Jurnalistul american Evan Gershkovich a declarat că știa că este victima unei înscenări din partea Rusiei atunci când a fost arestat de agenții FSB și acuzat de spionaj. Într-un interviu acordat Today de la Radio 4, Gershkovich a povestit despre momentul în care și-a dat seama că a fost „atras într-o capcană”, când, în 2023, mai mulți bărbați mascați l-au înconjurat într-un restaurant și l-au reținut, relatează BBC.
„Nu sunt interogat, nu sunt torturat… Sunt acuzat de spionaj”, a spus el, exprimându-și sentimentul de ușurare: „Mi-au întins o capcană și au fabricat acest dosar pentru ca eu să devin un ostatic valoros – un pion într-un joc mai mare”.
Gershkovich, care are acum 34 de ani, a fost condamnat la 16 ani de închisoare, dar a fost eliberat 16 luni mai târziu în cadrul unui acord de schimb de prizonieri de mare amploare.
Gershkovich locuia în Rusia din 2017 și era corespondentul străin al Wall Street Journal la Moscova în momentul arestării sale – în prezent, este stabilit la Berlin, în Germania. Atât el, cât și angajatorul său au susținut întotdeauna că acuzațiile erau nefondate.
În ziua în care a fost arestat, Gershkovich se afla la Ekaterinburg – la aproximativ 1.600 km est de Moscova – unde se întâlnea cu o persoană pe care o considera o sursă pentru un articol.
Stăteau într-o sală de mese pe jumătate goală „când un grup de vreo șase bărbați mascați a intrat și a spus: «Cred că am rezervat masa aceea»”. O frază ciudată, a spus Gershkovich, dar, dacă te gândești bine, este ingenioasă, pentru că „te îngheață pe loc”.
Cei doi bărbați s-au ridicat în picioare, iar lui Gershkovich i s-a comunicat că este arestat de către celebrul și puternicul FSB, serviciul de securitate internă al Rusiei.
„Abia în acel moment îți dai seama că e ceva cu adevărat grav… Când e vorba de FSB, știi că totul a fost planificat”.
Dar bărbatul cu care se întâlnea? Gershkovich l-a văzut dispărând în mulțime.
La scurt timp după arestarea sa, jurnalistul a declarat că și-a dat seama că faptul că nu era interogat sau torturat – tactici obișnuite folosite de serviciile de securitate rusești în cazul spionilor – însemna probabil că era tratat mai degrabă ca o marfă, nu ca un adevărat dușman al statului.
„Am avut un moment ciudat – un sentiment de ușurare m-a cuprins”, a spus el. „Mi-am dat seama că nu mă tratează ca pe un spion adevărat. Mi-au întins o capcană și au fabricat acest caz pentru ca eu să fiu un ostatic valoros, un pion într-un joc mai mare. Asta înseamnă că va dura ceva timp, dar nu voi rămâne aici 12–20 de ani”.
Această conștientizare l-a ajutat să rămână „echilibrat și disciplinat în închisoare”, dar i-a oferit și o modalitate unică de a prevedea ce s-ar putea întâmpla în continuare – iar una dintre presupunerile sale era un schimb de prizonieri.
„Am presupus că va face multă vâlvă, că va provoca un scandal la nivel mondial. Adică, e vorba de un corespondent străin al Wall Street Journal”, a spus el – și a avut dreptate.
Organizațiile media din întreaga lume au relatat despre acest caz, chipul său a apărut pe un panou publicitar din Times Square, iar președintele SUA de atunci, Joe Biden, a declarat că „nimic nu era mai important” pentru el decât repatrierea lui Gershkovich.
Jurnalistul era convins că totul făcea parte din planul Moscovei – acela de a avea un deținut de mare anvergură pe care să-l poată schimba cu unul dintre ai săi – și anume Vadim Krasikov, un asasin care ispășea o pedeapsă pe viață în Germania.
„Ei [Moscova] au scăpat basma curată, în sensul că nu li s-au impus sancțiuni. Așadar, au jucat foarte inteligent, dacă privești lucrurile cu cinism”.
Gershkovich a fost ținut în celebra închisoare Lefortovo din Moscova, care a găzduit de-a lungul anilor unii dintre cei mai cunoscuți deținuți ai țării, printre care prizonieri politici și disidenți. În timpul Marii Terori a lui Iosif Stalin, din anii 1930, tortura și execuțiile erau la ordinea zilei.
El a descris-o ca fiind o „experiență cu adevărat izolatoare”, într-un spațiu minuscul. „Asta te afectează psihic”, a spus Gershkovich, dar a adăugat că a fost tratat bine: „Mi s-a permis să dorm, mâncarea a fost bună”.
Imaginile cu Gershkovich zâmbind către camerele de filmat în timpul aparițiilor sale în fața instanței din Moscova au fost difuzate în întreaga lume – iar acest lucru a fost intenționat, a spus el – o modalitate de a arăta că se simțea bine.
„Am vrut să le arăt oamenilor acest tip de sfidare… Știm că este vorba de un caz fabricat, așa că, dacă acesta este un spectacol de teatru, să nu-i lăsăm pe cei de la [Moscova] să-l desfășoare așa cum vor ei”.
El a subliniat însă că nu toată lumea trăiește în închisoarea rusă așa cum a trăit el: „Unii oameni… sunt torturați. Sunt distruși ca ființe umane, privați de mâncare, de apă caldă pentru duș, li se spune că nu-și vor mai vedea niciodată familiile. Eu am fost tratat cu totul altfel”.
Gershkovich și-a comparat experiența cu cazul jurnalistei ucrainene Viktoriia Roshchyna, care a murit în captivitate în Rusia în 2024, la vârsta de 27 de ani. Câteva luni mai târziu, când trupul ei a fost în sfârșit returnat, se pare că acesta prezenta semne de tortură, iar organele îi fuseseră prelevate.
Gershkovich știa că era planificat un schimb de prizonieri cu trei săptămâni înainte ca acesta să aibă loc – o perioadă „chinuitoare”, a spus el, „pentru că acum fiecare zi pare dureros de lungă”.
Când s-a întâmplat în sfârșit, pe 1 august 2024, a fost un moment de „bucurie pură”. Dar apoi „bucuria se estompează, adrenalina se potolește și te confrunți cu realitatea de a trebui să te întorci din nou la viața de zi cu zi”.
Gershkovich a spus că această perioadă a fost dificilă și, uneori, copleșitoare. Nu dormea, suferea de atacuri de panică în mulțimile mari și era irascibil, deoarece încerca să-și stăpânească emoțiile.
A consultat terapeuți specializați în tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) și a spus că și scrierea unei cărți despre experiența sa dureroasă l-a ajutat.
Dar ce zici de o întoarcere în Rusia? Gershkovich are o legătură strânsă cu această țară – părinții lui s-au mutat în SUA din Uniunea Sovietică în anii ’70. A crescut într-o familie în care se vorbea limba rusă, are un nume rusesc, s-a mutat acolo la vârsta de 25 de ani și și-a făcut mulți prieteni, printre care și iubita lui, care este rusoaică.
„Sper să mă pot întoarce într-o bună zi, dar cred că va trebui să vedem ce se va întâmpla după [președintele rus Vladimir] Putin. Și nu este deloc clar dacă următorul guvern va fi mai bun”.
Citește și:
Editor : A.M.G.
About the Author
