Doi ecologiști neozeelandezi au decis, în această vară, să parcurgă pe bicicletă peste 3.000 de kilometri de-a lungul cursului Dunării. Inițial, proiectul lor urmărea să documenteze fauna de pe fluviul care parcurge zece state europene, însă au reușit să surprindă în imagini una dintre cele mai mari probleme din această vară: nivelul scăzut al apei, generat de secetă.
Anna Wentsch și Callum Armstrong locuiesc în Noua Zeelandă și sunt ecologiști, reprezentând o organizație specializată în protejarea și conservarea mediului înconjurător – Conservation Amplified.
Cei doi au decis la începutul verii să parcurgă peste 3.000 de kilometri pe bicicletă, urmărind în cea mai mare parte a traseului cursul Dunării.
Timp de 8 săptămâni, au pedalat prin opt dintre cele zece țări străbătute de Dunăre – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria și România.
Au intrat în România în zona Călărași, alegând să pedaleze mai degrabă pe malul bulgăresc, din cauza infrastructurii, iar după ce au ajuns în Tulcea, au luat un feribot înspre Sulina, unde au rămas câteva zile, începând cu 14 august.
Ideea a aparținut Annei, care și-a pus în minte să parcurgă Dunărea „de la izvor până la mare”, iar experiența lor va fi împărtășită, pe larg, într-un documentar.
Nivelul scăzut al apei pe Dunăre – Este doar problema României?
Deși scopul excursiei lor a fost să observe ce se întâmplă pe Dunăre din perspectiva unor ecologiști pasionați de specii pe cale de dispariție și de faună, au reușit să documenteze una dintre cele mai mari probleme ale acestei perioade: nivelul scăzut al fluviului.
„Am realizat că există această problemă încă de la începutul traseului nostru. În Germania, lângă Kehlheim (n.r. în sectorul superior al Dunării, în Bavaria), deși era jumătatea lunii iunie, nivelul apei era atât de scăzut încât doar bărcile mici puteau traversa pe celălalt mal”, a povestit Anna Wentsch într-o discuție cu reporterul Digi24.ro.
Amândoi subliniază că problema a devenit mai vizibilă pe măsură ce au pedalat pe cursul fluviului în aval, înspre România.
Anna a rămas în minte cu o imagine din Croația, de pe unul dintre râurile care se varsă în Dunăre, unde au fost construite scări de beton care să coboare în apă, însă, din cauza nivelului scăzut, diferența între nivelul apei și ultima treaptă era de 2-3 metri.
„Ei, localnicii, nu s-au așteptat că nivelul apei va fi, vreodată, sub ultima treaptă construită”, a adăugat ea.
Callum și-a amintit cum, pe partea bulgărească a Dunării, a reușit să meargă zeci de metri într-un loc în care, în mod normal, ar fi trebuit să înoate în fluviu.
„Am văzut 5-6 nave efectiv blocate din cauza nivelului apei. Am coborât și am mers zeci de metri pe fundul secat al apei, iar sub picioare simțeam algele uscate, ceea ce mi s-a părut ireal. O femeie care ne-a acompaniat ne-a spus că, în mod normal, în locul în care ne aflam, am fi fost complet sub apă”, a povestit Callum.
Au furat străinii apa din Dunăre?
Pentru a adresa una dintre principalele teorii ale conspirației, care a circulat în ultimele săptămâni, Digi24.ro i-a întrebat pe cei doi dacă au observat, pe parcursul excursiei, că cineva ar fura apa din Dunăre înainte să ajungă în România.
Cei doi au subliniat în discuția cu reporterul Digi24.ro că nivelul scăzut al Dunării nu este doar o problemă locală, a României, ci au observat-o pe tot parcursul excursiei, în toate cele opt țări europene pe care le-au parcurs pe bicicletă.
„Este o problemă care ține mai degrabă de schimbările climatice. Nu plouă suficient, iar Dunărea nu este singurul fluviu sau râu din Europa care se confruntă cu un nivel scăzut al apei. Eu, personal, cred că este o frântură din viitor”, a răspuns Anna.
„Trebuie să ne străduim să găsim un echilibru”
Nivelul scăzut al apei pe Dunăre nu afectează doar oamenii, din perspectivă energetică. Callum a subliniat că inclusiv mediul înconjurător are de suferit: de la păsări care fac față cu greu căldurii, la plante uscate.
„Una dintre principalele concluzii cu care rămânem este că râurile sau fluviile reprezintă mult mai mult decât simple linii albastre pe o hartă, reprezintă viața – care include oameni, dar include și animale sau plante sălbatice. Trebuie să ne străduim să găsim un echilibru pentru a ne asigura că natura sălbatică se răspândește dincolo de parcurile naturale”, a explicat Anna.
În ciuda problemelor generate de temperaturile ridicate înregistrate în Europa în această vară, Callum a menționat că există și lucruri senzaționale pe care le-a observat în cele opt săptămâni de pedalat pe cursul Dunării.
„Ecologiștii au muncit din greu de-a lungul anilor și acest lucru se vede – castorul se întoarce pe Dunăre, codalbul a revenit și se răspândește de-a lungul fluviului, am văzut proiecte pentru berze sălbatice – toate acestea sunt dovada că munca dă roade”, a adăugat Callum.
Însă, consideră Callum, și oamenii care trăiesc în orașe trebuie să ajute, într-un fel sau altul, natura – de la a reduce consumul de orice fel care pune presiune pe râuri (consum electric produs de hidrocentrale, agricultura care folosește irigații sau navigația), la a pune presiune pe politicieni pentru a elabora politici publice care să ducă la echilibrul de care vorbea și Anna.
About the Author
