Un inel cu sigiliu din bronz, care înfățișează Farul din Alexandria, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, a fost descoperit în ruinele scufundate ale unui palat din Marea Mediterană, în largul coastelor Egiptului, potrivit Agerpres, care citează publicația Live Science. Este prima piesă de acest tip identificată până acum cu o reprezentare a celebrului monument antic.
Descoperirea a fost făcută de o echipă formată din specialiști ai Institutului European de Arheologie Subacvatică (IEASM) și reprezentanți ai Ministerului Turismului și Antichităților din Egipt. Inelul a fost găsit în ruinele palatului de pe insula Antirhodos, acum scufudată.
Imaginea de pe inel este similară cu reprezentările farului care au fost găsite anterior pe monede datând din secolul al II-lea, au declarat reprezentanţii IEASM.
„Descoperirea inelului cu sigiliu este cu atât mai importantă cu cât acesta a fost excavat în legendarul palat de pe insula Antirhodos, care a fost cândva un centru al puterii”, a declarat Franck Goddio, preşedintele IEASM.
Palatul a fost folosit de faraonii egipteni care au domnit în perioada Ptolemaică, între anii 304 și 30 î.Hr. Aceștia erau de origine greacă și descindeau din unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare.
Cum arăta Farul din Alexandria
Farul din Alexandria a fost construit pe insula Pharos în jurul anului 280 î.Hr. și avea o înălțime de peste 100 de metri. Monumentul a fost considerat una dintre minunile lumii antice și a fost menționat de autori precum Pliniu cel Bătrân. A continuat să fie folosit și în Evul Mediu, însă cutremurele și eroziunea au dus, în cele din urmă, la distrugerea și disparițiasa sub mare.
De-a lungul timpului, construcția ar fi suferit mai multe modificări. În vârful său s-ar fi aflat o statuie, posibil reprezentându-l pe Zeus, care ținea o lampă cu ulei folosită pentru a-i ajuta pe navigatori să se orienteze.
Inelul descoperit ar fi putut avea o funcție practică și administrativă. Astfel de obiecte erau utilizate pentru imprimarea unor simboluri în materiale moi, precum argila sau ceara, în vederea realizării sigiliilor. Potrivit cercetătorilor de la IEASM, găsirea artefactului în palatul de pe insula Antirhodos ar putea indica faptul că edificiul găzduia și activități administrative legate de far.
Ce spun specialiștii despre imaginea gravată pe inel
Deși gravura este uzată, mai mulți specialiști consideră că aceasta ar putea reprezenta Farul din Alexandria. Doris Behrens-Abouseif, profesor emerit de istoria artei și arheologie la Universitatea din Londra, care a studiat monumentul, dar nu a participat la cercetare, a declarat pentru Live Science că există mii de monede din Alexandria care prezintă o imagine asemănătoare a farului.
Potrivit acesteia, monedele respective datează din perioada ptolemeică sau din cea romană, între 29 î.Hr. și 395 d.Hr. Behrens-Abouseif a precizat, însă, că nu cunoaște suficient de bine inelele din Alexandria pentru a spune dacă acesta este singurul exemplar care poartă o asemenea reprezentare.
Alți cercetători consultați de Live Science sunt de acord că gravura ar putea înfățișa farul. Unii au remarcat un detaliu neobișnuit în partea superioară a imaginii.
„Cel mai interesant lucru despre noua bijuterie gravată cu inel cu sigiliu este o caracteristică asimetrică în vârful său”, care „ar putea înfăţişa un fuior de fum provenit de la lampa cu ulei din mâna statuii încoronate”, a declarat Andrew Chugg, un cercetător independent care a scris cartea „Farul din Alexandria: Al doilea soare şi a şaptea minune a antichităţii”(Routledge, 2024).
O interpretare similară a oferit și Margaret Miles, profesor emerit de istoria artei și literatură clasică la Universitatea din California, Irvine. Aceasta a observat, de asemenea, ceea ce ar putea fi un fuior de fum și a sugerat că inelul ar fi putut aparține unui comerciant din Alexandria.
Cercetările efectuate în largul coastei Alexandriei în ultimii ani, inclusiv descoperirea a 22 de blocuri masive de piatră, au dezvăluit mai multe informaţii despre far, inclusiv despre cum arăta exact, ceea ce îi ajută pe cercetătorii care încearcă să-l reconstruiască digital.
Editor : A.P.
About the Author
