de pacienți insistă să facă aceste operații în baza unor analize neconcludente.
De multe ori, radiografiile dezvăluie anomalii care nu sunt decât niște rupturi de țesut – o consecință a îmbătrânirii la fel de naturală ca ridurile sau părul alb, a precizat doctorul Ring.
Un număr tot mai mare de studii arată că, de fapt, anomaliile de la nivelul genunchilor, spatelui și umerilor, pe care chirurgii ortopezi încearcă să le corecteze, apar frecvent la persoane care nu prezintă niciun simptom.
Dar promisiunea unei soluții rapide este greu de refuzat. „Devine tot mai dificil să îi spui ‘nu’ pacientului”, a spus și doctorul Lohmander.
În America, unii chirurgi se tem că pacienții lor le vor scrie recenzii negative online, iar companiile de asigurări încă decontează proceduri ineficiente de teamă să nu piardă clienți care ar putea apela la serviciile altor firme rivale.
Cele mai multe tehnici chirurgicale neesențiale nu au fost comparate destul cu intervențiile chirurgicale simulate sau cu alte metode non-chirurgicale.
O analiză din 2020 a constatat că doar 1% din studiile clinice randomizate privind procedurile chirurgicale obișnuite pentru durerile musculo-scheletice cronice au comparat efectele obținute în urma efectuării procedurii medicale cu cele obținute fără operație.
Pentru a-și respecta datoria morală prevăzută în jurământul lui Hippocrate, chirurgii trebuie să fie pregătiți să se întrebe cât de mult bine fac ei cu adevărat, sugerează The Economist.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
