A fost numit cel mai misterios manuscris din lume: un set medieval de pagini pline cu desene botanice, diagrame astronomice, imagini cu femei nud și text indescifrabil. Pretins în diferite momente că este o carte într-o limbă pierdută, o partitură muzicală, un manual de instrucțiuni sau doar o farsă elaborată, adevărata semnificație a așa-numitului manuscris Voynich a sfidat criptografii și spargătorii de coduri timp de secole, scrie The Guardian.
Acum, noi cercetări oferă o explicație pentru motivul pentru care un consens științific asupra acestei enigme persistente a fost atât de greu de găsit: nu doar pentru că adevărul său este atât de profund misterios – ci și pentru că toată lumea i-a citit paginile în ordine greșită.
Într-un articol publicat în revista Digital Medievalist, Colin Layfield și Lisa Fagin Davis susțin că foile pliate ale manuscrisului ar fi putut fi inițial așezate una peste alta ca un fel de teanc de felicitări de Crăciun – dar au fost legate greșit într-un aranjament „imbricat”, mai tipic la un moment dat pe la mijlocul sau sfârșitul secolului al XV-lea.
Deși descoperirea lor nu decodează imediat opera, scrisă în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Voynichese”, autorii spun că descoperirea lor schimbă radical ideea noastră despre funcția manuscrisului.
„Mulți oameni și-au dorit ca manuscriptul Voynich să fi fost creat de un geniu nebun care lucra în podul său din Londra medievală sau oriunde altundeva”, a spus Davis. „De fapt, dovezile sugerează că vorbim despre un obiect mai degrabă comun, poate un set de broșuri prin care informațiile erau transmise de la o generație la alta – ideea de «geniu singuratic» este cam de neconceput.”
Proveniența necunoscută a manuscrisului a stârnit interesul cercetătorilor încă de când a apărut în registrele colecționarilor de cărți în secolul al XVII-lea. Când a fost cumpărat în 1912 de Wilfrid Voynich, un revoluționar și librar polonez cu un magazin în Soho Square din Londra, se credea că este un jurnal științific scris de Roger Bacon, un polimat din secolul al XIII-lea. Alții au atribuit codexul lui Leonardo da Vinci.
Analize chimice recente ale manuscrisului, care se află la Universitatea Yale, au datat pergamentul cu carbon între 1404 și 1438, excluzând acești celebri autori.
Unii cercetători au susținut că textul manuscrisului Voynich nu este nimic mai mult decât o inepție intenționată ca o farsă sau un fals, deși analizele lingvistice recente au constatat că este mai probabil ca acesta să fie scris într-o limbă naturală, chiar dacă încă neidentificată.
În 2019, un asistent de cercetare în biologie de la Universitatea din Bristol a susținut că manuscrisul a fost scris într-o limbă „caligrafică proto-romanică”, dar concluziile au fost ulterior contestate, iar universitatea a eliminat o referință la aceste afirmații de pe site-ul său web.
Pentru articolul lor „Structura Singulion și manuscrisul Voynich”, Layfield și Davis au folosit un instrument de analiză numerică pentru a compara blocuri de text și au descoperit că multe dintre paginile atașate au obținut un scor ridicat la coerență, chiar și atunci când existau multe pagini intermediare, ceea ce sugerează că manuscrisul fusese legat greșit.
Au existat și indicii vizuale care sugerau că paginile trebuiau citite într-o ordine diferită. În legarea actuală, unele ilustrații cu pâraie sau țevi se scurg în jgheab – spațiul gol de-a lungul marginilor interioare unde sunt legate paginile – dar nu se potrivesc complet cu imaginile de pe pagina opusă. „Odată ce le tratezi ca pe pagini libere stivuite împreună, toate aceste anomalii artistice se unesc brusc”, a spus Layfield, lector senior în sisteme informatice la Universitatea din Malta.
„Ipoteza noastră rezolvă o mulțime de probleme legate de structura manuscriselor într-un mod cu adevărat elegant”, a afirmat Davis, expert în scrisul de mână medieval.
Ea a spus că singurele alte manuscrise medievale cunoscute pe care le-a găsit păstrate într-un aranjament singular au fost Corane din Africa de Nord, care probabil erau destinate a fi distribuite sub formă de broșuri mici în scop instructiv.
„Cred că este probabil să privim în mod similar un obiect care a fost creat de o comunitate care dorea să-și transmită cunoștințele mai departe”, a spus Davis, adăugând că ipoteza sa a fost susținută de analize paleografice care sugerează că manuscrisul a fost scris de până la cinci scribi diferiți.
Unele dintre desenele din manuscris seamănă cu sistemul reproducător feminin, în timp ce altele fac aluzie la tradițiile despre plante medicinale și la astrologie. „Când pui toate acestea laolaltă, începe să pară o carte cu cunoștințe populare ale femeilor care este păstrată”, a spus ea. „Dar încă nu poți dovedi asta.”
În ceea ce privește misterul limbii manuscrisului, Davis a spus că nu este exclus să existe și alte manuscrise scrise în voynicheză.
„Problema este că atât de puține manuscrise au supraviețuit din Evul Mediu, deoarece nu erau legate. Ironia este că oricine a legat greșit acest manuscris ne-a făcut totuși o mare favoare asigurându-i supraviețuirea.”
Editor : Ș.R.
About the Author
