Strigătul emoționant al elevei olimpice care a obținut DUBLU AUR pentru România: „Respectați profesorii!”. Ce înseamnă tăierea burselor pentru olimpici: „Profundă dezamăgire și revoltă interioară. În țara noastră, excelența e povară bugetară”
„Educația este o rană frumoasă”. Este o definiție dulce-amară a învățământului românesc, care aparține unuia dintre cei mai străluciți elevi pe care i-a dat această țară în ultimii ani. Maria – Lavinia Tudose, elevă a Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați, a obținut două medalii de aur la Olimpiada Internațională de Limba Engleză 2025 (IELO). Cu câteva zile înainte, în perioada de pregătire, tocmai afla că Guvernul avea să-i taie bursa.
Cum a primit vestea, cum a reușit să se mobilizeze pentru concurs și, mai ales, ce mesaj are pentru politicienii aflați la putere, totul într-un interviu acordat gandul.ro.
Un copil mai coerent decât un ministru
O minte sclipitoare și un discurs excepțional, care le pune autorităților oglinda în față, așa cum nimeni nu a reușit până acum.
„Olimpicii – acei tineri care își petrec nopțile învățând, care sacrifică vacanțe, prieteni și odihnă pentru a aduce prestigiu României nu cer recompense uriașe. Cer doar recunoaștere, respect și un semn că efortul lor contează. Faptul că statul își întoarce privirea de la ei transmite un mesaj dureros: că în țara noastră excelența nu este o prioritate, ci o povară bugetară. Educația nu se construiește pe tăieri și indiferență, ci pe investiție, recunoaștere și grijă pentru valoare. Iar atâta timp cât meritul va fi ignorat, ne vom întreba mereu de ce tinerii noștri aleg să-și caute viitorul în alte țări… Este trist, dar acesta este adevărul.”
Maria – Lavinia studiază la profilul filologie bilingv – engleză din cadrul Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați, un liceu cu tradiție în formarea elevilor de elită. După ce a obținut locul I la faza pe țară a Olimpiadei la Limba Engleză, eleva din Galați și-a asigurat participarea la faza internațională a olimpiadei, unde a reușit performanța de a cuceri două medalii de aur – una la proba individuală, la nivelul C1, și una la proba pe echipe. Olimpiada a reunit elevi din țări precum China, Luxemburg, Turcia, Georgia, Bosnia și Herțegovina, Slovacia, Bulgaria, Grecia, Letonia și Republica Moldova.
La competiția IELO 2025, organizată în luna august la Colegiul Național „Decebal” din Deva, România a obținut un total de zece medalii: patru de aur, trei de argint și trei de bronz.
Pasiune îmbninată cu performanță
Maria – Lavinia Tudose a povestit de unde vine pasiunea ei pentru limba engleză, dar și pentru limbile străine în general.
„Pasiunea mea pentru limba engleză a început din școala primară, când la mine în școală se țineau cursuri de limba engleză după ore. Părinții mei au ținut foarte mult să cunosc o limbă străină, să am această deschidere spre noi orizonturi, așa că nu au ezitat să mă înscrie. Și a fost dragoste la prima vedere, dacă mi se permite exprimarea aceasta. Am fost pur și simplu atrasă de această limbă și mi-a plăcut enorm să o studiez.
Și asta am făcut și pe parcursul anilor de gimnaziu, dar nu la nivel de performanță. Performanța aceasta a venit odată cu intrarea la liceu, unde doamna mea profesoară, Anca Manea, mi-a deschis ochii cu privire la oportunitatea de a merge la olimpiadă. Și nu a fost un parcurs ușor, dar a fost cu siguranță unul valoros. Uneori nici nu simțeam că muncesc, atât de tare eram fascinată de tainele limbii engleze și atât de tare îmi doream să cunosc cât mai multe.
Pentru limbile străine am avut o afinitate, se pare, căci cu aceeași plăcere am studiat și limba franceză, iar anul trecut am promovat examenul Delf, nivelul B2, cu un punctaj foarte bun. Deci se poate spune că și limba franceză se numără printre pasiunile mele. În viitor, mi-aș dori să învăț spaniola și italiana, și pot doar să sper că voi găsi timpul necesar pentru acest proces”, a povestit Maria-Lavinia Tudose.
Muncă și timp liber sacrificat
Maria – Lavinia Tudose recunoaște că munca este unicul secret din spatele performanței, mărturisind că munca asiduă întrece adesea talentul.
Eleva susține că singurul sacrificiu adevărat pentru ea a fost timpul său liber. Vorbește însă și despre o parte bună care a ajutat-o mai târziu în viață și anume faptul că s-a autoeducat să fie disciplinată și să-și ducă toate sarcinile la bun sfârșit.
Însă nu toate lucrurile din spatele medaliilor câștigate sunt ușoare. Dimpotrivă. Olimpica vorbește și despre lupta dificilă pe care a dus-o cu toate fricile sale, respectiv cu teama de eșec, cu sindromul impostorului, crezând deseori că locul ei nu este între olimpici.
Bucuria de a studia engleza la nivel de performanță și dorința de a afla cât mai multe despre această limbă au făcut ca niciun obstacol să nu stea în calea reușitei tinerei din Galați.
Autoeducarea pentru disciplină
„Sacrificii financiare ale familiei nu pot spune că au fost, eu am avut norocul să nu am nevoie de ore de pregătire pentru niciuna din performanțele mele, așa că pe această parte nu pot să vă spun prea multe detalii. În schimb, cel mai mare sacrificiu a fost timpul meu liber. Adesea veneam obosită după 6-7 ore de cursuri și mă mai puneam încă vreo cinci să fac subiecte de olimpiadă, să scriu eseuri, să fac audiții.
Partea bună este că m-am autoeducat să fiu disciplinată, de aceea atunci când știu că am o sarcină de rezolvat, nu mă împiedică nimic, nici măcar oboseala. Știam că dacă vreau să îmi depășesc limitele, trebuie să muncesc, să învăț, să mă prefecționez, să îmi înving nesiguranțele, și exact asta am făcut. Dificilă a fost și lupta cu toate fricile mele, cu teama de eșec, cu sindromul impostorului, adesea credeam că locul meu nu este între olimpici, că totul este rezultatul unui noroc divin și că nu merit cu adevărat să mă aflu acolo. Această luptă cu mine însămi a fost o provocare, una pe care din fericire am trecut-o și din care am învățat foarte multe.
De asemenea, toată vara, când teoretic aș fi avut timp pentru activități recreative, eu am stat cu cartea de engleză în brațe, învățând în permanență. Și la mare am fost cu laptopul după mine, ca nu cumva să ratez oportunitatea de a mai scrie un eseu. Și nu regret absolut nimic, pentru că, în final, efortul a meritat. Pe lângă premii și recunoaștere, mă bucur că am câștigat încredere în propriile mele forțe și că mi-am dovedit că nimic nu este imposibil. Dar da, cel mai mare sacrificiu a fost timpul și energia mea, pe care le-am investit în studiul limbii engleze.”
Respectul pentru profesori a fost uitat
Maria-Lavinia Tudose a vorbit și despre calitatea învățământului românesc din 2025, dar și ultimii ani, recunoscând că marea ei tristețe o reprezintă lipsa de respect față de meseria de profesor, pe care o consideră una dintre cele mai nobile.
Eleva olimpică la engleză își dorește o carieră în învățământ, tocmai de aceea recunoaște că i-ar plăcea să vadă o Românie care înțelege că educația nu este o cheltuială, ci o investiție.
„O întrebare foarte grea. În România anului 2025, educația rămâne o rană frumoasă — o floare care tot încearcă să înflorească dintr-un sol bătătorit de nepăsare și promisiuni uitate. Privind în jur, văd lucruri care mă bucură: există dascăli care pun suflet în tot ceea ce fac, care reușesc să transforme o lecție într-o experiență de viață, iar unii elevi încep să înțeleagă cât de important este să gândești critic și să fii curios. Acestea sunt semnele unui viitor posibil, mai luminos. Totuși, nu pot trece cu vederea ceea ce lipsește.
Ca o persoană care aspiră să ajungă în învățământ, mă întristează tare lipsa de respect față de profesori, felul în care această profesie, deși una dintre cele mai nobile, este adesea privită cu indiferență. În loc să fie sprijiniți și apreciați, profesorii sunt deseori puși în situații dificile, confruntați cu tăieri bugetare, salarii insuficiente și un sistem care ă îi descurajează. De asemenea, educația are nevoie de mai multă viziune și coerență.
Educația ca o investiție, nu ca o cheltuială
Trebuie să formăm elevi care gândesc, nu doar care reproduc informații. Să punem accent pe valori, pe cultură, pe respectul față de cunoaștere. Mi-ar plăcea să văd o Românie care înțelege că educația nu este o cheltuială, ci o investiție. O țară care își tratează profesorii cu respect, ca pe niște sculptori ai viitorului. O școală unde copiii sunt învățați să gândească, nu doar să repete, și unde dragostea de cunoaștere e mai puternică decât teama de examen. Dar cred că momentan acestea rămân la stadiul de vise.”
Olimpica internațională la engleză din Galați mărturisește că opțiunea ei pentru studiile universitare o reprezintă România, deși recunoaște că nu a fost o decizie luată cu inima împăcată, ținând cont de întreg contextul educației din România.
Tăerea burselor olimpicilor între dezamăgire și revoltă
Cât despre decizia Ministerului Educației de a tăia bursele olimpicilor, Maria-Lavinia Tudose susține că a primit vestea cu profundă dezamăgire și revoltă interioară.
„Având în vedere că doresc să studiez limba română la facultate, voi opta pentru a studia în România. Să nu vă gândiți că iau această decizie cu inima împăcată, pentru că situația educației din România nu este optimă. Însă prefer să rămân, măcar pentru moment, cu speranța că se va schimba ceva, și că poate voi fi parte din acea schimbare. De asemenea, mi-ar fi greu să mă știu departe de tot ce iubesc, de aceea studiul în România rămâne drumul pe care voi merge.
Am primit decizia Ministerului de a tăia bursele olimpicilor cu profundă dezamăgire și revoltă interioară. Mi se pare nu doar o greșeală administrativă, ci un semn al unei neglijențe mai profunde, al unei societăți care își uită valorile și care, din păcate, nu mai știe să-și respecte performanța. Ceea ce mă întristează și mai mult este faptul că, din ce știu, există un amendament al legii educației care prevede susținerea elevilor cu performanțe excepționale, însă el pare să fie trecut cu vederea, ignorat, ca și cum ar fi doar o frază frumoasă într-un document uitat într-un sertar ministerial.„
Visul său profesional, inspirat de dascălii din gimnaziu și liceu
Eleva din Galați povestește că visul său profesional este să devină profesoară de limba și literatura română. Recunoaște că inspirația pentru această decizie vine de la profesoarele sale din gimnaziu și din liceu.
Tânăra mărturiște că și-ar dori ca într-o zi profesia de dascăl va fi din nou privită cu respectul pe care îl merită.
„Mi-au arătat că o oră de română poate fi mai mult decât o analiză literară — poate fi o călătorie prin idei, prin sentimente și prin felul în care ne înțelegem pe noi înșine. Ele au fost cele care mi-au insuflat respectul față de cuvânt și dragostea pentru limbă, iar eu îmi doresc să pot face același lucru pentru alți elevi.
Îmi doresc să urmez Facultatea de Litere, la specializarea română-engleză, o alegere care, din păcate, nu este mereu privită cu entuziasm de ceilalți. De multe ori aud că „îmi irosesc potențialul”, că a fi profesor nu mai „merită”, că nu este o carieră „de viitor.” Dar eu nu cred asta. Cred că adevărata valoare a unei cariere nu stă în statistici sau salarii, ci în sensul pe care îl aduce în viețile celorlalți.
Poate că sunt naivă, dar încă mai sper că lucrurile se vor schimba, că într-o zi profesia de dascăl va fi din nou privită cu respectul pe care îl merită. Alegerea mea nu e una din comoditate, ci din pasiune — acea pasiune care m-a făcut mereu să iubesc literatura, limba română, frumusețea ideilor și puterea cuvintelor. Așa că, deși recunosc că privesc temătoare la viitor, nu am de gând să renunț la dorința mea”, a conchis Maria – Lavinia Tudose, elevă a Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați, olimpică internațională.
Read MoreMediafax
About the Author
