Printre diversele provocări cu care Rusia s-a confruntat de când a invadat Ucraina, una dintre cele mai grave a fost lipsa acută a forței de muncă. Criza demografică tot mai severă din Rusia, combinată cu fenomenul de emigrare în masă și recrutarea a mii de bărbați în armată, a agravat problema, iar răspunsul Kremlinului este chiar mai dăunător decât efectele crizei inițiale, se arată într-o analiză Foreign Policy.
Procesele de automatizare și digitalizare, care ar fi trebuit să rezolve parțial problema lipsei forței de muncă, au avansat mult prea lent.
Șomajul a rămas în ultimii ani la un nivel record de mic (puțin mai mult de 2%), în timp ce Rusiei îi lipsesc între 1,5 și 2,5 milioane de lucrători. Șefa Băncii Centrale a Rusiei, Elvira Nabiullina, a descris actuala criză ca fiind „fără precedent în istoria modernă a țării”.
Până în 2030, Rusia va avea nevoie de 10,9 milioane de oameni în plus în câmpul muncii, potrivit ministrului rus al muncii, Anton Kotiakov. Peste 90% dintre aceștia vor trebui să îi înlocuiască pe lucrătorii care vor ieși la pensie, iar 800.000 vor trebui să ocupe locurile de muncă nou create.
Expansiunea rapidă a producției în industria de apărare a atras muncitori din sectoarele civile, ceea ce a intensificat și mai mult competiția pentru o forță de muncă deja limitată.
Nici la capitolul recrutării în armată, Rusia nu o duce prea bine. Ministerul Apărării a instruit puțin peste 8.000 de specialiști în drone în prima jumătate a anului 2026 – un număr mult mai mic decât ținta de 34.400 pentru această perioadă.
Rusia a ajuns în această situație dificilă în ciuda eforturilor de recrutare a studenților, a femeilor calificate și a absolvenților organizațiilor de instruire militar-patriotică, precum Societatea Voluntară pentru Sprijinul Armatei, Aviației și Marinei Rusiei (DOOSAF).
O dilemă pentru care nu există o soluție ușoară
Răspunsul Kremlinului s-a bazat pe trei piloni principali: mobilizarea forței de muncă din categoriile demografice slab utilizate, folosirea tot mai frecventă a deținuților și atragerea muncitorilor străini.
Toate aceste soluții s-au dovedit a fi insuficiente sau nocive. În cazul lipsei forței de muncă din Rusia, „leacul este mai dăunător decât boala”, scrie FP.
În timp ce criza forței de muncă din Rusia se transformă într-o problemă structurală ce afectează economia de război, stabilitatea internă și ambițiile geopolitice pe termen lung ale Kremlinului, răspunsul Moscovei a afundat țara și mai mult în criză, în loc să amelioreze situația.
Politicile privind atragerea studenților în câmpul muncii cât mai devreme, extinderea rolului femeilor și recrutarea deținuților în armată pentru a lupta în Ucraina nu ajută destul la rezolvarea lipsei forței de muncă.
În schimb, aceste măsuri redistribuie o forță de muncă deja limitată. În același timp, eforturile Rusiei de a se baza mai mult pe muncitorii străini creează tensiuni tot mai mari în rândul populației, alimentând sentimentul naționalist și forțând autoritățile să implementeze politici de imigrare mai restrictive.
Kremlinul se confruntă cu o dilemă pentru care nu există o soluție ușoară. Lipsa forței de muncă este o consecință a unei lungi perioade de declin demografic, dar politicile disponibile pentru rezolvarea situației nu aduc, în ultimă instanță, mai mulți oameni în câmpul muncii ori generează costuri sociale care subminează efectul scontat.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
