Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu explică, sâmbătă seară, într-o postare pe pagina sa de Facebook, de ce a acceptat propunerea de a prelua mandatul de ministru al Sănătăţii în guvernul premierului desemnat Siegfried Mureşan, ea spunând că în cei 15 ani dedicaţi societăţii civile, a fost implicată, alături de colegele sale, în peste 30 de proiecte de construire, renovare şi dotare a spitalelor publice.
„Am acceptat pentru că ştiu că nu există miracolele şi, într-o ţară normală la cap, viaţa unui copil, a unui părinte ori a unui bunic nu trebuie să depindă de un miracol. Dacă vrem spitale moderne şi curate, atunci trebuie să le construim şi să le administrăm corect. (…) Indiferent de deznodământul zilelor următoare, sănătatea României nu mai poate aştepta miracole. Este timpul să le facem să se întâmple”, afirmă Gheorghiu (PNL).
„Cele mai importante lecţii despre sistemul de sănătate din România nu le-am învăţat din studii, rapoarte sau din programe de guvernare. Le-am învăţat pe holurile spitalelor. Le-am învăţat de la mamele care dormeau lângă patul copilului lor, ghemuite pe un scaun, căutând cu disperare soluţii şi rugându-se pentru un miracol. Le-am învăţat de la miile de pacienţi care aşteptau, uneori prea mult, un diagnostic, un tratament şi şansa de a se face bine. Le-am învăţat de la medicii care rămâneau mult după încheierea programului şi de la asistentele care ţineau în picioare o secţie întreagă, cu doar jumătate din personalul necesar. Am cunoscut oameni care au învins boala şi am cunoscut oameni pe care i-am pierdut în faţa bolii”, afirmă Oana Gheorghiu într-o postare pe pagina sa de Facebook.
Vicepremierul interimar mai spune că a privit suferinţa în ochi şi a simţit frustrarea de a vedea că, după atâţia ani de democraţie, sistemul de sănătate din România este „încă măcinat de probleme grave”.
„În cei 15 ani dedicaţi societăţii civile, am fost implicată, alături de colegele mele, în peste 30 de proiecte de construire, renovare şi dotare a spitalelor publice. Împreună cu peste 350.000 de oameni şi 8.000 de companii care au donat, am construit un spital de 12.000 de metri pătraţi, în care peste 3.500 de copii au fost trataţi încă din primul an. Am amenajat camere sterile care au triplat capacitatea de transplant a României, am refăcut secţii de oncologie pediatrică şi am ridicat spitale modulare de terapie intensivă când pandemia nu mai lăsa loc de aşteptare”, explică Gheorghiu.
Ea precizează că acesta este contextul în care a acceptat propunerea de a face parte din cabinetul condus de Siegfried Muresan, şi nu pentru „o funcţie vremelnică” şi „nici din ambiţie personală”.
Rogobete, atacuri la Gheorghiu
Unul dintre cei care au comentat critic numirea Oanei Gheorghiu a fost și Alexandru Rogobete. Fostul ministru al Sănătăţii o critică, într-o postare pe pagina sa de Facebook, pe Oana Gheorghiu, propunerea premierului desemnat Siegfried Mureşan pentru Ministerul Sănătăţii, întrebând-o „unde este, în Programul de Guvernare, Oana Gheorghiu din societatea civilă?” „Interesul poartă fesul? (…) Doamnă Oana Gheorghiu, unde sunt oamenii, cercetarea, studiile clinice, gărzile şi accesul rapid la inovaţie? Ce s-a schimbat: sistemul de sănătate sau poziţia din care îl priviţi?”, a scris Rogobete.
„În schimb, regăsesc prea mult din aceeaşi filosofie promovată de Ilie Bolojan şi de conducerea CNAS: cost, grad de ocupare, reducerea capacităţilor considerate insuficient utilizate şi presiune pe cheltuieli. Tăiem, tăiem, tăiem. Iar Oana Gheorghiu, propusă acum pentru Ministerul Sănătăţii, are o întrebare importantă la care trebuie să răspundă. Ani de zile, din societatea civilă, a vorbit despre accesul pacienţilor la tratament, despre bolnavii de cancer, despre dreptul pacienţilor la standarde moderne de îngrijire şi despre nevoia de schimbare a sistemului. Unde sunt toate acestea acum? Unde este acea voce în programul de guvernare pe care ar urma să îl pună în aplicare? Le-a uitat? Nu mai crede în ele? Sau au fost doar teme de campanie şi comunicare ale perioadei de ONG?”, a transmis Rogobete într-o altă postare.
Editor : Sebastian Eduard
About the Author
