Documente din arhivele fostei Securități arată amploarea penuriei alimentare din România anului 1980 și felul în care lipsa alimentelor genera nemulțumire în rândul populației. Rapoartele întocmite în județul Cluj descriu cozi de sute de persoane, magazine cu rafturi goale și oameni care își abandonau locurile de muncă pentru a cumpăra alimente atunci când „se băga” marfă.
„Dincolo de propaganda comunistă sunt mărturiile oamenilor, care au trăit atunci şi au experimentat direct umilinţele cozilor nesfârşite şi greutăţile întâmpinate pentru a pune ceva de mâncare pe masă. Când lumea se trezea cu noaptea-n cap pentru a se aşeza la cozi (fără a avea garanţia că, după ore de aşteptare, mai „prindea” carne) şi când muncitorii plecau neanunţat de la serviciu pentru că „s-a băgat” ceva.
Documentele prezentate demonstrează că, încă din 1980, penuria de alimente atinsese cote alarmante”, arată o postare pe facebook a CNSAS.
Potrivit documentelor, situația era deja considerată alarmantă în 1980. La Dej, muncitorii din sectorul construcțiilor se plângeau de lipsa alimentelor din comerțul de stat și de prețurile ridicate din piețe. Un raport al Securității consemnează că oamenii ajunseseră să spună că un muncitor calificat trebuia să lucreze o oră pentru a cumpăra trei ardei.
Șase ore la coadă pentru gogoșari
Unul dintre rapoarte descrie o situație petrecută la Dej pe 30 septembrie 1980. După ce s-a aflat că la aprozar sosiseră gogoșari, muncitorii au lăsat lucrul și s-au dus să stea la coadă.
„Din două echipe de zidari și una de dulgheri (…) nu a rămas la punctul de lucru nici un muncitor timp de aproape 6 ore”, notează documentul. Securitatea consemna că asemenea situații deveniseră obișnuite: era suficient ca unul dintre muncitori să anunțe că au sosit legume pentru ca ceilalți să lase uneltele și să plece la aprovizionare.
Într-un alt raport, întocmit la Turda, o muncitoare reclama lipsa cartofilor și a zahărului. „Rafturile sînt goale, nu ai ce cumpăra. Azi-mâine nu mai avem din ce trăi”, era consemnat în informarea transmisă Securității.
Rânduri de sute de persoane pentru carne
Documentele descriu și cozile formate pentru carne. Pe 16 octombrie 1980, la o măcelărie din Turda, Micro II, oamenii începuseră să formeze rândul încă de la ora 7 dimineața. Unele persoane își aduseseră chiar scaune pentru a putea aștepta ore întregi.
La ora 16.30, carnea încă nu fusese pusă în vânzare, iar rândul ajunsese la aproximativ 300 de persoane. Când au sosit muncitorii de la șantier, după terminarea programului, unii au încercat să intre în fața celor care așteptaseră de dimineață, ceea ce a provocat îmbrânceli și scandal.
Un profesor pensionar, împins afară din rând, a început să protesteze și să acuze conducerea comerțului că aduce carne „numai de momeală”, potrivit documentului. Gestionarul magazinului a încercat să calmeze spiritele, spunând că există suficientă carne, însă a fost huiduit.
Seara, la ora 21, la o altă măcelărie din centrul orașului mai erau aproximativ 200 de persoane la coadă. Un responsabil local al forțelor de muncă declara că stătea la rând încă de la ora 16 și mai avea în față peste 100 de persoane. Speranța lui era să poată cumpăra cele două kilograme de carne care reprezentau limita pentru fiecare persoană.
„Nu găsești carne, ceapă, cartofi, ouă”
Un alt raport al Securității, din 22 octombrie 1980, arată că problemele de aprovizionare continuau la Dej. Documentul menționează lipsa zahărului, uleiului și făinii și relatează că în magazine se formau frecvent cozi, din care doar o parte dintre oameni reușeau să cumpere produsele căutate. Ceilalți plecau nemulțumiți, după ce protestau sau comentau situația.
Într-o discuție interceptată și consemnată de Securitate, un localnic povestea că își trimisese soția să caute alimente, dar aceasta nu găsise nici carne, nici mezeluri. „Nu găsești carne, ceapă, cartofi, ouă și multe altele”, se arată în document.
Raportul consemna și prețurile practicate pe piață: trei lei pentru un ou, opt lei pentru un kilogram de ceapă și cinci lei pentru un kilogram de cartofi.
Țăranii veneau din alte județe după alimente
Penuria nu îi afecta doar pe locuitorii orașelor. Documentele Securității arată că la Dej peste jumătate dintre persoanele care căutau anumite produse alimentare proveneau din mediul rural, inclusiv din localități aflate în județele Bistrița-Năsăud și Maramureș.
În același timp, țăranii care veneau la piață cu produse agricole le vindeau la prețuri mai mari decât cele obținute prin cooperative. Potrivit raportului, la cooperativa locală primeau doar aproximativ o treime din prețul pe care îl puteau obține pe piață.
O altă problemă menționată în documente era pâinea neagră, cumpărată în cantități mari pentru hrănirea animalelor. Situația genera nedumerire și chiar reacții ironice în rândul populației. La o ședință de la Depoul CFR Dej, când conducerea le-a reproșat oamenilor că nu mai vor să crească porci, găini și vaci, participanții au izbucnit în râs, după care în sală s-a produs „un adevărat vacarm”.
Nemulțumirea ajunsese și în rapoartele Securității
Documentele arată că lipsa alimentelor nu era doar o problemă economică, ci devenise o sursă importantă de nemulțumire socială. Securitatea urmărea îndeaproape ceea ce oamenii spuneau la cozi și la locurile de muncă, iar criticile la adresa regimului erau consemnate drept „comentarii tendențioase”.
Unul dintre documente reproduce mărturia unei femei din Dej, care descria viața cotidiană drept „numai un chin, o suferință, o luptă”. Femeia spunea că trebuia să stea la cozi pentru ouă și zahăr și că cea mai mare problemă era lipsa alimentelor pentru copiii săi.
Rapoartele consultate provin din fondurile arhivistice ale CNSAS și surprind, prin intermediul informatorilor și al corespondenței interceptate, realitatea aprovizionării în mai multe localități din județul Cluj în toamna anului 1980. Ele oferă o imagine foarte diferită de cea prezentată în propaganda oficială a regimului comunist.
Editor : Sebastian Eduard
About the Author
