La aproape un deceniu de la venirea lui Emmanuel Macron la putere, proiectul său de transformare economică a Franței este pus la grea încercare. Cheltuielile publice au explodat după crizele succesive, datoria și costurile de împrumut au crescut, iar investitorii privesc cu tot mai multă neîncredere finanțele țării. În același timp, extrema dreaptă și extrema stângă promit să anuleze o parte dintre reformele președintelui, iar fostul ministru de Finanțe Roland Lescure încearcă să salveze ce a mai rămas din „Macronomics”, arată Bloomberg într-o analiză.
Un deceniu de „Macronomics”
Acum zece ani, Roland Lescure a renunțat la o funcție de vârf în domeniul financiar din Canada pentru a răspunde apelului lui Emmanuel Macron la o revoluție economică și politică în Franța. Bancherul a fost atras înapoi în țara natală de oportunitatea de a opri avansul extremei drepte și de a lăsa următoarei generații de lideri un bastion pro-european și favorabil mediului de afaceri.
„Aveam 50 de ani și treceam prin criza vârstei de mijloc”, a declarat Lescure, al patrulea ministru de finanțe al lui Macron, într-un interviu. „Unii își schimbă viața, alții își schimbă țara; eu am decis pur și simplu să schimb direcția și să mă alătur mișcării politice.”
Însă, atunci când Macron va ceda locul unui succesor anul viitor, mișcarea se va încheia efectiv. Revoluția nu a reușit să spargă relația ambivalentă a Franței cu capitalismul. După un deceniu de greșeli politice și cataclisme globale care au făcut din cheltuielile guvernamentale soluția sa preferată, furia populară crește, creșterea economică scade, datoria crește vertiginos, iar investitorii se debarasează de activele franceze pe fondul unei prăbușiri a pieței globale a obligațiunilor, care a transformat Franța în veriga economică cea mai slabă a zonei euro.
Lescure conduce acum o acțiune de apărare pentru a salva ce a mai rămas din „Macronomics”, o campanie care, în al doilea mandat al președintelui, a cedat locul unei lupte pentru supraviețuirea politică și a transformat agenda de reforme într-o chestiune secundară.
Ultima bătălie va avea loc în următoarele săptămâni, când guvernul minoritar va încerca să adopte un buget care să schimbe măcar percepția administratorilor de fonduri, care în prezent cer dobânzi mai mari pentru a cumpăra obligațiuni franceze decât pentru datoria italiană.
Un plan financiar credibil ar putea avea un efect redus în a opri hemoragia, întrucât candidații care au avânt în sondaje în perspectiva alegerilor prezidențiale de anul viitor – Marine Le Pen, de extremă dreapta, și Jean-Luc Mélenchon, de extremă stânga – s-au angajat să anuleze reformele lui Macron. Mélenchon promite o schimbare de direcție și mai radicală, solicitând anularea unei părți din datoria Franței.
Ambiția europeană și realitatea economică
Finalul haotic al deceniului de gestionare economică a lui Macron contrastează puternic cu ambiția sa politică de a transforma Franța în motorul unei Europe reorganizate, cu puterea necesară de a se apăra singură în contextul în care Donald Trump subminează NATO din interior.
Războiul Rusiei la porțile continentului și pericolul de a fi strânsă în clește între SUA și China nu au făcut decât să sporească miza pentru a doua cea mai mare economie a UE în fața valului populist care amenință să surclaseze ceea ce a mai rămas din ordinea de după cel de-al Doilea Război Mondial.
„Nu fac parte dintre cei care spun că, știi, populismul nu este o problemă – este o problemă uriașă”, afirmă Lescure.
O președinție condusă de Le Pen „ar ridica semne de întrebare cu privire la locul Franței în Europa, ar ridica probabil semne de întrebare cu privire la locul Europei în lume și cred că ar distruge valorile pe care, cu mult efort, am reușit să le creăm”.
Crescut de un jurnalist comunist și funcționar sindical în suburbia pariziană Montreuil, un cartier al clasei muncitoare, Lescure a activat în domeniul creării de valoare înainte de a deveni unul dintre protagoniștii transformării pro-afaceri inițiate de Macron.
Absolvent al prestigioasei École Polytechnique din Franța și al London School of Economics, bărbatul, pe atunci în vârstă de 50 de ani, era director de investiții la un administrator canadian de fonduri de pensii, Caisse de Depot et Placement du Quebec, când a candidat pentru Adunarea Națională din Paris.
Întoarcerea sa după un sejur de opt ani în Canada a început bine. A câștigat un mandat reprezentând cetățenii din străinătate, alăturându-se marii majorități parlamentare a lui Macron, formată din neofiți politici dornici să-și pună în practică expertiza tehnică și perspicacitatea în afaceri în elaborarea politicilor.
Lescure a preluat un rol de lider în calitate de președinte al comisiei pentru afaceri economice.
„Trebuie să fii capabil să produci bogăție pentru a o putea distribui”, spune el. „Pentru a finanța acest lucru, trebuie să generezi creștere economică, trebuie să creezi prosperitate.”
Primele reforme
Beneficiind de o creștere economică de peste 2%, de scăderea șomajului și de cel mai redus deficit bugetar din ultimul deceniu, Macron a reușit să impună schimbările pe care le promisese, printre care o relaxare suplimentară a legislației muncii și reduceri ale impozitelor pe profit.
Lescure a fost numit raportor al unui proiect de lege cunoscut sub numele de PACTE – pe care el îl numește „Macronomics în practică” – care își propunea să sprijine antreprenoriatul prin „redefinirea rolului întreprinderilor în societate, în vederea unei mai bune implicări a lucrătorilor”.
Pachetul de măsuri, care includea vânzarea de active de stat și norme menite să sporească reprezentarea sindicală în consiliile de administrație, a fost elaborat de echipe formate din câte doi membri: un parlamentar și un lider din mediul de afaceri.
Însă, chiar înainte de adoptarea definitivă a legislației, a apărut o fisură majoră.
„Vestele Galbene” și prima mare ruptură
În noiembrie 2018, o propunere de taxă pe emisiile de carbon aplicată combustibililor a declanșat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de protestele „Vestelor Galbene”.
Acestea s-au transformat într-o reacție violentă la nivel național împotriva costului vieții și a poziției pro-afaceri a președintelui și au oferit opoziției, atât de dreapta, cât și de stânga, o armă pe care nu au încetat să o folosească.
„Economia ofertei înseamnă ruina garantată a societății”, a declarat Mélenchon la acea vreme.
Le Pen a denunțat „mobilitatea descendentă” pe care politicile lui Macron o favorizau și a cerut renunțarea la aceste taxe.
Greșeala de calcul politic privind disponibilitatea alegătorilor de a suporta costurile politicilor climatice s-a dovedit costisitoare, întrucât guvernul a ajuns să cheltuiască peste 10 miliarde de euro sub formă de scutiri fiscale și prime pentru lucrătorii cu venituri mici, în încercarea de a restabili calmul.
„Să fim sinceri, nimeni nu a simțit asta atunci”, spune Lescure. „Președinția nu a prevăzut asta, nici opoziția nu a prevăzut-o. Și asta este ceea ce este greu când ești politician: să rămâi în contact cu lumea reală, cu oamenii de la fața locului, și să încerci să înțelegi frica și anxietatea oamenilor.”
Pandemia și explozia cheltuielilor
Macron a avut puțin timp să se reorienteze către reformele sale economice de bază înainte ca pandemia de Covid să lovească.
Răspunsul președintelui urma să marcheze o abatere politică radicală, întrucât ordinul său de a susține economia „cu orice preț” a determinat statul să cheltuiască sume uriașe pentru a finanța întreprinderile oprite și angajații aflați în șomaj tehnic.
Cheltuielile nu s-au deosebit prea mult de cele ale omologilor europeni, dar el nu a reușit să oprească robinetul suficient de repede.
La mai puțin de doi ani distanță, președintele a intensificat din nou cheltuielile pentru a sprijini gospodăriile, pe fondul creșterii prețurilor la energie, care au explodat apoi când Rusia a invadat Ucraina.
Pe parcursul a trei ani, începând din 2020, Curtea de Conturi a înregistrat cheltuieli legate de criza provocată de pandemia de Covid și de măsurile de relansare economică în valoare totală de aproximativ 190 de miliarde de euro.
Într-un raport ulterior, aceasta a estimat cheltuielile brute din perioada crizei energetice la 72 de miliarde de euro – mai mult decât cheltuielile anuale pentru apărare — incluzând aproape 8 miliarde de euro sub formă de subvenții nedirecționate la pompă.
Banii l-au ajutat pe Macron să respingă provocarea lui Le Pen în alegerile prezidențiale din 2022, dar acesta și-a pierdut majoritatea în parlament.
Reforma pensiilor și pierderea majorității
Până acum, chiar și cei din interior s-au plâns că nu existau semne ale unei agende ambițioase dincolo de o reformă a pensiilor redusă la esențial, care s-ar baza pe prelungirea vieții active a oamenilor, mai degrabă decât pe o reformă radicală.
„Nu am purtat, de fapt, o discuție despre nimic mai mult decât, știi, faptul că există un război la marginea Europei”, spune Lescure. „A fost o alegere oarecum implicită, în care, știi, cred că francezii l-au ales pe cel care li s-a părut cel mai potrivit pentru a gestiona situația internațională.”
Finanțele publice ale Franței și capitalul politic al lui Macron nu și-au revenit.
Încercarea președintelui de a recâștiga controlul asupra procesului decizional prin organizarea de alegeri anticipate în 2024 a înrăutățit situația, aducând la putere un parlament care a forțat de două ori demisia prim-miniștrilor și a întârziat eforturile de redresare a finanțelor.
Lupta pentru supraviețuirea „Macronomics”
Pe fondul luptei pentru supraviețuirea politică, loviturile decisive aduse „Macronomics” au venit odată cu bugetele pentru 2025 și 2026.
Lescure acționează pe mai multe fronturi, apărând politicile favorabile mediului de afaceri, respingând cererile privind impozitele pe avere și încercând să țină sub control cheltuielile sociale care au scăpat de sub control.
Lescure este convins că „Macronomics” va lăsa o moștenire durabilă.
El subliniază o piață a muncii care funcționează mai bine, cu mai mulți angajați ca niciodată, o „națiune a start-up-urilor” încă în plină expansiune și o creștere economică care – măsurată pe parcursul deceniului – este depășită doar de Spania printre marile țări europene.
El afirmă că leadershipul lui Macron în crize, de la Covid până la Ucraina, a consolidat, de asemenea, ideea că „Franța fără Europa nu înseamnă prea mult, dar nici Europa fără Franța nu înseamnă prea mult”.
Cu toate acestea, pierderile s-au acumulat.
Anul trecut, prim-ministrul Sébastien Lecornu a suspendat reforma pensiilor propusă de Macron și a prelungit ceea ce trebuia să fie o taxă punctuală aplicată marilor întreprinderi, pentru a convinge grupurile de opoziție să nu-l răstoarne prin voturi de neîncredere privind planurile fiscale.
„Majorarea impozitelor pentru companii într-o perioadă în care creșterea economică reprezintă o provocare nu este niciodată o măsură binevenită”, a declarat Lescure. „Era important să găsim o cale politică către stabilitate, și am reușit, dar cu un preț.”
Investitorii își pierd încrederea
Bătălia finală pentru buget este cea mai haotică de până acum, pe măsură ce investitorii își pierd încrederea în capacitatea Franței de a-și rezolva dificultățile fiscale, provocând o prăbușire pe piețele obligațiunilor care a dus costurile de împrumut ale țării la niveluri mai ridicate decât cele înregistrate în orice moment al crizei euro.
Lescure a propus reduceri neobișnuit de drastice ale cheltuielilor, inclusiv înghețarea nepopulară a salariilor din sectorul public și a unor pensii.
Însă, pentru a reveni pe calea redresării fiscale, el a prelungit, de asemenea, cel puțin o parte din impozitul unic aplicat marilor companii, precum și eliminarea altor deduceri și scutiri.
Alegerile prezidențiale, lovitura de grație?
Alegerile prezidențiale ar putea da lovitura de grație proiectului lui Macron. Le Pen, care se bucură de o popularitate ridicată în sondaje, nu și-a prezentat în detaliu programul economic. Totuși, ea și-a prezentat planurile ca o nouă opțiune pentru societate, care ar include anularea reformelor pensiilor pentru a le permite lucrătorilor să se pensioneze încă de la vârsta de 60 de ani.
Criticile venite din partea partidului său, Adunarea Națională, sunt fără echivoc: „Este imposibil să faci mai rău decât tine”, a declarat Jean-Philippe Tanguy, deputat al RN, în cadrul unei ședințe a comisiei de finanțe de săptămâna trecută. „Ai eșuat în toate, ai distrus totul.”
Mélenchon promite creșteri masive ale impozitelor pentru întreprinderi și persoanele înstărite, precum și salarii mult mai mari.
El a dominat o mare parte din dezbaterea economică din ultimele săptămâni cu o propunere de a anula sau îngheța datoriile Franței deținute de banca centrală.
Întrebat dacă va candida pentru realegerea în Adunarea Națională, Lescure spune că cei 10 ani ai săi reprezintă o „lungă perioadă”, dar că „nu exclude posibilitatea de a nu candida”.
„Sunt convins că, atunci când lucrurile se vor liniști, peste un an, peste doi ani, poate peste cinci ani”, spune el, „oamenii își vor da seama cât de mult s-a schimbat Franța în ultimii 10 ani.”
Editor : C.A.
About the Author
