Persoanele alergice au risc mai mare să facă astm: „Tratamentul nu se oprește la medicamente, contează stilul de viață”

În România, peste 1 milion de persoane, copii şi adulţi, au fost diagnosticate cu astm, incidenţa fiind de la un an la altul din ce în ce mai mare. Din păcate, spun specialiştii, un stil de viaţă sănătos nu poate preveni apariţia bolii, dar poate reduce riscul.

Dr. Andreea Duţă, medic specialist pneumolog în cadrul Hyperclinicii MedLife Solomed Piteşti a subliniat faptul că evitarea fumatului şi a poluării, menţinerea unei greutăţi normale şi limitarea expunerii la factorii declanşatori pot face boala mai uşor de controlat şi pot ajuta tratamentul să fie mai eficient.

Astmul se poate declanşa la orice vârstă

Astmul este o boala heterogenă, caracterizată prin inflamaţia cronică a căilor respiratorii aeriene. Fiind o boală a bronhiilor, astmul se manifestă în primul rând prin dificultăţi respiratorii, ceea ce îl trimite pe pacient la medic fără întârziere.

„Astmul este definit de simptome precum respiraţie şuierătoare (wheezing), dispnee – lipsa de aer sau dificultatea de a respira, constricţie toracică şi tuse care variază în timp şi în intensitate, împreună cu limitarea variabilă a fluxului de aer. Limitarea fluxului de aer poate deveni persistentă în timp. În ceea ce priveşte tusea, atunci când mucusul se elimină cu dificultate şi devine mai consistent ca urmare a îngustării bronhiilor, pacientul se va confrunta cu o tuse chinuitoare care se agravează mai ales în timpul nopţii.

Astmul se poate declanşa la orice vârstă, când predispoziţia individuală se asociază cu factori precum alergenii, virozele, fumul de ţigară, poluarea sau expunerile profesionale. Mai frecvent, însă, apare în copilărie. Dacă astmul nu a apărut în copilărie, el se poate declanşa oricând în viaţa adultă, inclusiv la vârste înaintate, atunci când diagnosticul devine dificil de pus pentru că simptomele pot fi confundate cu alte afecţiuni cum sunt bolile cardiace sau bronhopneumopatia obstructivă cronică. Eu sunt medic pneumolog de adulţi şi, din păcate, diagnostichez mulţi pacienţi cu astm. Am avut inclusiv un pacient de 75 ani confirmat la vârsta adultă”, a explicat dr. Andreea Duţă.

Persoanele alergice au risc mai mare să facă astm

Astmul, spune pneumologul, apare prin asocierea dintre predispoziţia genetică individuală şi factorii de mediu, neavând o singură cauză.

„Factorii de risc pentru astm pot fi împărţiţi în factori predispozanţi, cauzali şi adjuvanţi. Principalul factor predispozant este atopia, adică tendinţa moștenită a organismului de a dezvolta reacţii alergice. Persoanele cu rinită alergică, dermatită atopică sau alte alergii prezintă un risc mai mare de astm, însă predispoziţia nu înseamnă că boala va apărea obligatoriu. Totuşi, la persoanele predispuse, expunerea repetată la anumiţi alergeni poate contribui la apariţia astmului şi poate declanşa sau agrava simptomele.

Cei mai importanţi alergeni sunt acarienii din praful de casă, mucegaiurile, polenurile, alergenii proveniţi de la animalele de companie şi anumite substanţe inhalate la locul de muncă precum făina, praful de lemn, produsele de curăţenie sau substanţele chimice. La unii pacienţi, aspirina şi anumite antiinflamatoare pot declanşa crize sau pot agrava un astm existent. Factorii adjuvanţi favorizează apariţia bolii, fără a o provoca singuri. Printre aceştia se numără fumatul activ sau pasiv, poluarea aerului exterior sau din locuinţă şi infecţiile respiratorii virale, mai ales cele apărute în primii ani de viaţă”, a subliniat medicul pneumolog.

Ce se transmite de la părinți și ce poate fi evitat

În ceea ce priveste factorii genetici, medicul a precizat că se moşteneşte predispoziţia la astm, nu boala în sine.

„Chiar dacă unul dintre părinţi are astm, nu este deloc obligatoriu ca urmaşii să dezvolte boala. Părinţii pot reduce riscul pentru copil prin evitarea fumatului, mai ales fără fumat în sarcină şi fără fum de tigară sau vapat în preajma copilului, a poluării şi a mucegaiului, dar, din păcate, nu pot elimina riscul complet. Experienţa ne-a arătat că, în unele cazuri unde părinţii au făcut tot posibilul să ferească copilul de factorii declanşatori externi, acesta tot a făcut astm. Vorbim, evident, de cazuri particulare, după cum am spus, copiii astmaticilor pot sau nu să moştenească predispoziţia la boală.

În cazul astmului, un stil de viaţă sănătos nu poate preveni cu certitudine apariţia bolii, dar poate reduce riscul. În plus, evitarea fumatului şi a poluării, menţinerea unei greutăţi normale şi limitarea expunerii la factorii declanşatori pot face boala mai uşor de controlat şi pot ajuta tratamentul să fie mai eficient”, a precizat dr. Andreea Duţă.

Tusea și lipsa de aer nu spun întotdeauna toată povestea

Diagnosticul astmului porneşte de la simptomele caracteristice – tuse, respiraţie şuierătoare, senzaţia de apăsare în piept şi lipsa aerului – care variază în timp şi ca intensitate. Acestea se agravează frecvent noaptea sau dimineaţa devreme şi pot apărea ori se pot accentua în timpul expunerii la aeroalergeni, aer rece, efort fizic, fum sau în cursul infecţiilor respiratorii.

„La consultul de specialitate, pacientul povesteşte despre simptomele sale şi acestea sunt un prim indiciu spre diagnostic. Confirmarea se face prin spirometrie cu test bronhodilatator. În cazul spirometriei simple, pacientul va sufla într-o piesă bucală de unică folosinţă ataşată aparatului şi vom măsura debitul şi volumul de aer expirat. Dacă bănuim că este astm, vom efectua testul la bronhodilatator, care presupune administrarea unui medicament inhalator cu efect bronhodilatator rapid și efectuarea unui nou test după cel puțin 10 minute. Un rezultat negativ nu exclude, însă, boala. Testul poate fi repetat în perioada simptomatică sau pacientul poate primi tratament inhalator timp de aproximativ o lună, urmat de reevaluarea simptomelor şi funcţiei pulmonare.

Dacă boala rămâne necontrolata în ciuda unui tratament inhalator maximal administrat corect, sunt necesare investigaţii suplimentare. Verificăm mai întâi tehnica de inhalare, respectarea tratamentului şi bolile asociate. Apoi, prin hemogramă cu eozinofile, FENO măsurat în aerul expirat, IgE şi teste alergologice, identificăm tipul inflamaţiei şi stabilim dacă pacientul poate beneficia de un tratament biologic”, a mai menţionat medicul.

Un inhalator folosit greșit poate însemna un tratament care nu funcționează

Până în acest moment, nu a fost descoperit un tratament care să vindece astmul, dar există mai multe terapii care îi ţin în frâu simptomele, la toate acestea adăugându-se un stil de viaţă cât mai sănătos, din care să lipsească, pe cât posibil, poluanţii. Este esenţial, însă, ca pacientul cu astm să renunţe la fumat şi să vină periodic la controale medicale.

„Tratamentul de primă intenţie al astmului este cel inhalator, pe bază de corticosteroid inhalator – formoterol. În formele uşoare, acesta poate fi utilizat la nevoie, iar în treptele superioare se administrează zilnic ca tratament de fond şi suplimentar la nevoie. Un progres important în tratamentul astmului reprezintă apariţia medicamentelor inhalatorii cu particule extrafine care permit distribuirea tratamentului inclusiv în căile aeriene mici, aflate în profunzimea arborelui bronşic. Schema se ajustează periodic în funcţie de controlul bolii, iar în astmul sever pot fi necesare terapii biologice asociate tratamentului bronhodilatator.

Pentru reuşita tratamentului sunt esenţiale tehnica inhalatorie corectă, respectarea administrării şi controalele periodice. La control, verific, practic, modul în care pacientul foloseşte dispozitivul, deoarece o tehnică greşită poate face ca o mare parte din medicament să nu ajungă în plămâni.

Stilul de viaţă contribuie la controlul astmului. Pacientul cu astm trebuie să renunţe la fumat sau vapat, deoarece fumatul întreţine inflamaţia şi poate reduce eficienţa tratamentului. Totodată, recomandăm evitarea factorilor declanşatori pe care pacientul îi ştie deja-fie că sunt alergeni, diverse substanţe, infecţii respiratorii. Menţinerea unei greutăţi normale, activitatea fizică regulată-înotul este foarte bun pentru unii pacienţi, asigurarea unui somn de calitate, dar şi evitarea situaţiilor stresante sunt măsuri care completează tratamentul, ameliorând simptomele, dar nu îl înlocuiesc”, a conchis medicul pneumolog.

Neglijat, astmul este o boală incapacitantă care afectează grav viaţa pacientului şi, în anumite situaţii, poate duce chiar la deces în cazul crizelor severe.

Editor : A.D.V.