Premierul spaniol Pedro Sánchez este urmărit de scandaluri de corupție, dar disputele cu Donald Trump îi permit să schimbe subiectul și să se prezinte drept liderul care ține piept Washingtonului, scrie The Times.
Ultima critică dură a președintelui Trump la adresa Madridului cu privire la cheltuielile de apărare, încununată de amenințarea sa de a „întrerupe” comerțul cu Spania, a stârnit condamnări din partea întregului spectru politic, care rareori ajunge la un consens.
De la dreapta naționalistă a partidului Vox până la stânga radicală a partidului Podemos, politicieni care de obicei au opinii diametral opuse au găsit un punct comun în ceea ce îl privește pe „El Loco” (Nebunul, n.r.) de la Casa Albă.
Asta nu înseamnă că Spania s-a raliat brusc în spatele prim-ministrului său. Opoziția conservatoare l-a acuzat pe Pedro Sánchez că a provocat inutil Washingtonul în legătură cu cheltuielile pentru NATO. Vox a afirmat că guvernul său a deteriorat relațiile cu Statele Unite.
Cu toate acestea, niciuna dintre părți nu a acceptat descrierea făcută de Trump referitoare la Spania ca fiind „un partener execrabil” sau amenințarea acestuia de a pedepsi țara din punct de vedere economic.
Sánchez a încercat să treacă cu ușurință peste această tensiune, afirmând că întâlnirea sa cu Trump la summitul NATO de la Ankara nu a fost decât o discuție informală.
„Am vorbit cu Trump despre fotbal; a fost o discuție informală, fără nicio tensiune”, a spus el. „Când privești cu puțină distanță acest gen de declarații, observi că relația noastră este foarte pozitivă. Nu este prima dată când primim acest gen de critici.”
Cuvintele lui Trump au fost mai greu de ignorat. Spania era „un partener execrabil”, a spus el, „singura țară care refuză să plătească”. El a adăugat: „Negociem cu Spania un acord comercial. O să-i facem să plătească de două ori mai mult. Și vorbesc serios.”
Pentru Sánchez, această confruntare survine într-un moment delicat din punct de vedere politic — dar potențial util.
Pe plan intern, el rămâne prins în scandalurile de corupție care vizează Partidul Socialist și foști colaboratori apropiați, guvernează fără un buget nou și depinde de o majoritate parlamentară fragilă pentru a rămâne la putere. Politica externă a devenit unul dintre puținele domenii în care încă își poate impune autoritatea.
Pulicația spaniolă El País a sugerat că Moncloa — sediul guvernului spaniol — fusese inițial ușurată după ce Trump părea să ignore Spania în primele etape ale summitului, concentrându-și criticile asupra altor lideri europeni. În decurs de o zi, însă, Sánchez a devenit din nou ținta europeană preferată a președintelui.
Disputa este destul de reală. Spania cheltuiește mai puțin pe apărare decât aproape orice alt membru al NATO și a rezistat presiunilor de a se angaja la noul obiectiv al alianței de 5% din PIB pentru cheltuieli de apărare, argumentând că poate îndeplini capacitățile militare convenite cu cheltuieli mai mici.
Totuși, din punct de vedere politic, confruntarea funcționează în ambele sensuri.
Trump îl prezintă pe Sánchez drept principalul „parazit” al Europei. La rândul său, Sánchez s-a prezentat ca liderul european pregătit să țină piept Washingtonului, în loc să se alinieze pur și simplu.
Unii analiști spanioli susțin că încercarea de a-l mulțumi pe Trump este inutilă. „Nu are rost să încerci să-l flatezi pe Trump”, a scris Xavier Vidal-Folch, editorialist la El País, argumentând că președintele nu răsplătește nici loialitatea, nici deferența, ci prosperă pe seama confruntării.
Alții spun că Europa ar trebui să evite transformarea fiecărui dezacord într-o confruntare publică. Luis Simón, directorul biroului de la Bruxelles al Institutului Regal Elcano, a afirmat că Europa „nu ar trebui să cadă în capcana falsei alegeri între supunere și confruntare” și a îndemnat guvernele să-și consolideze propriile capacități, evitând în același timp să fie antrenate în teatrul lui Trump.
Cel mai mare paradox ar putea fi faptul că, deși Trump intenționează în mod clar să-l izoleze pe Sánchez pe plan internațional, fiecare atac îi permite prim-ministrului spaniol să schimbe subiectul pe plan intern.
Editor : B.E.
About the Author
