Spre deosebire de cei din alte țării, elevii italieni sunt supuși unor probe orale riguroase pe tot parcursul studiilor. Specialiștii spun că acest lucru le-a cultivat încrederea în a vorbi în public, scrie The Times.
Într-o dimineață toridă de curând, la Roma, Bianca, în vârstă de 13 ani, a respirat adânc, s-a ridicat în picioare și a vorbit timp de o jumătate de oră în fața a zece profesori despre subiectele pe care le-a studiat anul acesta la școală.
Folosind tema de legătură a modului în care oamenii imită natura, ea a abordat subiecte precum felul în care costumele de baie moderne imită pielea de rechin pentru a crește viteza, modul în care funcționează panourile solare și sistemul de închidere Velcro („arici”, două benzi din plastic și material textil care se agață una de alta, nrn), precum și felul în care poetul italian Gabriele D’Annunzio a încercat să descrie sunetul ploii într-o pădure. Apoi a fost întrebată în franceză și engleză, înainte de a se așeza la pian pentru a interpreta câteva piese de Beethoven.
Acest eveniment plin de presiune a fost un examen tipic de sfârșit de an la o școală gimnazială italiană — o prezentare orală individuală epuizantă, în contrast cu sistemul britanic, de exemplu, în care elevii sunt așezați într-o sală unde susțin examenele în tăcere.
După examen, Bianca a spus că a fost emoționată, dar că a preferat să vorbească decât să scrie. „Învățând să vorbești în public, poți să te exprimi și să convingi oamenii de argumentele tale, așa că acest lucru te va ajuta la interviurile de angajare”, a spus ea.
Profesoara de muzică a Biancăi, care aștepta pe coridor, a lăudat și ea examenele orale. „Dacă nu știi răspunsul exact, poți să găsești o soluție, ceea ce este, în sine, o formă de rezolvare a problemelor”, a spus ea.
Până la vârsta de 13 ani, elevii italieni sunt obișnuiți să vorbească în public, deoarece profesorii îi aleg încă din școala primară să se ridice în clasă și să-și prezinte temele. Deși au de susținut și examene scrise, se pune accentul pe evaluarea orală până la examenele finale de la universitate.
Ceea ce ridică întrebarea: oare accentul pus de Italia pe examenele orale este secretul din spatele abilității tipic italiene de a vorbi rapid în fața unui public despre aproape orice, în timp ce mulți britanici, chemați să facă același lucru, vor tăcea și se vor uita la picioarele lor? – scrie The Times.
Cu toate acestea, încurajați de priceperea lor oratorică, politicienii, avocații și academicienii italieni riscă adesea să pună stilul înaintea substanței și să alunece în proiecționism, încurajați de caracterul baroc al limbii italiene și de toleranța acesteia față de propozițiile excesiv de lungi.
Un funcționar al parlamentului italian, a cărui sarcină este să furnizeze rezumate ale discursurilor ținute, a spus odată: „ Adesea trebuie să mă adresez deputaților pentru a-i întreba ce puncte au abordat în discursurile lor, dacă au abordat vreunul, pentru că tot ce am auzit a fost vorbărie fără sens.”
Gregory Dowling, un profesor britanic pensionat care a predat la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția, a spus că vede avantaje în ambele sisteme. „În mod ideal, trebuie să fii capabil să vorbești și să scrii, deși aș adăuga că, în fond, trebuie să ai ceva de spus”, a spus el.
Dowling a spus că preferă să noteze eseuri scrise decât să asculte studenții vorbind. „Când un student e pe punctul de a izbucni în lacrimi, e greu să fii imparțial. Pot fi mai neutru când notează un text scris”, a spus el.
David Petrie, un alt cadru didactic britanic care a predat în Italia, a spus că examenele orale consumă prea mult timp pentru examinatori. „Erau dimineți în care trebuia să examinăm 150 de persoane individual — așa că fiecare avea foarte puțin timp la dispoziție”, a spus el.
Însă Beppe Severgnini, un jurnalist și scriitor italian care predă cursuri universitare în Italia, a spus că preferă să organizeze examene orale. „Îmi fac o idee mai bună despre cunoștințele cuiva vorbind cu el”, a spus el.
Severgnini a afirmat că examenele orale nu îi antrenează pe italieni să fie vorbăreți — ei erau deja destul de vorbăreți.
„Sistemele atât din Italia, cât și din Marea Britanie reflectă culturile existente în aceste țări, nu le modelează. Italienilor le place să se dea mari, așa că examenele orale sunt perfecte pentru ei. Prietenii mei britanici, dacă ar fi puși în fața unui examen oral, ar trebui să-și depășească jenă, motiv pentru care testele scrise sunt mai potrivite pentru ei.”
El a spus că examenul oral de la sfârșitul anului din gimnaziu este un ritual de trecere foarte italian. „Este momentul în care italienii își dau seama că modul în care te prezinți la școală, în familie și la locul de muncă contează — cât de importantă este aprecierea celorlalți.”
Folosind expresia italiană care se traduce aproximativ prin „a face o impresie bună”, el a adăugat: „Este într-adevăr examenul «bella figura».”
Editor : B.E.
About the Author
