O nouă specie de crocodil preistoric a fost identificată dintr-o fosilă extrasă din roca folosită la construcția uneia dintre cele mai cunoscute statui din antichitate, Marele Sfinx din Giza, potrivit unui studiu publicat în revista Royal Society Open Science. Când a fost descoperită fosila, cercetătorii au crezut că este vorba de un gavial fals (Tomistoma schlegelii), dar noul studiu arată că este vorba de o cu totul altă specie care nu a mai fost identificată până acum.
Echipa internațională de cercetători a examinat specimenul care a trăit acum 50 de milioane de ani, dezgropat din dealurile Mokattam, la sud-est de Cairo, în 1927, și a constatat că mărimea și forma craniului diferă de cele ale gavialilor, atât cei care mai trăiesc în prezent, cât și cei care aparțin unor specii dispărute.
În ultimul deceniu, datorită progresului tehnologic, a unei game mai largi de probe și a unei înțelegeri mai avansate a morfologiei biologice, astfel de evaluări au devenit mult mai precise, ceea ce ajută la rezolvarea a tot mai multe mistere paleontologice precum cea a reptilei din Mokattam.
Cercetătorii au numit noua specie Herugavialis cairensis, Heru (Horus) fiind zeul antic egiptean care ar fi fost sursa de inspirație pentru construcția Sfinxului.
„Crocodilii făceau parte din ecosistemul Nilului, care era esențial pentru egipteni, și erau importanți în credința și cultura antică egipteană”, a spus Hesham Sallam, un paleontolog egiptean de la Centrul de Paleontologie a Vertebratelor din cadrul Universității Mansoura, care a colaborat în acest proiect.
Fosila reptilei din Mokattam provine din Eocenul Mijlociu, o eră când o mare parte din nordul Africii, inclusiv Cairo și împrejurimile sale, se aflau sub apă.
Un studiu esențial pentru viitorul biodiversității planetei
Nu se știe sigur cum arăta Herugavialis, dar cel mai probabil se asemăna cu cele două specii înrudite, gavialul fals și gavialul indian. Ambele specii au botul lung și îngust, asemănător cu cel al peștelui-spadă, prevăzut cu dinți extrem de ascuțiți și adaptați la prinderea peștilor în ape puțin adânci.
„Percepția publică este, în mare măsură, că dinozaurii sunt extraordinari – și chiar sunt”, a spus Paul Burke, cercetător de la Muzeul Suedez de Istorie Naturală și unul dintre autorii studiului, într-un interviu pentru Washington Post. „Dar există atât de multe alte lucruri interesante în paleontologie, inclusiv acești crocodili.”
„Ceea ce îmi place cel mai mult la acest subiect este faptul că există specii înrudite [cu Herugavialis] care sunt încă în viață… Există crocodili marini, crocodili tereștri, o diversitate uimitoare.”
Studiul este extrem de important pentru viitorul diversității biologice a planetei.
„Cu crocodilienii moderni care sunt amenințați cu dispariția, înțelegerea modului în care animalele din trecut s-au adaptat sau au dispărut în timpul schimbărilor climatice din trecut ne oferă un context inestimabil pentru actuala criză a biodiversității”, a spus și cercetătorul Jorgo Ristevski de la Institutul Max Planck de Geoantropologie, care nu a participat la acest studiu.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
