O nouă descoperire în deșertul Sahara oferă comunității științifice internaționale indicii vitale despre tinerețea planetei Marte și despre capacitatea acesteia de a găzdui viață în trecutul îndepărtat. Analizele riguroase de laborator efectuate asupra unui meteorit rar demonstrează că roca s-a format în urmă cu cel puțin 4,1 miliarde de ani. Această datare plasează originea fragmentului într-o epocă geologică timpurie, în care planeta roșie dispunea de un mediu radical diferit față de cel arid din prezent, caracterizat prin prezența apei lichide.
Roca spațială, catalogată oficial sub denumirea de Teghaza 001, a fost recuperată în anul 2022 pe teritoriul statului Mali, la o distanță de aproximativ 34 de kilometri de localitatea Bir Chali. Cele opt fragmente recuperate, dintre care cel mai mare are dimensiunile aproximative ale unui pumn, au fost analizate într-un studiu amplu publicat în prestigioasa revistă științifică Science. Conform geologilor, fragmentul reprezintă cea mai veche structură din scoarța marțiană descoperită vreodată printre cei 435 de meteoriți marțieni identificați până acum pe Terra. Datarea istorică a fost realizată cu precizie prin izolarea cristalelor de zircon și utilizarea metodei izotopice uraniu-plumb. Din punct de vedere structural, Teghaza 001 este o rocă magmatică de tip gabro, bogată în feldspat și piroxen, rezultată din răcirea lentă a magmei din mantaua marțiană.
Secretele hidrologice ale unei planete dispărute
Dincolo de vechimea sa impresionantă, adevărata valoare a meteoritului rezidă în dovezile chimice pe care le poartă în structura sa. Analizele avansate ale izotopilor de hidrogen și oxigen au scos la iveală un mecanism hidrologic complex: apa de la suprafața planetei Marte se infiltra adânc în straturile profunde ale scoarței, unde interacționa direct cu rocile fierbinți aflate în proces de solidificare.
Această dinamică susține ipoteza unui mediu planetar activ și umed. Yang Liu, cercetător renumit la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA și coordonator principal al acestui studiu, a subliniat importanța deosebită a acestei caracteristici, declarând că meteoritul păstrează dovezi ale unei perioade în care Marte era probabil mai caldă și mai umedă decât în cea mai mare parte a istoriei sale. Datele obținute vin să completeze și să valideze observațiile realizate de rovere și sateliți, care au cartografiat de-a lungul anilor albii secate de râuri, bazine lacustre și urmele unui vast ocean ce ar fi acoperit emisfera nordică marțiană.
Reevaluarea potențialului biologic pe Marte
Certitudinea prezenței apei în stare lichidă relansează una dintre cele mai mari întrebări ale științei moderne: a existat vreodată viață dincolo de Terra? Deși dovezile fizice directe lipsesc încă, parametrii geochimici oferiți de Teghaza 001 confirmă că habitatele timpurii de pe Marte erau teoretic perfect compatibile cu biologia.
Lee Saper, cercetător în cadrul NASA Ames Research Center și coautor al cercetării, a nuanțat acest aspect crucial, afirmând că rezultatele susțin ipoteza existenței unor condiții favorabile vieții microbiene pe Marte, fără să demonstreze însă că organismele au existat efectiv acolo. Specialiștii amintesc că, în primul său miliard de ani de existență, Marte a beneficiat de o atmosferă densă și protectoare, care s-a degradat treptat din cauza pierderii câmpului magnetic global. În prezent, comunitatea științifică bănuiește că Teghaza 001 provine din regiunile muntoase din emisfera sudică, cel mai probabil din vecinătatea bazinului de impact Hellas. Roca a fost smulsă de pe planeta natală în urma unui impact cosmic violent, rătăcind prin spațiu până când gravitația terestră a atras-o în mijlocul dunelor din Sahara.
Sursa: Mediafax
About the Author
