Cu un an înainte de căderea regimului comunist, un orădean decidea să riște totul pentru libertate. Au vrut mulți să o facă în acele vremuri, dar el a reușit să fugă din țară punându-și Dacia pe șine și transformând-o în drezină.
Era vara anului 1988 când un muncitor în vârstă de 44 de ani din Oradea lua o decizie radicală. După ani în care fusese suspectat că ar intenționa să fugă din țară, hotărăște să pună în practică un plan pe care îl pregătise în cel mai mare secret. Transformă o Dacie în drezină, într-un garaj din curtea casei surorii sale, și, după aproape două luni de muncă, pune în aplicare fuga din țară, un plan extrem de riscant.
Pe 15 iulie 1988, împreună cu soția și fiica sa, omul conduce autoturismul până la prima trecere de cale ferată, foarte aproape de punctul de frontieră Episcopia Bihor, modifică rapid roțile mașinii cu jante speciale și prin câteva manevre urcă autoturismul direct pe șine. Din acel moment, mașina a devenit o adevărată drezină. Destinația:frontiera cu Ungaria.
Sub bara din față a mașinii, bărbatul a montat un grătar metalic, iar pe lateralele mașinii a fixat foi groase de cauciuc, ca să-l protejaze în cazul în care grănicerii vor deschide focul.
Florin Maghiar, director direcția investigații CNSAS; Ei aveau consemn de tras foc deschis, în cazul în care nu se supunea somatiei de a se opri. De asta omul și-a și blindat mașina, în sensul că și-a aplicat un material de cauciuc din care gloanțele ar fi trebuit să ricoșeze.
Raportul întocmit de Securitate, document clasificat la acea vreme, arată că evadarea i-a luat complet prin surprindere pe cei care supravegheau zona. Deși bărbatul fusese urmărit în trecut, pregătirile pentru fugă au trecut neobservate. Patru cadre ale Securității și Miliției din județul Bihor au fost sancționate pentru asta. Fiecare cu câte cinci zile de arest.
Povestea acestei evadari demonstrează că în ultimii ani ai regimului comunist dorința de libertate îi împingea pe unii români să conceapă planuri pe care astăzi le-am considera scenarii de film. În spatele fiecărei tentative de fugă se aflau însă riscuri uriașe: ani grei de închisoare sau chiar moartea la graniță. Pentru acest bihorean și familia sa, ingeniozitatea a învins unul dintre cele mai bine păzite sisteme de frontieră din Europa de Est.
Gabriel Moisa, istoric: A fost perioada cea mai neagră a regimului Ceaușescu, o perioadă de penurie generalizată, o atmosferă sufocantă pentru o bună parte a populației României. În Oradea au fost foarte mulți tineri, chiar elevi de liceu care au avut tentative de a fugi peste graniță.
Batory Geza, primarul comunei Borș: Lumea nu știa ce e aia libertate, ca acuma. Eu niciodată nu am visat că aici va fi o graniță Schengen și cu o viteză oarecare, 50 km/h, pot să trec într-o țară vecină.
Mașina folosită de muncitorul de 44 de ani pentru a fugi din România amintește de un vehicul similar folosit de Ana Pauker în anii ’50, pentru a ajunge la mare. Și mașina liderului comunist era blindată și putea atinge 115 km la oră.
Florin Maghiar, director direcția investigații CNSAS: Nu știu dacă bihoreanul știa de acest episod istoric cu Ana Pauker, care mergea la mare cu drezina pe calea ferată și a preluat această idee. În orice caz e unicat, nu știu dacă au mai existat și în alte țări comuniste și alte astfel de tentative de a fugi.
Un alt episod spectaculos de evadare din România comunistă s-a petrecut în 1971. Șase tineri din Bihor au deturnat un avion care făcea cursa Oradea – București și au obligat echipajul să îi ducă la Viena, sub amenințarea unor arme artizanale. Aceasta era atunci realitatea unei Românii în care libertatea devenise un ideal pentru care mulți erau dispuși să riște totul.
Editor : M.B.
About the Author
