Departe, în sălbăticia Rusiei, în apropierea micului sat Kîtlîm, în Urali, se află un munte discret. Îngropat adânc sub stâncă, se găsește un buncăr masiv – giuvaierul coroanei din programul de arme nucleare al Rusiei. Serviciile de informații occidentale au știut despre acest „Munte al Apocalipsei” încă din vremea Războiului Rece. Timp de mulți ani, au monitorizat orice activitate din jurul muntelui. Dacă într-o zi Rusia ar fi atacată cu arme nucleare, un ordin de lansare ar fi trimis din interiorul acestui munte către toate rachetele supraviețuitoare din arsenalul nuclear al țării. Timp de decenii, analiștii militari au crezut că acest misterios „Obiect 1335” intrase în stare latentă. Însă publicația Danwatch publică o amplă investigație în care a documentat faptul că complexul subteran strict secret a fost supus recent unei modernizări masive.
Publicația Danwatch a analizat mii de documente de achiziții militare și pe planuri originale.
În perioada 2018-2024, armata rusă a achiziționat cantități uriașe de materiale de construcție pentru complexul de sub munte, inclusiv suficient oțel pentru a construi trei Turnuri Eiffel, suficient ciment pentru a ridica un turn cu 30-40 de etaje și peste 600 de kilometri de cabluri electrice.
Dar care a fost scopul tuturor acestor achiziții?
Rusia a reactivat un sistem apocaliptic strict secret
În 2018, ceva de amploare a început să se miște departe, în sălbăticia din centrul Rusiei.
Pe un drum nou construit, camioanele au început să facă curse dus-întors prin peisajul ostil și nesfârșit al pădurii, către un sat mic și izolat de la poalele Munților Urali.
Acestea transportau cantități mari de materiale de construcții: oțel, ciment, cabluri electrice, stații de transformare și izolație. Unele erau încărcate cu echipamente avansate de foraj în stâncă și sisteme de ventilație concepute pentru mine. Altele transportau echipamente de protecție împotriva substanțelor chimice și radioactive.
Potrivit investigației Danwatch, în colaborare cu The Sunday Times și Dossier Center, armata rusă a lucrat intens pentru a extinde și moderniza strict secretul „Obiect 1335” – un buncăr de comandă gigantic, ascuns adânc în interiorul unui munte, reprezentând unul dintre cele mai importante secrete de stat ale Rusiei.
Cele peste două milioane de documente analizate de Danwatch arată că, începând cu anul 2018, ministerul apărării de la Moscova a început să plaseze mii de comenzi individuale de materiale pentru Obiectul 1335, iar în anii următori, până în 2024 – și posibil chiar mai târziu -, armata a extins și a fortificat complexul subteran, de unde forțele ruse vor putea comanda un război nuclear.
Potrivit unor experți de top și unor surse de rang înalt din cadrul armatei ruse, scopul lucrărilor de la Obiectul 1335 a fost echiparea facilității cu o versiune modernă a unui sistem cunoscut din timpul Războiului Rece care, printr-un grad ridicat de automatizare, poate ocoli canalele normale de comandă și poate comunica direct cu rachetele purtătoare de focoase nucleare.
Sursele descriu sistemul drept giuvaierul coroanei din strategia de descurajare nucleară a Rusiei: nodul central dintr-un sistem de ripostă nucleară conceput pentru a transmite ordine de lansare pe întreg teritoriul Rusiei către fiecare rachetă din arsenalul nuclear al țării, în cazul în care Rusia ar fi vreodată supusă unui atac prin surprindere.
Denumirea tehnică a sistemului este „Perimetr”. În Occident, acesta este cunoscut sub numele de „Mâna Moartă” (Dead Hand).
Bazată pe ani de cercetare, această dezvăluire îi determină acum pe unii dintre cei mai importanți experți ai lumii să tragă un semnal de alarmă. Sistemul, construit și activat inițial la mijlocul anilor 1980, este un produs al paranoiei extreme din timpul Războiului Rece, care domina la acea vreme. Din acest motiv, el ridică îngrijorări serioase că Moscova folosește din nou acest sistem într-un moment de reaprindere a conflictului dintre Est și Vest, mai scrie Danwatch.
„Cea mai simplă explicație este că rușii repun, cel mai probabil, Mâna Moartă în funcțiune. Este o afirmație îndrăzneață, dar uneori lucrurile sunt exact ceea ce par a fi”, spune Jeffrey Lewis, lector în dezarmatare nucleară și controlul armamentului la Universitatea Stanford și unul dintre cei mai importanți experți ai lumii în politica de securitate nucleară, după ce a consultat documentația Danwatch.
„Se știe că acesta este centrul de comandă pentru Forțele de Rachete Strategice. Și este locul unde se află cartierul general al Mâinii Moarte. Așadar, faptul că acesta este, după cum se pare, masiv renovat și reintrat în funcțiune sugerează că va face exact ceea ce a fost conceput să facă de la bun început. Există o mulțime de semnale dinspre Rusia că Mâna Moartă ar putea fi pusă din nou în funcțiune, mai ales pentru că eu cred că Rusia este îngrijorată de o serie de capacități ale SUA”, a mai spus Jeffrey Lewis.
Tom Røseth, expert în politica de securitate a Rusiei și instructor-șef în studii de informații la Colegiul de Comandă și Stat Major din Norvegia, crede de asemenea că totul indică faptul că Perimetr a fost modernizat cu tehnologie nouă.
Cu toate acestea, el pune un mare accent pe faptul că sistemul a fost conceput pentru ripostă și nu pentru un prim atac, motiv pentru care vede modernizarea din munte în primul rând ca pe o formă de protecție.
„Aceasta sugerează că își securizează facilitatea împotriva tuturor tipurilor de atacuri”, spune el.
Røseth atrage atenția că Statele Unite au dezvoltat arme puternice de tip „bunker buster” (distrugătoare de buncăre), care pot lovi ținte extrem de protejate, aflate adânc subteran. Americanii au folosit astfel de arme în războiul împotriva Iranului, unde chiar și facilități aflate adânc sub pământ au fost lovite și avariate.
„Pentru a proteja Obiectul 1335 și facilitățile de comandă și control ale forțelor nucleare, ei trebuie, prin urmare, să sape și mai adânc și să fortifice locația și mai mult”, declară Tom Røseth.
Greu de crezut
Perimetr a fost conceput inițial în anii 1970 ca un element extrem al conceptului ce a devenit cunoscut sub numele de Distrugere Reciproc Asigurată (Mutually Assured Destruction) – o doctrină strategică menită să împiedice marile puteri să se atace reciproc cu arme nucleare, deoarece un atac asupra adversarului ar fi însemnat inevitabil o lovitură la fel de dură încasată în schimb.
Ca un fel de poliță de asigurare supremă, oamenii de știință ruși au construit un sistem complex menit să garanteze riposta nucleară chiar și în cazul în care conducerea politică și militară a Rusiei ar fi fost eliminată într-un atac prin surprindere.
Dacă Kremlinul primea un avertisment că rachete nucleare inamice se îndreaptă spre țară, conducerea avea la dispoziție doar câteva minute pentru a decide dacă amenințarea era reală și dacă trebuia să ordone o ripostă înainte ca rachetele să își atingă ținta.
Cu ajutorul sistemului Perimetr, decizia putea fi delegată buncărului protejat de la Obiectul 1335, de unde sistemul monitoriza dacă țara se afla într-adevăr sub atac. Dacă legătura cu conducerea era întreruptă, iar sistemul detecta vibrații seismice și radiații care indicau o detonație nucleară pe teritoriul rus, militarii din buncăr puteau declanșa o lovitură de ripostă totală.
Această delegare a ordinului de lansare avea scopul de a ajuta Kremlinul să își păstreze calmul și să evite reacțiile la alarme false, dintre care au existat mai multe de-a lungul istoriei.
Cu toate acestea, potrivit lui Jeffrey Lewis, reactivarea sistemului Perimetr reprezintă o evoluție dramatică, deoarece chiar și la nivel înalt în serviciile de informații occidentale a fost greu de crezut că un sistem semiautomatizat cu o asemenea capacitate de distrugere a putut exista vreodată.
„Nici măcar comunitatea de informații din SUA nu a vrut să creadă că Mâna Moartă a existat cu adevărat. Încă se găsesc oameni de atunci care au lucrat în guvern și care pur și simplu refuză să creadă că sovieticii au construit așa ceva, deși totul este temeinic documentat”, spune Jeffrey Lewis.
După ce i-au fost prezentate rezultatele cercetării Danwatch, el a consultat surse din interiorul și din afara Rusiei, iar acestea, potrivit afirmațiilor sale, au confirmat suspiciunea.
„Este atât de greu de crezut că au făcut-o prima dată, iar oamenilor le va fi foarte greu să creadă că o fac din nou. Dar eu cred că exact asta fac.”
Această evaluare este susținută de Andy Weber, fost asistent al secretarului Apărării pentru programe de apărare nucleară, chimică și biologică în timpul administrației Obama și consilier al președintelui pe probleme de arme nucleare timp de peste cinci ani.
El crede, de asemenea, că dovezile indică faptul că Rusia a reactivat Perimetr.
„Nu am niciun motiv să cred că nu este vorba despre asta. Putin este foarte paranoic în privința atacurilor de decapitare. A fost întotdeauna. Așa că are sens ca el să acorde prioritate acestui lucru.”
Complexul din Muntele Kosinski a fost întotdeauna o „prioritate foarte, foarte mare” pentru serviciile de informații occidentale, spune Andy Weber. Conform acestuia, modernizarea facilității de la Obiectul 1335 ar trebui văzută ca parte a unei consolidări mai largi a forțelor nucleare ale Rusiei.
„Se aliniază cu investițiile tot mai mari ale lui Putin din ultimul deceniu în sisteme de transport nuclear, focoase și sisteme de comandă și control. Pentru că dependența Federației Ruse de armele nucleare a tot crescut”, afirmă el.
Secretul de sub munte
Casele din lemn ce alcătuiesc micul sat Kîtlîm sunt întunecate și uzate de intemperii. Păduri nesfârșite de conifere și un teren impracticabil se întind pe sute de kilometri în aproape toate direcțiile.
Satul este extrem de izolat, aflat adânc în sălbăticia Rusiei. Iernile sunt lungi și aspre aici, iar timp de decenii conexiunea cu lumea exterioară a fost practic inexistentă.
Însă dacă urmezi un drum îngust ce șerpuiește din sat prin pădure și trece de minele de platină epuizate spre est, ajungi la o mică parcare și la un punct de control militar. Aici, la poalele Muntelui Kosinski, se află baza militară ce găzduiește unitatea militară specială 20003.
La capătul îndepărtat al bazei, în spatele unui alt punct de control și alături de un turn de mitralieră montat la înălțime, o ușă masivă din fier duce în interiorul muntelui – poarta către un complex subteran vast de clădiri și sisteme de tunele, ascuns sub câteva sute de metri de stâncă solidă.
Din acest Obiect 1335 puternic protejat, Forțele de Rachete Strategice ruse vor putea coordona și purta un război nuclear.
Din acest motiv, complexul din Muntele Kosinski este, de asemenea, unul dintre cele mai secrete locuri din Rusia. În cei peste 40 de ani de când au fost săpate primele tunele la începutul anilor 1980, nici cel mai mic detaliu despre interiorul facilității nu s-a scurs în exterior. Deși Danwatch a obținut sute de imagini de la unitatea militară din afara muntelui, o singură fotografie pare să provină din tunelele din interior.
Însă foști soldați care au servit în unitatea 20003 au descris complexul de buncăre pentru Danwatch, The Sunday Times și Dossier Center ca fiind la „scară largă”. Unul dintre ei afirmă chiar că distanțele din sistemul de tunele sunt atât de mari, încât prin interiorul Muntelui Kosvinsky circulă autobuze.
Aceasta este tot ce sunt dispuși să divulge, pentru că, până la urmă, este vorba despre secrete militare, explică un altul. Dacă sunt prinși vorbind, ar putea petrece mult timp în închisoare sau chiar mai rău.
Oficialii din Rusia au făcut ocazional aluzii la existența sistemului Perimetr, inclusiv prin declarații conform cărora sistemul fusese activat și trecut în stare de pregătire pentru luptă.
În 2011, comandantul-șef al Forțelor de Rachete Strategice, generalul Serghei Karakaev, a confirmat existența Perimetr într-un interviu, însă fără a furniza dovezi care să-și susțină afirmația.
În august 2025, fostul președinte Dmitri Medvedev a făcut aluzie la Perimetr într-o postare pe Telegram adresată președintelui SUA, Donald Trump. El a avertizat cu privire la „cât de periculoasă poate fi faimoasa «Mâna Moartă»”, ceea ce l-a determinat imediat pe Trump să răspundă pe propria platformă de socializare, Truth Social, și să redirecționeze două submarine nucleare către regiuni mai „adecvate”.
Într-o revistă militară rusă, mai mulți veterani de rang înalt din cadrul Forțelor de Rachete Strategice confirmă că Perimetr a fost modernizat și reintrodus în funcțiune la Obiectul 1335.
Într-o serie de articole, aceștia descriu modul în care sistemul, „după mulți ani de lucrări experimentale”, a fost trecut din nou în „stare de pregătire pentru luptă” chiar recent, în 2023.
Generalul-maior în retragere V.G. Halin, care a participat la dezvoltarea sistemului Perimetr original în anii 1970, povestește cum, între 2005 și 2010, a fost unul dintre specialiștii principali responsabili cu modernizarea sistemului, în baza unui decret secret al președintelui Rusiei, Vladimir Putin.
Halin descrie modul în care „sistemul de automatizare” al Perimetr a fost actualizat și cum „capacitățile tehnice” ale sistemului au fost consolidate, printre altele, cu posturi de comandă mobile și comunicații spațiale.
„Dacă va fi necesar, Forțele de Rachete Strategice își vor îndeplini misiunea istorică de ripostă împotriva inamicului care ne încalcă independența”, a scris Halin în ianuarie 2026.
Potrivit experților, descrierile major-generalului Halin sunt deosebit de frapante, deoarece el nu vorbește pentru presa internațională, ci într-o revistă a veteranilor din Rusia.
Secrete de stat scoase la licitație
Când ministerul apărării de la Moscova și-a propus în 2018 să extindă buncărul din muntele de lângă Kîtlîm, Direcția Generală 8 pentru Construcții Militare a fost cea care s-a ocupat de lucrările practice.
Prin mii de licitații individuale, direcția a comandat absolut tot ce era necesar pentru lucrările de construcție, de la lucruri mici la echipamente mari, de la toalete, robinete, garnituri de cauciuc și veste reflectorizante, până la seifuri, încuietori electromagnetice și senzori cu infraroșu.
Însă au fost comandate și utilaje grele de excavare și echipamente de foraj în stâncă, precum și sisteme de ventilație pentru mine și filtre speciale de aer concepute pentru a gestiona materiale chimice, biologice și praf radioactiv. De asemenea, au fost achiziționate stații electrice de transformare rezistente la cutremure și explozii, echipamente de încălzire, lămpi și panouri electrice.
Apoi au urmat materialele de construcție propriu-zise: 22.000 de tone de oțel de armătură și elemente din oțel, 600 de kilometri de cabluri electrice, 14.000 de lămpi și becuri – o infrastructură electrică capabilă să alimenteze orașe mici – și peste 56.000 de tone de ciment, suficient pentru a construi mai multe clădiri înalte.
„Acestea sunt cantități colosale”, spune Per Goltermann, profesor în cadrul Departamentului de Construcții și Inginerie Mecanică de la Universitatea Tehnică din Danemarca.
„Numai cu această cantitate de ciment, în mod normal ai putea produce în jur de 150.000 de metri cubi de beton. În construcțiile civile obișnuite, asta ar corespunde la o suprafață cuprinsă între jumătate de milion și un milion de metri pătrați de elemente din beton. Pentru uz militar, probabil că pereții ar fi făcuți mai groși, dar chiar și într-o estimare conservatoare, ar fi vorba despre cel puțin 150.000 de metri pătrați de suprafață”, explică el.
„Solicitații trebuie să dețină licență FSB”
Deși în cadrul licitațiilor s-au depus eforturi mari pentru a nu se divulga mai mult decât era absolut necesar – de exemplu, prin utilizarea consecventă a codurilor și numerelor -, anumite pasaje individuale din sutele de pagini ale câtorva licitații dezvăluie totuși unele detalii despre ce se află ascuns în munte.
„Obiectul 1335 este conceput pentru a adăposti un complex cu echipamente pentru sistemele de comandă, comunicații și securitate, precum și spații de cazare permanente pentru personalul aflat în stare de pregătire pentru luptă și pentru viața de zi cu zi. Solicitații trebuie să dețină o licență FSB pentru desfășurarea de lucrări ce constituie secret de stat”, se arată într-unul dintre caietele de sarcini, cu referire la serviciul rus de informații FSB.
Alte documente prevăd cerințe stricte pentru șoferii care livrează materialele, inclusiv o interdicție totală privind folosirea telefoanelor, calculatoarelor și a altor dispozitive electronice pe durata livrărilor.
Andy Weber, fostul asistent al secretarului american al Apărării, consideră documentarea Danwatch o descoperire deosebit de importantă. Cu toate acestea, el se întreabă dacă nu cumva este o acțiune deliberată din partea rușilor, ca Occidentul să afle acum despre reactivarea sistemului Perimetr.
„Ar putea fi vorba despre scurgeri autorizate prin intermediul licitațiilor publice, pentru că faptul că lucrează la acest lucru nu este, cu siguranță, ceva ce vor să țină secret”, spune el.
El face trimitere la celebra comedie alb-negru despre război a lui Stanley Kubrick din 1964, „Dr. Strangelove”, în care Uniunea Sovietică a construit o mașinărie a Apocalipsei, dar a uitat să le spună americanilor despre ea, privând astfel mașinăria de efectul său de descurajare.
„La ce bun un astfel de sistem dacă cealaltă parte nu știe de el? Putin vrea ca adversarii săi să știe că acest sistem este operațional”, declară Andy Weber.
O modalitate de a câștiga timp prețios
În multe privințe, Războiul Rece a atins apogeul atunci când Perimetr a fost activat pentru prima dată, la mijlocul anilor 1980.
Numărul de focoase nucleare din lume crescuse exploziv în deceniile anterioare, iar Uniunea Sovietică, în special, intensificase masiv producția. Doar între 1970 și 1980, sovieticii au construit peste 18.000 de focoase noi, iar în 1979 dețineau pentru prima dată mai multe decât americanii.
În timp ce Statele Unite și Uniunea Sovietică începeau primele negocieri reale de dezarmare la Geneva în prima jumătate a anilor 1980, inginerii sovietici – potrivit jurnalistului american David Hoffman, care a scris în 2009 cartea „Dead Hand”, premiată cu Pulitzer – au început să sape frenetic în Muntele Kosvinski pentru a stabili un centru de comandă în cazul izbucnirii unui război nuclear. În 1985, Uniunea Sovietică a activat Perimetr pentru prima dată în acest nou complex subteran.
Steven Pifer, care ulterior avea să devină ambasadorul SUA în Ucraina și să lucreze ca diplomat la ambasadele din Moscova, Londra și Varșovia, a participat la negocierile de la Geneva în calitate de consilier al delegației americane.
El își amintește acea perioadă ca fiind definită de un grad extrem de paranoia din partea conducerii ruse, în care „sovieticii nu negociau într-un mod serios”, spune el.
Însă, la acea vreme, nu știa despre planurile pentru Perimetr și a aflat de existența acestuia abia mulți ani mai târziu.
Cu toate acestea, faptul că rușii lucrează din nou la Perimetr nu îl împiedică să doarmă noaptea.
„Înțelegerea mea este că sistemul nu a fost conceput cu adevărat pentru a-i descuraja pe americani. A fost conceput pentru a-i da conducerii politice de la Moscova încrederea de a se calma și de a spune: «Priviți, dacă suntem eliminați, există un sistem pregătit care va riposta. Așa că poate nu este nevoie să reacționăm în panică, pentru că avem acel sistem ca soluție de rezervă»”, explică el.
Chiar și așa, îl face „puțin nervos” să audă declarațiile generalului V.G. Halin, conform cărora „sistemul de automatizare” al Perimetr ar fi fost actualizat.
„La un moment dat, sună ca și cum scoți factorul uman din ecuație”, spune el.
Danwatch, The Sunday Times și Dossier Center au prezentat cercetarea Kremlinului prin intermediul biroului de presă, precum și direct purtătorului de cuvânt al președintelui, Dmitri Peskov, dar nu au primit nicio reacție la material.
Editor : B.P.
About the Author
